Eterniseed › Curriculum › 1 Petru
1 Petru 1 — cu notele marginale ale Genevei
Deschidere
În căldura simplă a Reformei, ne întoarcem astăzi la notele marginale din Biblia de la Geneva din 1599 pe capitolul 1 din 1 Petru, pregătite de Teodor Beza, William Whittingham și compania de la Geneva. Aceste adnotări urmăresc calea credinciosului de la alegerea veșnică prin nădejdea vie și ascultarea curățitoare până la cuvântul care rămâne. Duhul care a inspirat textul să ne deschidă inimile ca să primim aceste adevăruri cu aceeași evlavie care a modelat notele înseși.
Citește
Cu adnotatorii de la Geneva alături de noi, citește încet întregul capitol 1 din 1 Petru. Ascultă progresia constantă de la harul ales al Tatălui la lucrarea sfințitoare a Duhului și la nădejdea sigură a arătării lui Hristos. Lasă capitolul să se așeze în inimă înainte de a examina notele.
Studiu
Studiază
Adnotatorii de la Geneva încep prin a expune principiile veșnice ale vieții creștine.
Versetul 2. 1:2 {1} Aleși după {a} preștiința lui Dumnezeu Tatăl, prin {b} sfințirea Duhului, spre ascultare și stropirea sângelui lui Isus Hristos: Har și pace să vi se înmulțească. (1) Petru, intenționând să vorbească despre îndatoririle unei vieți creștine, raționează mai întâi despre principiile și începuturile tuturor acțiunilor creștine, ridicându-se mult mai sus decât natura și purtându-ne și pe noi mult deasupra acesteia. Căci el arată că noi, care altfel suntem prin natură păcătoși, am fost prin mila liberă a lui Dumnezeu Tatăl mai întâi aleși din veșnicie: apoi, potrivit acelei hotărâri veșnice. Am fost printr-o anumită a doua creație făcuți fiii Lui în Hristos, singurul Său născut, prin al cărui Duh suntem schimbați lăuntric și prin al cărui sânge suntem și împăcați. Spre scopul ca, precum Hristos Însuși a înviat din morți, și noi să fim primiți în aceeași slavă cerească și veșnică. (a) Sau, potrivit scopului lui Dumnezeu, care nu schimbă niciodată același. (b) Ca, fiind puși deoparte de restul acestei lumi rele, prin lucrarea Duhului Sfânt, să fie consacrați lui Dumnezeu; Efeseni 1:5Ei desfășoară apoi calea sigură prin care credincioșii ajung la slavă.
Versetul 5. 1:5 {2} Cei care sunt păziți prin puterea lui Dumnezeu prin credință spre mântuire gata să fie descoperită în {d} vremea din urmă. (2) Acum el arată prin ce cale ajungem la acea slavă, adică prin tot felul de necazuri. În care totuși credința ne face atât de siguri, încât nu suntem biruiți de întristare. Ci prin privirea lui Dumnezeu Însuși (care altfel este nevăzut) cu ochii credinței, suntem făcuți nespus de bucuroși. Pentru că toate aceste lucruri, fiind doar pentru o vreme, nu ne sunt aplicate ca să ne distrugă, ci ca printr-un foc ca să ne curețe și să ne facă desăvârșiți ca la urmă să obținem mântuirea. (d) Aceasta este vremea pe care Daniel o numește vremea sfârșitului, când va fi marea restaurare a tuturor lucrurilor, pe care o așteaptă toată creația; Romani 8:19Despre nădejde ei înaintează de la credință la tovarășul ei statornic.
Versetul 13. 1:13 {4} De aceea {g} încingeți coapsele minții voastre, fiți treji și {5} nădăjduiți {h} până la sfârșit la harul {6} care va fi adus vouă {7} la descoperirea lui Isus Hristos; (4) El trece de la credință la nădejde, care este într-adevăr o tovarășă ce nu poate fi despărțită de credință. El folosește un argument luat prin comparație: Nu trebuie să obosim așteptând un lucru atât de minunat, pe care chiar îngerii îl așteaptă cu mare dorință. (g) Aceasta este o vorbire împrumutată, luată din uzul obișnuit printre ei: căci deoarece purtau haine lungi, nu puteau călători decât dacă se încingeau: și de aici este că Hristos a zis: Să vă fie încinse coapsele. (5) El expune foarte pe scurt ce fel de nădejde trebuie să fie a noastră, adică continuă, până când ne bucurăm de lucrul pentru care nădăjduim: apoi, ce avem de nădăjduit, adică har (adică mântuire liberă) descoperit nouă în evanghelie, și nu acela pe care oamenii și-l făgăduiesc mai degrabă și cu îndrăzneală. (h) Sănătos și sincer. (6) Un argument pentru a ne trezi mințile, văzând că Dumnezeu nu așteaptă până când Îl căutăm, ci face ca un beneficiu atât de mare să fie adus chiar la noi. (7) El expune scopul credinței, ca nu cumva vreun om să-și făgăduiască, fie mai devreme fie mai târziu, acea mântuire deplină, adică venirea din urmă a lui Hristos. În plus avertizează că ceea ce suntem acum nu este încă descoperit.Ei trec apoi de la nădejde la ascultarea care curge din ea.
Versetul 14. 1:14 {8} Ca niște copii ascultători, nefăcându-vă după poftele de mai înainte din neștiința voastră: (8) El trece de la credință și nădejde la roadele amândurora, care sunt înțelese în numele ascultării. Ea constă în două lucruri, în lepădarea poftele noastre și în trăirea evlavioasă: poftele care își au începutul în acea orbire în care se nasc toți oamenii: dar sfințenia procedează ca tatăl și copiii să fie de aceeași dispoziție.
Considerați
Consideră
În cele din urmă adnotatorii ancorează fiecare har în cuvântul care rămâne veșnic.
Versetul 25. 1:25 {15} Dar cuvântul Domnului rămâne veșnic. Și acesta este cuvântul care prin evanghelie este propovăduit vouă. (15) Din nou ca nu cumva vreun om să caute acea putere și virtute spirituală în închipuiri prefăcute, apostolul ne cheamă înapoi la cuvântul lui Dumnezeu: învățându-ne mai departe că nu există alt cuvânt al Domnului de așteptat decât acesta care este propovăduit, în care trebuie să ne încredem doar.Ei încheie amintind sfatul care a stat dinainte de întemeierea lumii.
Versetul 20. 1:20 {12} Care a fost într-adevăr rânduit mai dinainte de {k} întemeierea lumii, dar a fost arătat în aceste vremuri din urmă pentru voi, (12) Îndepărtarea unei obiecții: ce s-a făcut lumii înainte ca Hristos să fie trimis în lume? nu a existat nicio sfințenie înainte și nu a existat nicio Biserică? Apostolul răspunde că Hristos a fost rânduit și numit să răscumpere și să elibereze omenirea înainte ca omenirea să existe: cu atât mai puțin a existat vreo Biserică fără El înainte de venirea Sa în trup: totuși noi suntem cei mai fericiți dintre restul, cărora Hristos le-a fost arătat într-adevăr, în aceasta că El, după ce a suferit și a biruit moartea pentru noi, lucrează acum cel mai eficient în noi prin puterea Duhului Său, ca să creeze în noi credință, nădejde și dragoste. (k) Din veșnicie.
Răspunde
1. Cum întărește certitudinea scopului ales al lui Dumnezeu sufletul tău în mijlocul încercărilor prezente?
2. În ce feluri te cheamă cuvântul veșnic al evangheliei să renunți la poftele de mai înainte?
3. Unde te îndeamnă Duhul să încingi coapsele minții tale în nădejdea descoperirii lui Hristos?
Roagă-te
Părinte milostiv, care ne-ai ales înainte de întemeierea lumii și L-ai descoperit pe Fiul Tău pentru răscumpărarea noastră, dă ca nădejdea vie născută în noi prin învierea lui Hristos să nu se clatine. Păzește-ne prin puterea Ta prin credință spre mântuirea gata să fie descoperită. Curățește sufletele noastre prin Duh și prin cuvânt, ca să ne iubim unii pe alții cu ardoare și să umblăm ca niște copii ascultători. Lasă încercarea credinței noastre să fie găsită spre laudă la arătarea lui Isus Hristos și fixează ochii noștri asupra cuvântului care rămâne veșnic. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →