Eterniseed › Curriculum › Ioan
Ioan 20 — cu Brown
Deschidere
Această lecție se inspiră din Comentariul asupra întregii Biblii al lui Robert Jamieson, A.R. Fausset și David Brown, un ghid evanghelic de încredere pentru Scripturi. Tratarea lor a capitolului 20 din Ioan ne conduce prin mormântul gol, primii martori oculari și aparițiile pline de har ale Domnului înviat. Cu o claritate reverentă, ei arată cum faptele învierii au biruit îndoiala și au aprins credința. Cuvintele lor ne invită să stăm din nou alături de Maria, Petru, Ioan și Toma, în timp ce Hristosul cel viu Se descoperă pe Sine.
Citește
Citire
Pregătește-ți inima să asculți Cuvântul. Citește capitolul 20 din Ioan încet și cu rugăciune, observând fiecare martor al Domnului înviat. Lasă narațiunea să trezească o uimire proaspătă față de mormântul gol și saluturile personale ale Mântuitorului.
Studiu
Jamieson, Fausset și Brown încep prin a relata vizita grăbită a lui Petru și Ioan la mormânt.
Versetul 3. 3-10. Petru a ieșit deci și a venit la mormânt, și celălalt ucenic — Aceste amănunte au un aer aparte de adevăr simplu. Maria, în durerea ei, aleargă la cei doi apostoli care aveau să fie curând strâns uniți în proclamarea învierii Mântuitorului, iar ei, urmați de Maria, se grăbesc să vadă cu ochii lor. Ucenicul mai tânăr îl întrece pe cel mai în vârstă; dragostea îi dă, poate, aripi mai iute. El se apleacă, privește înăuntru, dar nu intră în mormântul deschis, reținut probabil de o teamă reverențioasă. Petru cel mai îndrăzneț, ajungând, intră imediat și este răsplătit cu dovezi luminoase a ceea ce se întâmplase.Ei observă apoi răspunsul imediat de credință al ucenicului iubit.
Versetul 8. 8. Atunci a intrat... acel ucenic care venise primul la mormânt — Repetarea acestui fapt, legată de faptul că nu intrase până după Petru, pare să arate că, în momentul în care scria aceste cuvinte, avantajul pe care fiecare dintre acești ucenici iubitori îl avea față de celălalt era prezent în mintea lui. și a văzut și a crezut — Probabil că vrea să spună, deși nu o spune, că a crezut în învierea Domnului său mai imediat și mai sigur decât Petru.Comentariul urmărește apoi recunoașterea Mariei față de Domnul ei înviat.
Versetul 16. 16, 17. Isus i-a zis: Maria! — Nu mai este acum îndepărtatul, deși respectuosul „Femeie”. Este numele repetat adesea, rostit, fără îndoială, cu toată maniera obișnuită și aducând cu el un șuvoi de asocieri de nespus și copleșitoare. Ea s-a întors și I-a zis: Rabuni! — Dar acel singur cuvânt de recunoaștere transpusă nu era de ajuns pentru inima plină a femeii. Necunoscând schimbarea care trecuse asupra Lui, ea se grăbește să exprime prin fapta ei ceea ce cuvintele nu reușeau să îmbrace; dar este oprită.Atenția se îndreaptă în cele din urmă spre apariția de seară în mijlocul ucenicilor adunați.
Versetul 19. 19-23. în aceeași zi, spre seară, în prima zi a săptămânii, ușile fiind închise acolo unde erau adunați ucenicii de teama iudeilor, a venit Isus — în mod evident nu pe calea obișnuită de intrare. și le-a zis: Pace vouă — nu doar dorința ca chiar și pacea Lui înălțată să fie a lor (Ioan 14:27), ci transmiterea ei în inimile lor, așa cum „le-a deschis mintea să înțeleagă Scripturile” (Ioan 14:27- : ).
Considerați
Considerare
Despre mărturisirea lui Toma ei subliniază întreaga slavă a dumnezeirii lui Hristos.
Versetul 28. 28. Toma a răspuns și I-a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu! — Că Toma nu a făcut ceea ce Isus l-a invitat să facă și ceea ce pusese ca condiție a credinței sale, reiese clar din :- („Pentru că M-ai văzut, ai crezut”). El este copleșit, iar slava lui Hristos se revarsă acum asupra lui ca un potop. Exclamația lui întrece tot ce fusese rostit până atunci și nu poate fi întrecută de nimic ce s-ar putea rosti vreodată pe pământ sau în cer. Despre paralela izbitoare cu Natanael, vezi la Ioan 1:49. Invazia sociniană a dumnezeirii supreme a lui Hristos, învățată aici în mod evident — ca și cum ar fi doar o chemare la Dumnezeu într-un moment de uimire — este sub orice atenție, în afară de profanarea pe care o atribuie acestui ucenic și de impasurile în care se arată ei înșiși reduși.Ei încheie subliniind binecuvântarea rostită peste cei ce cred fără să vadă.
Versetul 29. 29. pentru că M-ai văzut, ai crezut — cuvinte de laudă măsurată, dar de mustrare indirectă și, fără îndoială, dureros simțită: adică „Ai crezut într-adevăr; este bine: este doar pe temeiul simțurilor tale și după ce ai refuzat cu hotărâre orice dovadă mai puțin decât aceea”. fericiți cei ce n-au văzut și au crezut — „Într-adevăr minunat și bogat în binecuvântare pentru noi, cei ce nu L-am văzut, este acest cuvânt de încheiere al Evangheliei” [ALFORD]. Ioan 20:30 ; Ioan 20:31. PRIMA ÎNCHEIERE A ACESTEI EVANGHELII. Legătura acestor versete cu ultimele cuvinte din Ioan 20:29 este frumoasă: adică, Și într-adevăr, așa cum Domnul i-a numit fericiți pe cei ce, fără să-L fi văzut, au crezut totuși, tot pentru acest unic scop au fost consemnate întregul conținut al acestei Evanghelii, ca toți cei ce o citesc să creadă în El și, crezând, să aibă viață în acest nume binecuvântat.
Răspunde
Răspuns
1. Cum mai înfruntă mormântul gol propriile mele îndoieli persistente?
2. În ce feluri mi S-a întâlnit personal Hristosul înviat așa cum S-a întâlnit cu Maria și Toma?
3. Unde sunt invitat să mă încred în Cuvântul Lui chiar atunci când vederea îmi este refuzată?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne milostiv, Te lăudăm pentru Hristos cel înviat, arătat în Ioan 20, a cărui biruință asupra morții aduce viață și lumină tuturor celor ce cred. Prin Duhul Tău, dăruiește-ne credința care primește Cuvântul Tău fără a cere semne, ca să mărturisim împreună cu Toma: „Domnul meu și Dumnezeul meu”, și să ne odihnim în pacea pe care numai Tu o poți da. Trimite-ne ca martori ai Tăi, îndrăzneți să vestim Evanghelia mormântului gol până ce Te vom vedea față în față. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →