← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați

2 Împărați 17-18 — cu Benson

2 Împărați 17-18Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul cald al devoțiunii wesleyene ne întoarcem astăzi la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Joseph Benson. Expunerea atentă a lui Benson asupra 2 Împărați 17-18 ne invită să urmărim lucrările Domnului cu Israel și Iuda, să auzim din nou chemarea la credincioșie deplină față de legământ și să primim cuvântul sobru, dar plin de nădejde, care susține inimile metodiste în fiecare generație.
Citește

Citire

Să citim împreună 2 Împărați 17-18, luând aminte la căderea Samariei și la primele reforme ale lui Ezechia. Duhul care a călăuzit pana lui Benson să deschidă acum aceste capitole inimilor noastre, ca să primim atât avertizare cât și încurajare pentru viața de credință.
Studiu
Benson deschide expunerea captivității îndreptând atenția spre mâna dumnezeiască la lucru. Versetul 7. 2 Împărați 17:7. Căci așa a fost, etc. Deși distrugerea regatului celor zece seminții este relatată doar pe scurt în versetele precedente, ea este comentată pe larg de istoric în cele ce urmează; iar motivele ei sunt arătate, luate nu din cauzele secundare, slăbiciunea lui Israel și conducerea sa nepolitică; tăria și măreția crescândă a monarhiei asiriene: aceste lucruri sunt trecute cu vederea și este menționată doar cauza dintâi. Domnul a îndepărtat pe Israel dinaintea ochilor Săi: oricine ar fi fost instrumentele, El a fost autorul acestei nenorociri. Distrugerea a venit de la Cel Atotputernic, iar asirianul a fost doar nuiaua mâniei Sale, Isaia 10:5. Domnul a lepădat sămânța lui Israel, altfel vrăjmașii lor nu i-ar fi putut cuprinde. Cine a dat pe Iacov spre jaf și pe Israel în mâna jefuitorilor? Nu Domnul? Isaia 42:24. Benson examinează apoi necredința încăpățânată care a refuzat cuvântul profetic. Versetul 14. 2 Împărați 17:14. Totuși ei n-au vrut să asculte, ci și-au întărit grumajii. Au refuzat să-și supună grumajii sub jugul poruncilor lui Dumnezeu: o metaforă luată de la boii încăpățânați care nu vor să se plece sub jug. Asemenea grumajilor părinților lor în pustiu; care n-au crezut în Domnul Dumnezeul lor. Aceasta a fost cauza originară și primară a tuturor păcatelor și suferințelor lor, necredința; aceasta i-a împiedicat odinioară pe părinții lor să intre în Canaan și acum i-a scos afară din el: ei nu au crezut cu adevărat în puterea, dragostea și credincioșia lui Dumnezeu; nu au primit adevărurile Sale, deși au fost întărite prin semne și minuni nenumărate; nu au dat crezare amenințărilor Sale, nici nu s-au încrezut în făgăduințele Sale. Mărturia profeților a fost deci fără efect pentru națiune în general, iar strădaniile lor de a-i întoarce au fost zadarnice. Iar Dumnezeu a fost silit, omenește vorbind, în apărarea perfecțiunilor Sale infinite, a drepturilor vătămate ale guvernării Sale morale și a cauzei adevărului și dreptății, să execute răzbunarea atât de des vestită și să trimită mânia peste ei până la capăt. Benson continuă arătând refuzul statornic de a se întoarce de la căile regilor. Versetele 22-23. 2 Împărați 17:22-23. Nu s-au depărtat de ele, ci au urmat de bunăvoie și cu hotărâre pildele și poruncile rele ale regilor lor, deși erau împotriva poruncilor exprese ale lui Dumnezeu. Până când Domnul a îndepărtat pe Israel. Ei au rămas până la sfârșit, încăpățânați și neîndreptabili sub toate învățăturile și mustrările pe care Dumnezeu le-a trimis; de aceea au fost pe drept dați de Dumnezeu acestei captivități înfricoșătoare, pe care tot acest discurs anterior a fost menit să o dovedească.
Considerați

Cugetare

Benson apasă avertizarea că Iuda a umblat în aceleași rânduieli. Versetul 18. 2 Împărați 17:18. De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare pe Israel, căci El este un Dumnezeu gelos și nu rabdă ca cinstea ce I se cuvine numai Lui să fie dată vreunei ființe create sau închipuite. Și i-a îndepărtat dinaintea ochilor Săi. O expresie foarte puternică, pentru a arăta nu numai alungarea lor din Canaan, singurul loc atunci al închinării Sale solemne și al prezenței Sale pline de har, sau din Biserica Sa, ci lepădarea Sa desăvârșită și îndepărtarea totală a acestui popor apostat de sub grija și providența Sa. Nu a rămas decât Iuda. Și cea mai mare parte a seminției lui Beniamin, împreună cu cei din semințiile lui Simeon și Levi care li s-au alăturat și au fost încorporați cu ei, și de aceea sunt numiți pe bună dreptate după ei. Benson încheie capitolul remarcând tiparul statornic al închinării amestecate printre neamuri. Versetul 41. 2 Împărați 17:41. Astfel aceste neamuri s-au temut de Domnul, etc. Adică neamurile care au venit în locul israeliților. Au urmat pilda lor și au făcut ca ei, încercând să unească lucruri cu desăvârșire de neîmpăcat, închinarea la adevăratul Dumnezeu și închinarea la idoli.
Răspunde

Răspuns

1. Unde în propria mea viață am îngăduit ca ascultarea parțială să se întărească într-o necredință statornică? 2. Cum ne invită mila arătată lui Ezechia să îndepărtăm înălțimile ce mai rămân în inima mea? 3. În ce fel ar putea mărturia mea de astăzi să-i împiedice pe alții să urmeze închinarea amestecată pe care Benson o osândește atât de limpede?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne milostiv, care ai vorbit prin profeți și Te-ai întristat de împietrirea lui Israel, dă-ne harul pe care l-a primit Ezechia. Ferește-ne de orice idol și de compromisul subtil care amestecă închinarea Ta cu căile neamurilor. Plămădește în noi o inimă curată, statornică în rânduielile Tale, ca să nu fim îndepărtați dinaintea ochilor Tăi. Prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariul lui Joseph Benson la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →