← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Omul Binecuvântat și Regele Uns: Psalmii 1 și 2

Psalmii 1-2Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Psaltirea este cartea de rugăciuni a Răsăritului creștin — cântată la fiecare ceas, împletită în fiecare slujbă, învățată pe de rost în chilie și în catedrală deopotrivă. Pentru a o citi așa cum o rostește Biserica, ne întoarcem la marea catenă a lui Neale și Littledale, care au adunat Părinții Răsăritului și Apusului vers cu vers asupra Psalmilor. Primii doi psalmi stau împreună ca un singur prag; ebraica îi unește, astfel încât cartea 'începe în fericire și se sfârșește tot în fericire'. Psalmul 1 ne înfățișează pe Omul Binecuvântat — iar Răsăritul a auzit întotdeauna în acel 'om' mai întâi pe Domnul Iisus Hristos, noul Adam a cărui ascultare este 'răsplătită cu fericire mai presus de gândul omenesc', și apoi pe fiecare creștin care se conformează Lui. Psalmul 2 ridică privirile de la pomul liniștit de lângă ape la furia neamurilor împotriva Domnului și a Unsului Său — și la răspunsul neclintit al Tatălui: 'Totuși Eu am pus pe Împăratul Meu pe dealul Meu cel sfânt al Sionului'. Doi psalmi, o singură taină: fericirea Capului, împărăția Fiului.
Citește

Citire

Mergeți încet prin ambii psalmi. Psalmul 1 începe cu retragerea în trei trepte — omul binecuvântat nu a umblat în sfatul celor nelegiuiți, nici nu a stat în calea păcătoșilor, nici nu a șezut pe scaunul batjocoritorilor — trei pași îndepărtați de păcat răspunși de trei pași spre sfințenie, căci 'desfătarea lui este în legea Domnului', iar în acea lege se îndeletnicește zi și noapte. El este 'ca un pom sădit lângă izvoarele apelor', aducând rod la vremea lui, frunza lui nevăjită; în timp ce nelegiuiții sunt 'ca pleava pe care o spulberă vântul', neputând sta în judecată, căci 'Domnul cunoaște calea celor drepți, iar calea celor nelegiuiți va pieri'. Apoi Psalmul 2 izbucnește: 'Pentru ce s-au tulburat neamurile?'. Împărații pământului iau sfat 'împotriva Domnului și împotriva Unsului Său' — dar 'Cel ce locuiește în ceruri va râde de ei'. Tatăl declară: 'Totuși Eu am pus pe Împăratul Meu pe dealul Meu cel sfânt al Sionului', iar Fiului: 'Tu ești Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut. Cere de la Mine și-Ți voi da neamurile moștenirea Ta'. Se încheie cu avertisment și primire: 'Sărutați pe Fiul... fericiți toți cei ce se încred în El'.
Studiu
Când neamurile se tulbură și strigă 'Să rupem legăturile lor', Părinții aud mai mult decât o răzvrătire împotriva unui tron pământesc. Teodoret întoarce chiar cuvintele împotriva celor răi ca o chemare la adevărata libertate: rupeți legăturile păcatului, jugul greu cu care cei răi, deși se socotesc liberi, sunt în realitate legați. Răzvrătiții își închipuie că 'jugul ușor și povara ușoară' a Domnului este un lanț; în adevăr, păcatul leagă, iar Hristos eliberează. Apoi Tatăl rostește hotărârea veșnică — 'Tu ești Fiul Meu, Eu astăzi Te-am născut' — iar Răsăritul păstrează acest verset ca hrisov al adevăratei dumnezeiri a Fiului. Sfântul Grigorie cântărește cele două firi în unicul Hristos: Hristos este Dumnezeu, împreună cu Tatăl dă toate lucrurile. Ceea ce primește ca Om — neamurile ca moștenire — dă ca Dumnezeu, egal cu Tatăl în unica lucrare a harului. Iar 'astăzi' al nașterii, Fericitul Augustin insistă, nu numește o dimineață calendaristică, ci Acum-ul atemporal al dumnezeirii: adică din veșnicie; căci în veșnicie nu este trecut nici viitor. Fiul este născut din Tatăl mai înainte de toți vecii, iar acea naștere nu are ieri și nici mâine.
Considerați

Considerare

Al doilea psalm se încheie nu cu zdrobirea împăraților, ci cu o invitație către ei: 'Sărutați pe Fiul... slujiți Domnului cu frică și bucurați-vă de El cu cutremur'. Cum se dă acest sărut sfânt? Sfântul Ieronim, ajungând dincolo de greacă și latină la ebraică și Symmachus, citește porunca ca omagiul închinării curate: Sfântul Ieronim, urmând pe Symmachus, citește. Închinați-vă curat. A săruta pe Fiul înseamnă a-L adora cu o inimă nedespărțită — dragoste și teamă împreună, aduse Împăratului împăraților. Iar avertismentul care încadrează primirea — 'calea celor nelegiuiți va pieri' — nu este o sentință de disperare. Fericitul Augustin observă mila precisă a cuvintelor psalmistului: este *calea*, nu *omul*, cea osândită, nu pe cel nelegiuit, ca să nu pară că nu mai rămâne loc pentru pocăință. Drumul nelegiuirii nu are viitor; dar cât timp mai este suflare, călătorul se poate întoarce încă. Astfel ușa rămâne deschisă până la sfârșit. Împărații tulburați ai Psalmului 2 nu li se spune că sunt pierduți — li se spune să fie înțelepți, să sărute pe Fiul, să caute adăpost în El și să fie fericiți.
Răspunde

Răspuns

Acești doi psalmi vă întreabă, mai întâi, unde sunteți sădiți. Omul binecuvântat este un pom lângă izvorul apelor pentru că 'desfătarea lui este în legea Domnului' — nu o datorie ținută cu silă, ci o dragoste întoarsă zi și noapte. Întrebați-vă dacă rădăcinile voastre coboară la acel izvor viu, sau dacă ați început să umblați, apoi să stați, apoi să ședeți printre batjocoritori. Părinții urmăresc acea cale în jos tocmai pentru că poate fi întoarsă: fiecare pas îndepărtat de Dumnezeu poate deveni un pas înapoi spre El. Și acești psalmi întreabă, în al doilea rând, înaintea cui vă închinați. Neamurile se tulbură și împărații iau sfat, închipuindu-și că legăturile lor sunt ale Domnului; dar păcatul leagă, și numai Unsul eliberează. Așadar 'sărutați pe Fiul' — adorați-L curat, cu dragoste și cuviință nedespărțite. Nu amânați sărutul cel sfânt pentru altă zi, căci calea celor nelegiuiți piere în timp ce călătorii ei mai au suflare, iar mila care 'lasă loc pentru pocăință' este oferită acum. Căutați adăpost la Împăratul pus pe dealul cel sfânt și veți fi numărați printre 'toți cei ce se încred în El'.
Roagă-te

Rugăciune

O, Hristoase Dumnezeul nostru, Omul Binecuvântat al primului psalm și Regele Uns al celui de-al doilea, Pomul Vieții sădit lângă ape și Fiul născut din Tatăl mai înainte de toți vecii: Ți s-a oferit sfatul celor nelegiuiți și nu ai umblat în el; ai stat înaintea scaunului batjocoritorilor și ai mărturisit adevărul. Sădește-ne lângă râul harului Tău, ca desfătarea noastră să fie în legea Ta zi și noapte, și să aducem rod la vremea lui și să nu ne veștejim. Când neamurile patimilor noastre se tulbură și ne-ar convinge că jugul Tău este un lanț, rupe legăturile păcatului nostru și eliberează-ne în slujirea Ta. Învață-ne să sărutăm pe Fiul cu închinare curată, în dragoste și frică sfântă, și numără-ne printre toți cei ce se încred în Tine; căci ne-ai lăsat loc pentru pocăință și ne chemi încă la adăpostul dealului Tău cel sfânt. Ție, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →