Eterniseed › Curriculum › Tobit
Tobit 1-2 — inspirat din Bossuet (Histoire universelle + Élévations sur les mystères)
Deschidere
Deschiderea cărții Tobit se desfășoară înaintea sufletului creștin ca o evanghelie domestică așezată în marea dispersie babiloniană — o mică gospodărie credincioasă care păstrează legea lui Moise în mijlocul confuziei neamurilor și a splendorii curții imperiale. Inspirându-se din meditația susținută a lui Bossuet din Discours sur l'histoire universelle, unde lunga captivitate a lui Israel este prezentată ca instanța centrală a pedagogiei de mustrare a providenței prin care Dumnezeu își conduce poporul prin umilire spre eliberarea mai profundă pe care Mesia o va aduce, putem primi pe Tobit nu doar ca pe un exemplu moral, ci ca pe o figură particulară a gospodăriei consacrate pe care providența o păstrează prin fiecare vârstă a dispersiei. Instinctul lui Bossuet din Élévations sur les mystères este de a citi fiecare narațiune din Vechiul Testament ca prefigurare a tainelor ce se vor desfășura în plinătatea lor în Întrupare, iar caritatea ascunsă a lui Tobit în gospodăria exilului prefigurează viața ascunsă a lui Hristos la Nazaret, acea lungă pregătire sub ochii lui Iosif și ai Mariei în care cea mai adâncă dintre toate providențele s-a împlinit în tăcere.
Citește
Citire
Citește Tobit capitolele 1 și 2 cu încetineală, lăsând ritmul contemplativ al lui Bossuet să-ți modeleze propria lectură. Observă amintirea autobiografică a lui Tobit despre tinerețea sa, pelerinajul său la Ierusalim în zilele împărăției divizate, respectarea celor trei zeciuieli; deportarea sa ulterioară sub Salmanasar, curajul său în îngroparea israeliților uciși, primejdia pe care această caritate a adus-o asupra lui, fuga sa și recăpătarea favorii sub regi succesivi. Marchează scena finală în care Tobit, obosit de încă o înmormântare într-o zi de sărbătoare, este orbit de excrementele calde ale vrăbiilor; munca soției sale Ana; tensiunea sărăciei dintre ei. Ține această gospodărie înaintea ochilor tăi așa cum Bossuet ar fi ținut-o înaintea Delfinului: o școală a providenței sub umilire.
Studiu
Inspirându-ne din tratarea exilului babilonian de către Bossuet în Discours sur l'histoire universelle (Partea a doua, 'La suite de la religion'), putem aborda capitolele de început ale lui Tobit cu cadrul providențial pe care Bossuet l-a dezvoltat pentru instruirea Delfinului. Bossuet a citit cursul lung al istoriei lui Israel nu ca succesiune accidentală de evenimente politice, ci ca desfășurare deliberată a pedagogiei providenței spre Întrupare. Captivitatea babiloniană în special a înțeles-o ca mustrare prin care Dumnezeu a rupt atașamentul lui Israel față de autonomia politică și a pregătit-o pentru împărăția mai profundă pe care Mesia avea s-o inaugureze — o împărăție nu din lumea aceasta, stabilită nu prin armate, ci prin suferința ascultătoare a celor drepți. Mica gospodărie a lui Tobit stă în această pedagogie providențială ca mărturia de neînlocuit că chiar în exil, chiar în umilire, chiar în afecțiune fizică, religia patriarhilor se păstrează nu prin putere politică, ci prin caritatea zilnică a celor credincioși. Cele trei zeciuieli pe care Tobit le respectă — zeciuiala levitică pentru preoție, zeciuiala de la Ierusalim pentru sanctuar, zeciuiala pentru orfani-văduve-convertiți a milosteniei generoase — constituie, așa cum Bossuet ar fi observat în maniera din Politique tirée des propres paroles de l'Écriture sainte, temelia ordinii religios-civice prin care un popor rămâne popor chiar când instituțiile sale politice au fost suspendate. Politique a lui Bossuet, extrăgându-și principiile din Scriptură însăși mai degrabă decât din filosofia păgână, acordă atenție susținută în Cartea I familiei ca temelie a statului și devoțiunii religioase a gospodăriilor ca substrat al virtuții civice; gospodăria lui Tobit întruchipează precis acest principiu, iar Discours extinde ulterior analiza pentru a arăta că pietatea gospodărească a exilaților din Babilon a fost sămânța din care a crescut restaurarea post-exilică. Îngroparea morților — lucrarea corporală de milostenie care constituie coloana vertebrală a narațiunii lui Tobit — Bossuet ar fi abordat-o prin Méditations sur l'Évangile, unde meditațiile sale susținute asupra Evangheliei se întorc constant de la actul exterior la dispoziția interioară care îl orientează spre Dumnezeu. Modelul lui Bossuet în Méditations este de a așeza scena evanghelică înaintea sufletului, de a invita sufletul să intre contemplativ în scenă și de a extrage aplicațiile practice pe care contemplația le dezvăluie. Dacă Bossuet ar compune o meditație despre Tobit capitolul unu, l-ar așeza pe Tobit înaintea sufletului: vezi acest om, acest israelit credincios sub dominație străină, care cu prețul proprietății sale și primejdia vieții sale duce la înmormântare trupurile rudelor sale ucise; vezi secretul cu care acționează, știind că decretul regal interzice ceea ce poruncește caritatea; vezi răbdarea cu care suportă pierderea consecutivă. Élévations sur les mystères, în amploarea lor hristologic-trinitară, ar extinde lectura mai departe: îngroparea morților este lucrarea corporală care mărturisește cel mai explicit doctrina învierii trupurilor, căci se îngroapă trupul în credința că același trup va învia; iar înmormântările lui Tobit în Ninive prefigurează primirea de către creștin a trupului lui Hristos de pe cruce și așezarea lui în mormânt cu încrederea că va învia a treia zi. Orbirea care îl lovește pe Tobit la sfârșitul capitolului doi — întuneric fizic dat unuia a cărui lumină interioară este neșovăielnică — Bossuet a citit-o în tradiția mai largă a Oraisons funèbres despre Henrietta a Angliei, oratia funebră în care a meditat îndelung asupra caracterului providențial al afecțiunii fizice în viețile celor drepți. Celor drepți li se dau uneori încercări pentru ca virtuțile lor să fie testate și desăvârșite; afecțiunea nu este pedeapsă, ci disciplina de mustrare a unui Tată a cărui iubire nu-și scutește copiii de disciplina care îi pregătește pentru moștenirea veșnică.
Considerați
Considerare
Inspirându-ne din istoriografia providențială a lui Bossuet din Discours sur l'histoire universelle, consideră dacă propria ta înțelegere a istoriei recunoaște ordonarea providențială pe care Bossuet a articulat-o împotriva lecturilor pur politice și economice ale zilelor sale. Bossuet a susținut că providența lui Dumnezeu este cauza principală a fiecărei mișcări istorice, că ridicarea și căderea imperiilor sunt orânduite spre desfășurarea istoriei mântuirii și că mica gospodărie credincioasă păstrează sămânța din care crește restaurarea mai largă. Unde în propria ta lectură a istoriei contemporane ai fost ispitit de reducerile seculare pe care cadrul providențial al lui Bossuet le rezistă? Consideră de asemenea gospodăria lui Tobit ca temelie pe care Bossuet a articulat-o în Politique tirée des propres paroles de l'Écriture sainte. Tradiția catolică a susținut cu statornicie că familia este unitatea fundamentală a vieții civice și religioase și că suspendarea sau coruperea pietății familiale desface ordinele mai largi care depind de ea. A devenit gospodăria ta o școală a lucrărilor corporale de milostenie așa cum a fost gospodăria lui Tobit, sau privatizarea vieții familiale de către cultura înconjurătoare a estompat această funcție substanțială? Consideră în cele din urmă afecțiunea lui Tobit la sfârșitul capitolului doi. Inspirându-ne din meditația din Oraisons funèbres a lui Bossuet asupra caracterului providențial al încercării fizice în viețile celor drepți, consideră dacă ai primit afecțiunile propriei tale vieți în acest cadru providențial, sau dacă le-ai permis să devină prilejuri de resentiment mai degrabă decât de disciplina de mustrare pe care un Tată o dă copiilor săi.
Răspunde
Răspuns
Alege săptămâna aceasta o lucrare corporală de milostenie pe care s-o întreprinzi în tăcere, după felul înmormântărilor ascunse ale lui Tobit și după felul în care Bossuet învață în Méditations sur l'Évangile că dispoziția interioară a carității este cea care dă substanță lucrării exterioare. Lasă ca lucrarea să te coste ceva; las-o să rămână ascunsă între tine și Tatăl care vede în ascuns; lasă cadrul providențial al istoriografiei lui Bossuet să te susțină când lucrarea pare mică în fața marilor evenimente ale zilei.
Roagă-te
Rugăciune
O Dumnezeule, care prin înțeleapta Ta providență l-ai susținut pe Tobit în statornică fidelitate și generoasă milostenie în mijlocul încercărilor exilului, formează gospodăriile noastre în aceeași pietate și încredere zilnică. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, a cărei viață ascunsă la Nazaret a cuprins taina planului Tău de mântuire, atrage-ne prin orice robie la libertatea pe care a câștigat-o Fiul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →