Eterniseed › Curriculum › Matei
Matei 22 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la expunerea atentă a capitolului 22 din Matei de către reformatorul Ioan Calvin. Comentariul său deschide parabola ospățului de nuntă și confruntările ulterioare cu o claritate pătrunzătoare, arătând cum invitația la împărăție este atât extinsă în mod liber, cât și examinată cu solemnitate. Cuvintele lui Calvin ne călăuzesc prin respingerea primilor invitați, chemarea către drumuri și necesitatea hainei de nuntă. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să ne examinăm propriul răspuns la chemarea Împăratului. Acest studiu ne atrage în Scriptură cu profunzime istorică și urgență spirituală, pregătind inima și mintea pentru ascultare credincioasă astăzi.
Citește
Acordă-ți timp acum să citești capitolul 22 din Matei în întregime. Ascultă invitațiile repetate ale împăratului, scuzele variate ale celor chemați mai întâi și întrebarea pătrunzătoare despre haina de nuntă. Observă de asemenea schimburile ulterioare privind darea și nădejdea învierii. Permite textului să vorbească înainte de a te întoarce la expunerea lui Calvin, lăsând narațiunea să-ți modeleze așteptările pentru studiul care urmează.
Studiu
Studiază
Calvin începe prin a situa parabola în cadrul ei narativ.
Matei 22:1. Și răspunzând Iisus. Deși Matei relatează această parabolă printre alte discursuri rostite de Hristos în jurul timpului ultimei Paști, totuși, deoarece nu specifică un anumit timp, iar Luca afirmă în mod expres că Hristos a rostit acest discurs în timp ce ședea la masă în casa unui fariseu, am considerat mai bine să urmez această ordine. Scopul pe care îl avea Matei în vedere era să arate motivele pentru care cărturarii au fost stârniți la culmea furiei; și de aceea l-a așezat în mod potrivit în mijlocul acelor discursuri care le erau urâte, și l-a împletit cu acele discursuri, fără a ține seama de ordinea timpului. Dar trebuie să luăm în seamă narațiunea lui Luca, care spune că, atunci când unul dintre cei care ședeau la masă cu el a zis: Fericit este cel ce mănâncă pâine în împărăția lui Dumnezeu, Hristos a luat prilej de aici ca să mustre pe iudei pentru ingratitudinea lor. Nu este deloc probabil ca oaspetele și prietenul unui fariseu să fi izbucnit în această exclamație dintr-un sentiment sincer de evlavie. Totuși, nu o privesc ca fiind rostită în batjocură; ci, deoarece persoanele care au o cunoștință moderată a credinței și nu sunt deschis rele au obiceiul, în mijlocul paharelor, să se lase în vorbărie deșartă despre viața veșnică, socotesc că acest om a aruncat o remarcă despre fericirea viitoare, pentru a scoate vreo observație în schimb de la Hristos. Iar cuvintele lui arată limpede că nu avea în vedere nimic dincolo de ceea ce era grosolan și pământesc; căci nu a folosit expresia mănâncă pâine ca metaforă pentru a se bucura de viața veșnică, ci pare să fi visat nu știu ce stare, plină de prosperitate și abundență a tuturor lucrurilor. Înțelesul este: Fericiți vor fi cei ce vor mânca pâinea lui Dumnezeu, după ce El și-a adunat copiii în împărăția Sa.Despre comparația cu înțelepciunea antică, Calvin scrie:
2. Împărăția cerurilor este asemenea unui împărat omenesc. Așa cum s-a spus demult de către un spartan că atenienii știu ce este drept, dar nu vor să-l practice; tot așa Hristos aduce acum ca o mustrare împotriva iudeilor faptul că au rostit expresii frumoase despre împărăția lui Dumnezeu, dar, atunci când Dumnezeu i-a invitat cu bunătate și blândețe, ei au respins harul Său cu dispreț. Nu încape îndoială că discursul este îndreptat în mod expres împotriva iudeilor, așa cum va apărea mai clar puțin mai târziu.Calvin distinge apoi cele două relatări evanghelice ale cinei.
Matei și Luca diferă în aceasta, că Matei detaliază multe împrejurări, în timp ce Luca expune materia pe scurt și în mod general. Astfel, Matei spune că un împărat a făcut o nuntă pentru fiul său: Luca menționează doar o cină mare. Cel dintâi vorbește despre mulți slujitori, în timp ce cel din urmă nu se referă decât la un singur slujitor; cel dintâi descrie multe mesaje, cel din urmă menționează doar unul; cel dintâi spune că unii dintre slujitori au fost abuzați sau uciși, cel din urmă vorbește doar despre faptul că au fost tratați cu dispreț. În cele din urmă, cel dintâi relatează că un om a fost scos afară, care intrase la nuntă fără haină de nuntă, despre care Luca nu face nicio mențiune. Dar am arătat mai înainte o distincție similară, anume că Matei, în explicarea aceluiași lucru, este mai bogat și intră în detalii mai ample. Există o remarcabilă înțelegere între ei asupra punctelor principale ale parabolei.Despre dubla favoare arătată lui Israel, Calvin scrie:
Dumnezeu a acordat iudeilor o cinste deosebită, pregătindu-le, ca să zicem așa, o masă ospitalieră; dar ei au disprețuit cinstea care le fusese conferită. Nunta fiului împăratului este explicată de mulți comentatori ca însemnând că Hristos este sfârșitul Legii (Romani 10:4) și că Dumnezeu nu a avut alt scop în legământul Său decât să-L facă pe El Cârmuitorul poporului Său și să unească Biserica cu El prin legătura sfântă a unei căsătorii spirituale. Nu am nicio obiecție față de această vedere. Dar când spune că slujitorii au fost trimiși să cheme pe cei invitați, aceste cuvinte sunt menite să arate o dublă favoare pe care iudeii au primit-o de la Dumnezeu; mai întâi, prin faptul că au fost preferați altor neamuri; și, în al doilea rând, prin faptul că înfierea lor le-a fost făcută cunoscută prin profeți. Aluzia este la o practică obișnuită printre oameni, anume că cei care intenționau să facă o nuntă întocmeau o listă a persoanelor pe care intenționau să le aibă ca oaspeți și apoi le trimiteau invitații prin slujitorii lor. În același fel, Dumnezeu i-a ales pe iudei în preferință față de alții, ca și cum ar fi fost prietenii Săi familiari, și apoi i-a chemat prin profeți să ia parte la răscumpărarea promisă, care era, ca să zicem așa, să se ospăteze la o nuntă. Este adevărat că cei care au fost invitați mai întâi nu au trăit până la venirea lui Hristos; dar știm că toți au primit o ofertă a aceleiași mântuiri, de care au fost lipsiți prin ingratitudinea și răutatea lor; căci de la început, invitația lui Dumnezeu a fost disprețuită cu nelegiuire de acel popor.
Considerați
Cugetă
Calvin se întoarce la avertismentul dat celor invitați de curând.
Matei 22:11. Și intrând împăratul să vadă pe oaspeți. Aici Hristos nu mustră pe iudei pentru că au disprețuit cu nelegiuire harul și chemarea lui Dumnezeu; ci dă de timpuriu un avertisment celor care vor fi puși în locul lor, să nu pângărească cu necurăția lor sfânta nuntă, atunci când Dumnezeu le va acorda intrarea la masa Sa. Până aici a învățat că iudeii, din cauza purtării lor nelegiuite și disprețuitoare, vor fi lipsiți de cinstea și privilegiul deosebit de care s-au bucurat; și că dintre neamurile nelegiuite și urâte vor fi chemați oameni să le ia locul. Dar acum amenință că, din chiar acest număr, cei care aduc ocară Bisericii vor fi izgoniți; căci Dumnezeu invită pe toți în mod nediscriminatoriu prin Evanghelie, și astfel se strecoară mulți oameni necurați și urâcioși, care, deși pentru o vreme sunt admiși împreună cu alții, totuși, atunci când Dumnezeu îi cercetează pe oaspeți, vor fi aruncați afară și târâți la pedeapsă. Adevărul general transmis este că nu toți cei care au intrat odată în Biserică vor deveni părtași ai vieții veșnice, ci numai aceia care se vor afla purtând îmbrăcămintea potrivită pentru palatul ceresc.
Răspunde
Cum confruntă invitația repetată a împăratului orice scuză pe care o oferi acum? În ce feluri ai putea fi ispitit să apari la ospăț fără haina de nuntă pe care o subliniază Calvin? Ce pas practic poți face astăzi pentru a onora atât libertatea chemării, cât și sfințenia pe care o cere?
Roagă-te
Tată Suveran, care ai pregătit ospățul de nuntă al Fiului Tău și ai trimis chemarea Ta la drumuri și la garduri, dă-ne har să părăsim orice pretenție rivală și să intrăm doar cu haina dreptății lui Hristos. Păzește-ne de prezumția care ar trata îndurările legământului Tău ca pe ceva obișnuit, și prin Duhul Tău silește inimile noastre să răspundă cu credință smerită când Împăratul își examinează oaspeții. Dragostea Ta suverană să ne țină strâns până în ziua aceea când vom ospăta în prezența Ta fără rușine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →