Eterniseed › Curriculum › Leviticul
Leviticul 21-22 — Eterniseed (protestant evanghelic)
Deschidere
Preaiubit prieten, aceste capitole din Levitic par ca o scrisoare liniștită de la Domnul Însuși, scrisă celor pe care El i-a chemat în mod special aproape. Dumnezeu vorbește direct preoților despre felul de viață care se potrivește cu apropierea pe care le-a acordat-o. Instrucțiunile sunt tandre dar ferme, arătând că Cel care ne invită în prezența Sa se preocupă profund și de starea inimilor și trupurilor noastre. Pe măsură ce ascultăm, simțim același Tată care a pus deoparte linia lui Aaron este Cel care mai târziu a trimis pe propriul Său Fiu să fie Marele nostru Preot desăvârșit. Fiecare detaliu despre sfințenie, familie și slujire ne îndreaptă înainte spre Isus, care îndeplinește fiecare cerință în locul nostru și apoi se întoarce să ne facă propria Sa preoție împărătească. Astăzi stăm cu aceste cuvinte nu doar ca reguli antice, ci ca o invitație de a umbla mai aproape cu Domnul înviat care încă își cheamă poporul să reflecte frumusețea Sa.
Citește
Acordă-ți timp cu Leviticul 21 și 22. Ascultă chemarea repetată de a fi sfânt pentru că Domnul este sfânt. Observă cum regulile despre bocet, căsătorie și condiția fizică păzesc cinstea preoției. Urmărește mai ales felul în care consacrarea marelui preot îl pune deoparte și mai mult decât pe ceilalți preoți. Fii atent la instrucțiunile grijulii despre jertfe care trebuie să rămână fără pată și la avertizarea că nimic pângărit nu poate fi adus aproape. Lasă textul să-ți arate atât seriozitatea apropierii de Dumnezeu cât și generoasa prevedere pe care El o face ca slujitorii Săi să poată totuși mânca la masa Sa chiar când nu pot sluji la altar.
Studiu
Studiază
Pe măsură ce mergem încet prin aceste capitole, Îl auzim pe Domnul spunându-le preoților Săi că alegerile lor zilnice contează pentru că ei trăiesc mai aproape de El decât oricine altcineva. Regulile despre a nu boci în felurile obișnuite sau a nu se căsători cu anumite femei nu sunt despre a câștiga favoare; ele sunt despre a păzi spațiul sacru unde cerul și pământul se întâlnesc. Trupul preotului însuși devine o imagine vie a sfințeniei pe care Dumnezeu o dorește. Când textul enumeră condițiile fizice care țin un om de la slujirea la altar, simțim greutatea desăvârșirii cerute, totuși observăm și blânda prevedere care îi permite totuși să mănânce hrana sfântă. Dumnezeu nu îl leapădă pe cel pe care l-a chemat; El pur și simplu ocrotește altarul de orice ar estompa imaginea propriului Său caracter fără cusur.
Marele preot primește instrucțiuni și mai stricte pentru că untdelemnul ungerii se odihnește pe capul său. Viața lui este menită să arate frumusețea și întregimea Celui care va purta într-o zi acea cunună în mod desăvârșit. Fiecare restricție despre a nu părăsi sanctuarul sau a se căsători doar în Israel ține imaginea clară: cel care stă între Dumnezeu și popor trebuie să reflecte curăția Dumnezeului pe care îl reprezintă.
Când ajungem la capitolul 22, accentul se mută pe jertfele înseși. Nimic orb, rănit sau bolnav nu poate fi adus. Domnul își învață poporul că darul adus Lui trebuie să se potrivească cu valoarea Celui care îl primește. Totuși și aici apare harul; preoții pot totuși să mănânce ceea ce este pus deoparte pentru ei. Același Dumnezeu care cere desăvârșire își hrănește și slujitorii. În fiecare rând simțim tensiunea dintre sfințenia cerută și îndurarea care susține. Acea tensiune își găsește rezolvarea doar în Isus, care Se oferă pe Sine fără pată și apoi ne invită să ospătăm la masa Sa.
Considerați
Reflectează
Aceste capitole se află în interiorul poveștii mai mari a mântuirii care merge de la Eden la mormântul gol. Același Dumnezeu care i-a spus lui Moise că preoții trebuie să fie fără pată a trimis mai târziu pe Fiul Său ca Mielul fără pată. Evrei ne amintește că Isus a intrat în adevăratul sanctuar o dată pentru totdeauna pentru că El nu avea nevoie de nicio jertfă pentru Sine. Petru le spune credincioșilor risipiți că ei sunt acum o preoție împărătească, chemați să aducă jertfe duhovnicești. Regulile levitice nu au fost niciodată menite să fie o scară pe care o urcăm; ele au fost un portret al lui Hristos care avea să vină și al vieții pe care El avea să o împărtășească cu noi. Când citim instrucțiunile grijulii despre jertfe, ne amintim cuvintele lui Pavel că trebuie să ne înfățișăm trupurile ca jertfe vii, sfinte și plăcute. Vechiile cerințe ne pregătesc inimile să primim darul noului legământ al Duhului, care scrie sfințenia pe inimile noastre în loc să o scrie doar pe table de piatră.
Răspunde
Unde în viața ta obișnuită te invită Domnul să păzești apropierea pe care ți-a acordat-o deja, chiar și în alegeri zilnice mici? Cum schimbă faptul că știi că Isus împlinește fiecare cerință preoțească felul în care te gândești la propriile tale imperfecțiuni astăzi? În ce domeniu anume ai putea cere Duhului să te ajute să oferi ceva din toată inima mai degrabă decât cu jumătate de inimă Domnului care S-a dat pe Sine însuși deplin pentru tine?
Roagă-te
Doamne Isuse, mulțumesc Ție că stai în locul fiecărui preot care a slujit vreodată. Numai Tu ai împlinit fiecare cerință a sfințeniei și apoi ai deschis calea ca noi să ne apropiem. Învață-ne să prețuim apropierea pe care ne-ai dat-o. Acolo unde simțim propriile noastre pete, amintește-ne că lucrarea Ta împlinită ne acoperă. Ajută-ne să trăim astăzi ca oameni puși deoparte, nu ca să câștigăm dragostea Ta ci pentru că o avem deja. Hrănește-ne la masa Ta, întărește-ne prin Duhul Tău și lasă viețile noastre obișnuite să arate în liniște frumusețea Marelui Preot care trăiește veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.