Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 7 — cu Comentariul Catolic al lui Haydock
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică despre capitolul 7 din Romani. Comentariul Catolic al lui Haydock adună secole de înțelepciune catolică pentru a dezvălui învățătura Sfântului Pavel despre lege, păcat și inima sfâșiată. Notele sale atente ajută cititorii să vadă cum legământul vechi arată spre Hristos și cum harul eliberează sufletul. Pe măsură ce parcurgem capitolul, acest ghid de încredere seamănă semințe de înțelegere care întăresc credința și convertirea zilnică. Lăsați înțelepciunea comentariului să vă pregătească mintea și inima pentru Cuvântul care transformă.
Citește
Citire
Opriți-vă acum și citiți capitolul 7 din Romani într-un duh liniștit și atent. Lăsați fiecare verset să vorbească despre tensiunea dintre cerințele legii și atracția harului. Observați cum Pavel descrie lupta din inima omenească. Această citire rugătoare pregătește terenul pentru ca Comentariul Catolic al lui Haydock să arunce o lumină mai mare asupra textului.
Studiu
Haydock deschide comentariul la Romani 7 cu analogia căsătoriei pentru lege.
Comentariul Biblic Catolic Haydock Atâta timp cât trăiește; sau, atâta timp cât el trăiește. (Challoner) --- Aceasta pare construcția literală, mai degrabă decât atâta timp cât el, bărbatul, trăiește. Căci Sfântul Pavel compară aici legea (care în greacă este la genul masculin) cu soțul, de care o soție nu se poate despărți, nici nu se poate căsători cu altul, atâta timp cât soțul trăiește, fără a fi adulteră: dar dacă soțul este mort, (cum legea lui Moise este acum moartă și nu mai este obligatorie după publicarea noii legi a lui Hristos) poporul care era evreu și sub legea iudaică este acum liber de acel soț de odinioară, adică de legea scrisă a lui Moise. Ba mai mult, acest popor a devenit și el mort față de lege, (v. 4.) deoarece legea însăși este moartă prin trupul lui Hristos, sau, ca în greacă, din pricina trupului lui Hristos oferit și jertfit pentru voi și pentru toți pe cruce: astfel încât acum trebuie să vă considerați căsătoriți spiritual cu El: ceea ce se potrivește cu ceea ce urmează, ca să aparțineți altuia, (în greacă, altui soț) lui Hristos, care a înviat din morți și este acum mirele sufletelor voastre. (Witham)Comentariul trece apoi la întrebarea dacă legea însăși este păcat.
Este legea (a lui Moise) păcat? Să nu fie! Apostolul declară că legea însăși era departe de a fi păcătoasă; dimpotrivă, că era bună, spirituală, sfântă: dar, zice el, n-aș cunoaște concupiscența ca fiind păcătoasă, dacă legea n-ar fi spus: să nu poftești: prin care se face cunoscut fiecăruia că păcatele de gând consimțite și dorințele rele sunt păcate. (Witham)Haydock continuă să discute lupta dintre duh și trup.
Sunt trupesc, vândut sub păcat, un sclav supus înclinațiilor păcătoase, care sunt propriu-zis păcate doar atunci când sunt consimțite de voința noastră liberă. A existat o mare dispută atât printre interpreții antici, cât și printre cei mai recenți, dacă Sfântul Pavel din acest verset până la sfârșitul capitolului vorbește despre o persoană care rămâne în păcat, fie sub legea firii, fie sub legea scrisă, (care a fost odinioară opinia Sfântului Augustin) sau dacă vorbește despre o persoană regenerată prin botez și în starea de har în legea nouă, și chiar despre el însuși când era un slujitor credincios al lui Dumnezeu. Aceasta este opinia Sfântului Augustin în multe dintre scrierile sale ulterioare împotriva pelagienilor, pentru care citează și pe Sfântul Ilarie, pe Sfântul Grigore de Nazianz și pe Sfântul Ambrozie. Este de asemenea opinia Sfântului Ieronim, (Ep. ad Eustochium de custod. Virg.) a Sfântului Grigore cel Mare, a lui Beda Venerabilul și opinia mai aprobată, potrivit căreia apostolul prin păcat nu înțelege aici ceea ce este propriu-zis un păcat sau păcătos, ci doar vorbește despre păcat în mod impropriu, adică despre o înclinație coruptă sau o fire răzvrătită coruptă prin păcatul originar, despre o luptă între duh și trup, care rămâne ca încercare în cele mai virtuoase persoane: despre care vezi din nou pe Sfântul Pavel, Galateni v. 17. Putem observa că apostolul a vorbit mai înainte despre ceea ce a fost și despre ceea ce a fost, dar acum vorbește la timpul prezent despre ceea ce este și despre ceea ce face. (Witham) --- Legea este numită spirituală: 1. deoarece prescrie ceea ce ține de duh și de omul spiritual: adică să urmeze virtutea și să evite viciul: 2. deoarece îndrumă omul spre închinarea lui Dumnezeu, care este duh și adevăr: 3. deoarece nu poate fi împlinită de oamenii spirituali decât prin duh și har: 4. deoarece îndrumă duhul omului și îl dispune în mod potrivit față de Dumnezeu, față de aproapele și față de sine: și în cele din urmă, deoarece legea, care este legea harului și a duhului. (Menochius)
Considerați
Reflectare
În cele din urmă, comentariul reflectă asupra omului lăuntric care se bucură de legea lui Dumnezeu.
Mă bucur de legea lui Dumnezeu după omul lăuntric. Atâta timp cât omul lăuntric, sau interiorul omului, este drept, totul este drept. --- (Percep o altă lege în mădularele mele, care luptă și este diferită de legea minții mele: aceasta este adevărată în orice om care se luptă și rezistă ispitei, dar nu în păcătos, a cărui minte și voință consimt de asemenea la ele. Un om nu-și poate pierde niciodată favoarea și harul lui Dumnezeu, decât dacă mintea și interiorul său consimt. --- Acestea mă țin ca și cum aș fi captiv în legea păcatului, sau a înclinațiilor păcătoase, dar care sunt doar în mădulare. Strig: cine mă va elibera de trupul acestei morți, de acest trup muritor cu poftele sale păcătoase, care, dacă sunt consimțite, ar aduce moartea sufletului? Nimic altceva decât harul lui Isus Hristos nu mă poate feri de astfel de ispite și, eliberându-mă de acest trup, mă poate face perfect fericit; ceea ce nu se poate spera în această viață. Dar am încă această cea mai mare mângâiere, că eu însumi, cu mintea și voința mea, slujesc încă lui Dumnezeu și rămân ferm în ascultare de legile Sale; dar cu trupul, sau în trup, sunt supus legii păcatului, adică a înclinațiilor păcătoase. --- Trebuie să evităm aici două erori eretice; aceea a acelor reformatori pretinși de mai târziu, care, negând voința liberă a omului, consideră poruncile lui Dumnezeu imposibile, chiar și pentru un om drept. Vezi și prima propoziție eretică a lui Jansenius. Apoi trebuie să detestăm eroarea abominabilă de mai târziu a celor numiți quetiști, care nu s-au rușinat să spună că un om ar putea să se lase și să se abandoneze celor mai rușinoase dezordini ale trupului, pretinzând că nu ei înșiși, ci păcatul și diavolul au cauzat acele abominații în trupul lor. Sfântul Augustin a prevăzut această scuză frivolă: (lib. i. de. nup. and Concup. chap. xxviii.) „Acel om (zice el) este într-o greșeală gravă, care, consimțind la concupiscența trupului și făcând ceea ce trupul îl îndeamnă să facă, crede că poate spune în continuare: nu eu fac asta”, etc. (Witham)
Răspunde
Răspuns
Cum modelează imaginea eliberării de un soț pentru a aparține altuia simțul apartenenței voastre la Hristos? Unde observați cel mai mult legea stârnind conștientizarea păcatului fără a-l cauza? În ce alegeri zilnice se bucură omul lăuntric de legea lui Dumnezeu în timp ce trupul rezistă?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Isuse, prin cuvintele Apostolului Tău descoperi sfințenia legii și lupta ce se dă în noi între duh și trup. Izbăvește-ne de legea păcatului care locuiește în mădularele noastre și întărește omul dinăuntru, ca să Te slujim cu inimă neîmpărțită. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților, dăruiește-ne libertatea care vine numai din harul Tău. Cerem aceasta prin Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →