← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Evrei

Evrei 3 — cu Gill

Evrei 3Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Astăzi deschidem Expunerea întregii Biblii a baptistului particular John Gill asupra capitolului 3 din Epistola către Evrei. Tratarea verset cu verset a lui Gill ne călăuzește prin chemarea apostolului de a-L considera pe Hristos, Fiul credincios pus peste casa lui Dumnezeu, și prin avertismentul solemn împotriva necredinței, luat din istoria pustiei lui Israel. Expunerea sa subliniază superioritatea Mediatorului noului legământ, îndemnând totodată la perseverență în nădejde. Pe măsură ce urmăm comentariile atente ale lui Gill, Duhul să trezească o atenție proaspătă la glasul viu al lui Hristos și să ne întărească încrederea până la sfârșit.
Citește

Citire

Ia Biblia ta și citește capitolul 3 din Epistola către Evrei încet și cu rugăciune. Ascultă chemarea repetată de a-L considera pe Isus, contrastul cu Moise și avertismentul urgent împotriva împietririi inimii. Lasă cuvintele psalmului citat în capitol să se așeze în duhul tău în timp ce te pregătești să studiezi expunerea lui Gill asupra acelorași versete.
Studiu
Gill începe prin a explica versetul 1. Versetul 1. De aceea, frați sfinți,.... Apostolul îi numește pe evrei „frați”, nu pentru că erau din același neam și aceeași seminție naturală, ci pentru că se aflau în aceeași relație spirituală; toți aveau același Tată, aparțineau aceleiași familii, erau fiii adoptați ai lui Dumnezeu, frații lui Hristos, unii ai altora și ai apostolului; și erau „sfinți”, nu prin naștere, nici prin despărțirea lor exterioară de alte neamuri, ci prin sfințirea Duhului; și erau astfel prin mărturisire și în opinia apostolului: părtași ai chemării cerești; prin care nu se înțelege vreo îndeletnicire sau ocupație a vieții; nici o chemare la vreo slujbă în biserică sau în stat; nici o chemare doar exterioară prin slujirea cuvântului; ci o chemare interioară, specială, a harului, la bucuria binecuvântărilor harului aici și la slavă în veșnicie; și care nu este după fapte, ci după harul lui Dumnezeu și se face prin har puternic, eficace și irezistibil: și aceasta se spune a fi „cerească”, pentru că harul prin care sfinții sunt chemați este din cer și la cer sunt chemați; iar mijlocul chemării lor, Evanghelia, este din cer; și acest epitet este folosit pentru a arăta excelența chemării lor și pentru a o deosebi de toate celelalte: iar evreii sunt numiți „părtași” ai acesteia; ceea ce arată că Dumnezeu nu a lepădat cu totul acel popor și totuși că nu erau singurele persoane care se bucurau de harul chemării eficace, ci erau doar parteneri cu alții; și că sfinții sunt la fel de împărțitori ai acestei binecuvântări, sunt chemați într-o singură nădejde a chemării lor; și denotă adevărul și realitatea ei: datoria la care sunt îndemnați este să-L considere pe apostolul și marele preot al mărturisirii noastre, Hristos Isus; copia alexandrină, versiunile latină vulgată și etiopiană citesc doar „Isus”; care este numit „apostolul”, pentru că a fost trimis de Dumnezeu să propovăduiască Evanghelia, să facă minuni și să împlinească voia lui Dumnezeu, în special să dobândească răscumpărarea și mântuirea pentru poporul Său, trimitere care nu presupune nicio inegalitate de persoane, nicio schimbare de loc, nicio constrângere sau lipsă de respect față de Hristos, ci dragoste față de oameni; și trebuie înțeleasă despre El ca fiind în slujba de Mediator și arată autoritatea Sa și că nu era un impostor. Gill tratează apoi versetul 2. Versetul 2. Care a fost credincios Celui ce L-a rânduit,.... Sau „L-a făcut”; Hristos, ca om, a fost făcut, dar nu ca Dumnezeu; nici apostolul nu vorbește despre natura divină a lui Hristos, ci despre slujbele Sale: de aceea această expresie desemnează constituirea și așezarea Lui în slujbă; ceea ce poate include numirea veșnică a Lui ca Mediator; făgăduința deschisă a Lui în timp; trimiterea, ungerea și mărturia din partea lui Dumnezeu; și manifestarea și declararea Lui ca atare, la înălțarea și șederea Sa la dreapta lui Dumnezeu, când a fost făcut Domn și Hristos. Gill abordează apoi versetul 3. Versetul 3. Căci acest om a fost socotit vrednic de mai multă slavă decât Moise,.... Moise a fost socotit vrednic de slavă și cinste și i s-a dat, atât de Dumnezeu cât și de oameni; de Dumnezeu, după cum reiese din lucrarea la care l-a chemat, să elibereze poporul Său Israel, să le descopere mintea și voia Sa și să-i conducă și să-i cârmuiască; și din binefacerile pe care i le-a arătat, precum minunile pe care le-a făcut prin el, convorbirea apropiată la care l-a admis și vederea slavei Sale pe care i-a dat-o să treacă înaintea lui, precum și purtarea Sa de grijă față de el la moartea și înmormântarea sa, precum și mărturia pe care i-a dat-o; și a fost socotit vrednic de cinste de către oameni, care i-au dat-o, precum Faraon și poporul său și israeliții.
Considerați

Considerare

Gill încheie secțiunea cu versetul 6. Versetul 6. Dar Hristos ca Fiu peste casa Sa,.... Cum nu a fost Moise, deși evreii spun că el a fost מאריה דבית a și בעל הבית b, „domn și stăpân al casei”; ba chiar și בן בית, „Fiul casei” c; dar el nu a fost așa: Hristos este Fiul și moștenitorul, Domnul și stăpânul; El este Fiu, nu prin creație, nici prin adopție, nici prin slujbă, ci prin natură: de aici reiese că El este Dumnezeu și este egal cu Dumnezeu; și această filiație a Sa este temelia slujbei Sale și El devine moștenitorul tuturor lucrurilor: iar când se spune despre El că este „ca un Fiu”, nu se intenționează o simplă asemănare; ci exprimă dreptul Său la moștenire și cârmuire și stima și venerația de care s-a bucurat în casa Sa și credincioșia Sa ca Fiu acolo; și deși a fost rob, ca om și Mediator, și a avut de împlinit o mare lucrare de slujire, pe care a împlinit-o cu sârguință și credincioșie, totuși a fost și Fiu, Domn și moștenitor, cum nu a fost Moise; și El este peste casa lui Dumnezeu, ca Împărat, preot și proroc în ea și ca întâi-născut, Fiu și moștenitor și ca stăpân și cârmuitor al ei; și care este numită a Sa, pentru că I-a fost dată de Tatăl, cumpărată de El Însuși și pe care El a zidit-o și în care locuiește: a cărei casă suntem noi; credincioșii în Hristos, fie evrei fie neamuri; care, ca pietre vii, sunt zidiți o casă spirituală, în care Hristos locuiește prin credință și peste care El prezidează și domnește: dacă vom ține cu tărie încrederea și bucuria nădejdii până la sfârșit.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea de fiecare zi sunt invitat să-mi îndrept mai deplin atenția asupra lui Hristos ca apostol și mare preot? În ce feluri ar putea necredința subtilă să mă ispitească să mă îndepărtez de încrederea simplă în lucrarea Sa împlinită? Ce pas practic pot face astăzi pentru a-mi ține cu tărie încrederea și nădejdea până la sfârșit?
Roagă-te

Rugăciune

Tată milostiv, Te lăudăm pentru slava covârșitoare a Fiului Tău, care este credincios peste casa Ta ca un fiu. Deschide inimile noastre să cugetăm la El cu credință statornică, păzindu-ne de înșelăciunea păcatului și de o inimă rea a necredinței. Prin harul Tău, întărește-ne să ne ținem cu tărie de încrederea noastră în El până la sfârșit, bucurându-ne în nădejdea Evangheliei. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →