← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 20 — cu Maclaren

Ioan 20Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexander Maclaren, Expositions of Holy Scripture, pentru o călătorie concentrată prin capitolul 20 din Evanghelia după Ioan. Expunerea atentă a lui Maclaren urmărește creșterea credinței ucenicilor de la mormântul gol până la întâlnirea personală cu Domnul înviat. Tratarea sa evidențiază atât realitatea istorică a învierii, cât și puterea ei transformatoare pentru cei ce cred fără a vedea. În următoarele câteva minute vom asculta cum Maclaren ne călăuzește prin momente cheie de descoperire, recunoaștere și salut. Cuvintele sale ne invită să stăm alături de Petru, Ioan și Maria la mormântul din grădină și să primim din nou pacea și bucuria pe care Hristos le dăruiește și astăzi.
Citește

Citire

Cităm acum întregul capitol al douăzecilea din Evanghelia după Ioan. Lăsăm narațiunea să se desfășoare încet, observând descoperirea de dimineață devreme, ucenicii care aleargă, îngerii și primele cuvinte ale Domnului înviat. Lăsăm textul să vorbească înainte de a ne întoarce la expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a stabili scopul lui Ioan în narațiunea învierii. Scopul lui Ioan în narațiunea învierii nu este doar să stabilească faptul, ci și să înfățișeze creșterea treptată a credinței în el, printre ucenici. Cele două incidente principale din acest pasaj, vizita lui Petru și Ioan la mormânt și arătarea Domnului nostru Mariei, arată ivirea credinței înainte de vedere și credința extatică născută din vedere. În restul capitolului sunt două alte exemple de credință care urmează viziunii, iar învățătura întregului este rezumată în cuvintele lui Hristos către cel care se îndoia: 'Pentru că M-ai văzut, ai crezut; fericiți cei ce n-au văzut și au crezut!' Maclaren examinează apoi purtarea caracteristică a lui Petru și Ioan la mormânt. În relatare putem observa, mai întâi, purtarea caracteristică a fiecăruia dintre cei doi. Petru este primul care pornește, iar Ioan îl urmează, ambii bărbați acționând potrivit firii lor. Cel mai tânăr aleargă mai repede decât tovarășul său. S-a uitat în mormânt și a văzut giulgiurile zăcând; dar teama reverentă care reține firile mai alese l-a ținut să nu îndrăznească să intre. Despre Petru nu se spune că s-ar fi uitat înainte de a intra. El iubea din toată inima, dar dragostea lui era impetuoasă și practică, și a intrat direct, fără să simtă vreun motiv să se oprească. Îndrăzneala lui l-a încurajat pe prietenul său, așa cum face exemplul firilor puternice. Unii dintre cititorii mei își vor aminti de nobila predică a lui Bushnell despre 'Influența inconștientă' din acest incident și nu mai am nevoie să spun nimic altceva despre el. Maclaren se îndreaptă apoi spre momentul transcendent al recunoașterii dintre Domnul înviat și Maria. Cine poate spune ceva despre acea recunoaștere transcendentă, în care toată dragostea plecată a Domnului înviat este topită într-un singur cuvânt, iar izbucnirea de extaz, teamă, uimire și devoțiune se revarsă prin canalul îngust al unui alt cuvânt? Dacă această narațiune este opera vreunui autor anonim de la sfârșitul secolului al doilea, el este într-adevăr un 'Mare Necunoscut' și a reușit să imagineze una dintre cele două sau trei 'situații' cele mai patetice din literatură. Cu siguranță este mai rezonabil să presupunem că nu este un geniu obscur, ci un cronicar bine cunoscut al celor ce văzuse și știa ca fapt. Chemarea lui Hristos pe nume dezvăluie mereu prezența Lui iubitoare. Putem fi siguri că El ne cunoaște pe nume și ar trebui să răspundem cu același strigăt iute de supunere deplină care a izvorât de pe buzele Mariei. 'Rabuni! Învățătorule!' este răspunsul potrivit la chemarea Lui.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie subliniind eficacitatea neșovăitoare a saluturilor lui Hristos. Un singur exemplu deschide legea generală că dorințele Lui sunt daruri, că toate cuvintele Lui sunt fapte, că El vorbește și se împlinește, și că atunci când dorește bucurie pentru noi, aceasta este un act de transmitere și dar, și ne înzestrează cu bucuria pe care o dorește dacă respectăm condițiile.
Răspunde

Răspuns

Unde, în propria ta poveste a credinței, un mormânt gol a produs mai întâi doar durere, înainte de a da mai târziu vedere? Cum adresează salutul simplu de pace al lui Hristos înviat temerile tale particulare de astăzi? În ce fel ai putea răspunde chemării Lui pe nume cu aceeași dragoste predată pe care a exprimat-o Maria?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Înviat, deschide ochii noștri ca să vedem giulgiurile împăturite ca mărturii ale victoriei Tale calme și depline asupra morții și înviorează inimile noastre ca să-Ți recunoaștem glasul când ne chemi pe nume. Lasă pacea pe care ai rostit-o în odaia de sus să potolească orice gând neliniștit și bucuria pe care ai dat-o Mariei să se reverse în umblarea noastră zilnică. Prin Duhul Tău, dă-ne putere să trăim ca aceia care n-au văzut și totuși cred, ducând salutul Tău de pace unei lumi care așteaptă, până când Te vom întâlni față în față. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →