← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 7-8 — cu Matei Henry

Iov 7-8Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la înțelepciunea lui Matei Henry, în timp ce el dezvăluie cuvintele pline de suferință, dar și de credință ale lui Iov din capitolele 7 și 8. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să auzim atât strigătele sincere ale suferinței, cât și adevărurile statornice ale suveranității lui Dumnezeu. Prin comentariul său suntem invitați să stăm alături de întrebările lui Iov fără a le trece repede, permițând Scripturii să ne modeleze propriile răspunsuri la durere și fragilitate. Perspectiva pastorală a lui Henry ne îndrumă spre o încredere mai adâncă chiar și atunci când viața pare o noapte fără sfârșit. Să lăsăm reflecțiile sale să ne apropie de Dumnezeu care aude fiecare plângere și fiecare rugăciune.
Citește
Pregătește-ți inima să asculte lamentația crudă a lui Iov din capitolele 7 și 8. Citește încet, observând tensiunea dintre disperare și dorința de a primi atenția lui Dumnezeu. Permite cuvintelor să răsune în propria ta experiență de oboseală sau așteptare. Fă o pauză după fiecare secțiune pentru a respira și a invita Duhul să vorbească prin textul antic. La sfârșit, ține pasajul cu blândețe înaintea Domnului, gata să asculți cu ajutorul lui Matei Henry.
Studiu

Studiază

Henry începe prin a examina timpul hotărât dat fiecărei persoane pe pământ. I. Din condiția generală a omului pe pământ (v. 1): 'El are puține zile și este plin de necaz. Fiecare om trebuie să moară curând și fiecare om are un motiv (mai mult sau mai puțin) să dorească să moară curând; și de aceea de ce mi-ai imputa mie ca o crimă atât de gravă faptul că doresc să mor curând?' Sau astfel: 'Nu înțelege greșit dorințele mele de moarte, ca și cum aș crede că timpul hotărât de Dumnezeu ar putea fi anticipat: nu, știu foarte bine că acela este fix; doar în astfel de limbaj ca acesta îmi iau libertatea să îmi exprim neliniștea prezentă: Nu este oare un timp hotărât (un război, așa este cuvântul) pentru om pe pământ? Și nu sunt zilele lui aici ca zilele unui simbriaș?' Observă, 1. Locul prezent al omului. El este pe pământ, pe care Dumnezeu l-a dat copiilor oamenilor, Ps 115,16. Aceasta vorbește despre smerenia și inferioritatea omului. Cât de mult sub locuitorii acelor regiuni înălțate și rafinate de acolo este el situat! De asemenea, vorbește despre mila lui Dumnezeu față de el. El este încă pe pământ, nu sub el; pe pământ, nu în iad. Timpul nostru pe pământ este limitat și scurt, conform limitelor înguste ale acestui pământ; dar cerul nu poate fi măsurat, nici zilele cerului nu pot fi numărate. 2. Continuarea lui în acel loc. Nu este oare un timp hotărât pentru șederea lui aici? Da, cu siguranță există și este ușor de spus de cine a fost făcută hotărârea, chiar de cel care ne-a făcut și ne-a așezat aici. Nu trebuie să fim pe acest pământ întotdeauna, nici mult timp, ci pentru un anumit timp, care este determinat de cel în ale cărui mâini sunt timpurile noastre. Nu trebuie să credem că suntem guvernați de soarta oarbă a epicureilor, ci de sfatul înțelept, sfânt și suveran al lui Dumnezeu. 3. Condiția lui în timpul acelei continuări. Viața omului este un război și ca zilele unui simbriaș. Fiecare dintre noi trebuie să se privească pe sine în această lume, (1.) Ca soldați, expuși la greutăți și în mijlocul dușmanilor; trebuie să slujim și să fim sub comandă; și, când războiul nostru este împlinit, trebuie să fim eliberați, trimiși cu rușine sau onoare, după ceea ce am făcut în trup. (2.) Ca lucrători zilnici, care au lucrarea zilei de făcut în ziua ei și trebuie să își facă socoteala seara. Henry se îndreaptă apoi spre adresa directă a lui Iov către Dumnezeu despre scurtimea vieții. I. Ca un om muribund, murind cu siguranță și repede. Este bine pentru noi, când suntem bolnavi, să ne gândim și să vorbim despre moarte, căci boala este trimisă anume ca să ne aducă aminte de ea; și, dacă suntem cuvenit de atenți la ea, putem în credință să îl aducem pe Dumnezeu aminte de ea, așa cum face Iov aici (v. 7): O, amintește-ți că viața mea este vânt. El se recomandă lui Dumnezeu ca un obiect al milei și compasiunii sale, cu această considerație, că era o creatură foarte slabă și fragilă, șederea lui în această lume scurtă și nesigură, îndepărtarea lui din ea sigură și rapidă, și întoarcerea lui la ea din nou imposibilă și niciodată de așteptat — că viața lui era vânt, așa cum sunt viețile tuturor oamenilor, zgomotoasă poate și furtunoasă, ca vântul, dar zadarnică și goală, plecată curând și, când a plecat, trecută de neamintit. Dumnezeu a avut milă de Israel, aducându-și aminte că ei nu erau decât carne, un vânt care trece și nu se mai întoarce, Ps 78,38-39. Observă, Henry explorează apoi uimirea surprinzătoare a purtărilor atente ale lui Dumnezeu cu umanitatea. I. Privitor la purtările lui cu omul în general (v. 17, 18): Ce este omul, ca să îl mărești? Aceasta poate fi privită fie, 1. Ca o reflecție pasională asupra procedurilor dreptății divine; ca și cum marele Dumnezeu s-ar micșora și s-ar disprețui pe sine însuși certându-se cu omul. 'Oamenii mari cred că este sub demnitatea lor să ia cunoștință de cei mult inferiori lor atât de mult încât să le mustre nebuniile și indecențele; de ce atunci Dumnezeu îl mărește pe om, vizitându-l și încercându-l și făcând atâta zarvă despre el? De ce va turna el toate forțele sale asupra unuia care este un adversar atât de inegal pentru el? De ce îl va vizita cu afecțiuni, care, ca o febră cotidiană, revin la fel de regulat și constant ca lumina dimineții și încearcă, în fiecare moment, ce poate suporta?' Greșim pe Dumnezeu și natura providenței sale, dacă credem că este o micșorare pentru el să ia în seamă pe cele mai de jos ale creaturilor sale. Sau, 2. Ca o admirație evlavioasă a condescendențelor harului divin, asemenea aceleia din Ps 8,4; 144,3. El recunoaște favoarea lui Dumnezeu față de om în general, chiar când se plânge de propriile sale necazuri particulare. 'Ce este omul, omul nenorocit, o creatură săracă, umilă și slabă, ca tu, Dumnezeul cel mare și glorios, să te porți cu el așa cum faci? Ce este omul,' (1.) 'Ca să pui atâta onoare asupra lui, să îl mărești, luându-l în legământ și comuniune cu tine însuți?' (2.) 'Ca să te preocupi atât de mult de el, să îți pui inima asupra lui, ca fiind drag ție și unul față de care ai o bunătate?' (3.) 'Ca să îl vizitezi cu compasiunile tale în fiecare dimineață, așa cum vizităm zilnic un prieten anume, sau cum medicul își vizitează pacienții în fiecare dimineață ca să îi ajute?' (4.) 'Ca să îl încerci, să îi simți pulsul și să îi observi privirile, în fiecare moment, ca în grijă față de el și gelos peste el?' Că un astfel de vierme al pământului cum este omul să fie dragul și favorit al cerului este ceea ce avem motiv să admirăm pentru totdeauna.
Considerați

Consideră

Henry încheie prin a reflecta asupra mărturisirii sincere a lui Iov despre păcat înaintea lui Dumnezeu. 2. Preocuparea în care se află cu privire la păcatele sale. Cei mai buni oameni au păcat de care să se plângă și cu cât sunt mai buni, cu atât se vor plânge mai mult de el. (1.) El își recunoaște cu sinceritate vinovăția înaintea lui Dumnezeu: Am păcătuit. Dumnezeu spusese despre el că era un om desăvârșit și drept; totuși el spune despre sine: Am păcătuit. Aceia pot fi drepți care totuși nu sunt fără păcat; și aceia care sunt sincer pocăiți sunt acceptați, prin intermediul unui Mijlocitor, ca desăvârșiți din punct de vedere evanghelic. Iov a susținut, împotriva prietenilor săi, că nu era un ipocrit, nu un om rău; și totuși a recunoscut Dumnezeului său că a păcătuit. Dacă am fost feriți de fapte grave de păcat, nu urmează de aici că suntem nevinovați. Cei mai buni trebuie să recunoască, înaintea lui Dumnezeu, că au păcătuit. Faptul că îl numește pe Dumnezeu observatorul sau păzitorul oamenilor poate fi privit ca fiind destinat unei agravări a păcatului său: 'Deși Dumnezeu a avut ochiul său asupra mea, ochiul său asupra mea pentru bine, totuși am păcătuit împotriva lui.' Când suntem în afecțiune este potrivit să mărturisim păcatul, ca fiind cauza care a provocat afecțiunea noastră. Mărturisirile pocăite ar îneca și ar reduce la tăcere plângerile pasionale. (2.) El cercetează serios cum poate face pace cu Dumnezeu: 'Ce voi face față de tine, după ce am făcut atât de mult împotriva ta?' Suntem convinși că am păcătuit și suntem aduși să recunoaștem aceasta? Nu putem decât să concluzionăm că ceva trebuie făcut pentru a preveni consecințele fatale ale acestuia. Materia nu trebuie să rămână așa cum este, ci trebuie luată o cale pentru a desface ceea ce a fost făcut rău. Și, dacă suntem cu adevărat conștienți de pericolul în care ne-am pus, vom fi dispuși să facem orice, să acceptăm o iertare în orice condiții; și de aceea vom fi curioși cu privire la ceea ce vom face (Mi 6,6-7), ce vom face lui Dumnezeu, nu pentru a satisface cererile dreptății sale (aceasta se face doar de către Mijlocitor), ci pentru a ne califica pentru semnele favorii sale, conform conținutului legământului evangheliei. În această cercetare este bine să privim la Dumnezeu ca la păzitorul sau Mântuitorul oamenilor, nu la distrugătorul lor. În pocăința noastră trebuie să păstrăm gânduri bune despre Dumnezeu, ca unul care nu se bucură de ruina creaturilor sale, ci ar prefera ca ele să se întoarcă și să trăiască. 'Tu ești Mântuitorul oamenilor; fii Mântuitorul meu, căci mă arunc asupra milei tale.' (3.) El cere cu ardoare iertarea păcatelor sale, v. 21. Căldura spiritului său, pe de o parte, a făcut plângerile sale mai amare, pe de altă parte, a făcut rugăciunile sale mai vii și mai insistente; ca aici: 'De ce nu ierți tu fărădelegea mea? Nu ești tu un Dumnezeu al milei infinite, care ești gata să ierți? Nu ai lucrat tu pocăință în mine? De ce atunci nu îmi dai iertarea păcatului meu și nu mă faci să aud glasul acelei bucurii și veselie?' Cu siguranță el înseamnă mai mult decât îndepărtarea simplă a necazului său exterior și este aici insistent pentru întoarcerea favorii lui Dumnezeu, de care s-a plâns de lipsă, cap. 6,4. 'Doamne, iartă-mi păcatele și dă-mi mângâierea acelei iertări, și atunci pot purta cu ușurință afecțiunile mele,' Mt 9,2; Is 33,24. Când mila lui Dumnezeu iartă fărădelegea care este comisă de noi, harul lui Dumnezeu îndepărtează nelegiuirea care domnește în noi. Oriunde Dumnezeu îndepărtează vinovăția păcatului, el rupe puterea păcatului. (4.) Pentru a-și întări rugăciunea pentru iertare, el pledează perspectiva pe care o avea de a muri repede: Căci acum voi dormi în țărână. Moartea ne va așeza în țărână, ne va culca să dormim acolo și poate imediat, acum într-un timp scurt. Iov se plânsese de nopți neliniștite și că somnul plecase de la ochii săi (v. 3, 4, 13, 14); dar aceia care nu pot dormi pe un pat de puf vor dormi curând într-un pat de țărână și nu vor fi speriați de vise nici aruncați încoace și încolo: 'Mă vei căuta dimineața, ca să îmi arăți favoare, dar nu voi fi; va fi prea târziu atunci. Dacă păcatele mele nu sunt iertate cât timp trăiesc, sunt pierdut și nimicit pentru totdeauna.' Observă, Considerarea acestui fapt, că trebuie să murim curând și poate să murim brusc, ar trebui să ne facă pe toți foarte preocupați să ne obținem păcatele iertate și nelegiuirea îndepărtată.
Răspunde
Unde în sezonul tău actual simți greutatea zilelor hotărâte care par luni de vanitate? Cum ar putea amintirea că viața ta este ca vântul să schimbe felul în care vorbești cu Dumnezeu astăzi? Cum ar arăta să aduci atât plângerile tale, cât și mărturisirile tale cu onestitate înaintea Domnului în această săptămână?
Roagă-te
Tată Milostiv, în oboseala zilelor noastre și neliniștea nopților noastre, învață-ne să aducem fiecare durere și fiecare păcat cu sinceritate înaintea Ta, numărându-ne zilele cu înțelepciune și speranță, așa cum ne îndeamnă cuvintele lui Iov. Prin Duhul Tău, fixează-ne inimile pe mila Ta statornică, ca să ne putem plânge cu credință și să ne odihnim în promisiunea iubirii Tale mântuitoare. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →