← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 89-90 — cu Ioan Calvin

Psalmii 89-90Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție ne îndreptăm spre expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra Psalmilor 89 și 90. Reflecțiile lui Calvin despre credincioșia legământului lui Dumnezeu și puterea suverană oferă o lumină statornică credincioșilor care se confruntă cu incertitudinea. Cuvintele sale ne invită să ancorăm nădejdea nu în împrejurările schimbătoare, ci în caracterul neschimbător al Domnului care își ține promisiunile de-a lungul generațiilor. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să fie întărite ca să-L lăudăm pe Dumnezeu chiar atunci când scopurile Sale par ascunse, încrezându-ne că îndurarea va fi zidită pentru totdeauna.
Citește
Pregătește-ți inima să asculte Scripturile. Citește Psalmii 89 și 90 cu încetineală, observând tensiunea dintre legământul jurat al lui Dumnezeu cu David și experiența pierderii sau a întârzierii. Lasă întrebările și declarațiile psalmistului să-ți modeleze propriile rugăciuni pe măsură ce parcurgi aceste capitole astăzi.
Studiu

Studiază

Calvin începe prin a considera versetele de început ale psalmului. 1 Voi cânta îndurările Domnului în veci. Trebuie să se țină minte, așa cum am observat chiar acum, că psalmistul începe cu laudele aduse lui Dumnezeu și cu aducerea aminte a legământului dumnezeiesc, pentru a-i încuraja pe credincioși să-și întărească credința împotriva asalturilor formidabile ale ispitei. Dacă atunci când începem datoria rugăciunii ni se prezintă un gând deznădăjduit chiar de la început, trebuie să-l străpungem cu forță și hotărâre, ca nu cumva inimile noastre să leșine și să cadă cu totul. Scopul profetului, așadar, a fost să fortifice mințile celor evlavioși chiar de la început, cu sprijinuri stabile și substanțiale, ca, bizuindu-se pe promisiunea dumnezeiască, care, după aparențe, căzuse aproape la pământ, și respingând toate asalturile ispitei cu care credința lor fusese zguduită sever, să poată nădăjdui cu încredere în restabilirea împărăției și să continue cu perseverență să se roage pentru această binecuvântare. Din trista priveliște a decăderii începute, pe care Ethan o vedea, ascultând de rațiunea trupească, ar fi putut crede că atât el cât și ceilalți credincioși ai lui Dumnezeu fuseseră înșelați; dar el își exprimă hotărârea de a celebra îndurările lui Dumnezeu care în acel timp erau ascunse privirii sale. Și deoarece nu era un lucru ușor pentru el să priceapă și să recunoască caracterul îndurător al lui Dumnezeu, a cărui asprime îl experimentase, folosește numărul plural, Îndurările lui Dumnezeu, ca prin reflectarea asupra abundenței și varietății binecuvântărilor harului dumnezeiesc să poată birui această ispită. Calvin introduce apoi pe Dumnezeu Însuși vorbind. 3 Am încheiat un legământ cu alesul Meu. Cu atât mai eficient ca să se confirme pe sine și pe toți cei evlavioși în credința promisiunii dumnezeiești, el Îl introduce pe Dumnezeu Însuși vorbind și sancționând, prin autoritatea Sa, ceea ce fusese spus în versetul precedent. Deoarece credința trebuie să depindă de promisiunea dumnezeiască, acest mod de a vorbi, prin care Dumnezeu este reprezentat ca venind înainte și atrăgându-ne la Sine prin propria Sa voce, este mai puternic decât dacă profetul însuși ar fi afirmat pur și simplu faptul. Iar când Dumnezeu în acest fel ne anticipează, nu putem fi acuzați de îndrăzneală în a veni familiar la El; chiar și atunci când, dimpotrivă, fără Cuvântul Său nu avem temei să presupunem că El va fi îndurător cu noi sau să nădăjduim, la simpla sugestie a fanteziei noastre, ceea ce El nu a promis. Mai mult, adevărul promisiunii devine și mai irefragabil, când Dumnezeu declară că a încheiat un legământ cu robul Său David, ratificat prin jurământul Său solemn. Fiind obișnuit în timpurile străvechi să se graveze legile și legămintele pe table de aramă, aici se folosește o metaforă împrumutată din această practică. Dumnezeu aplică lui David două titluri de distincție, numindu-l atât alesul Său cât și robul Său. Cei care ar referi prima denumire la Avraam nu acordă suficientă atenție stilului Cărții Psalmilor, în care este destul de obișnuit ca un lucru să fie repetat de două ori. David este numit alesul lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu, din propria Sa bună plăcere și din nici o altă cauză, l-a preferat nu numai posterității lui Saul și multor personaje distinse, ci chiar propriilor săi frați. Dacă, așadar, cauza sau originea acestui legământ este căutată, trebuie neapărat să ne întoarcem la alegerea dumnezeiască. Despre versetul 5, Calvin scrie: 5. Și cerurile vor lăuda lucrarea Ta minunată. Profetul, după ce a vorbit despre legământul lui Dumnezeu, așa cum credința trebuie să înceapă de la Cuvânt, coboară acum la o laudă generală a lucrărilor Sale. Trebuie totuși observat că atunci când tratează despre puterea minunată a lui Dumnezeu, el nu are alt scop decât să înalțe și să mărească mai mult sfințenia legământului. El exclamă că acesta este Dumnezeul care are dreptul legitim să fie slujit și temut, care trebuie crezut și pe a cărui putere poate fi pusă cea mai neșovăitoare încredere. Cuvintele lucrare minunată, în prima propoziție, le-aș limita la puterea pe care Dumnezeu o arată în păstrarea și susținerea Bisericii Sale. Cerurile, este adevărat, sunt martori și vestitori preeminenți ai puterii minunate a lui Dumnezeu; dar din atenția acordată scopului pasajului, va fi și mai evident că elogiile rostite aici au toate o referință specială la scopul despre care am vorbit. Unii interpreți explică judicios cuvântul ceruri, referindu-se la îngeri, printre care există o bucurie și o felicitare comună în mântuirea Bisericii. Această interpretare este confirmată de ultima propoziție a versetului, în care se afirmă că adevărul lui Dumnezeu va fi celebrat în adunarea sfinților. Nu există îndoială că același subiect este urmărit aici și că prin cuvântul adevăr se intenționează să se semnalizeze izbăvirile remarcabile prin care Dumnezeu Și-a manifestat credincioșia față de promisiunile făcute slujitorilor Săi.
Considerați

Consideră

Calvin leagă aceste adevăruri de atributele care ne stabilesc credința. 14. Dreptatea și judecata sunt locul tronului Tău. Aceste elogii servesc mai eficient la întărirea nădejdii adevăraților credincioși decât dacă doar puterea dumnezeiască ar fi fost prezentată vederii noastre. Ori de câte ori se face mențiune de Dumnezeu, se cuvine să ne aplicăm mințile în principal acelor atribute ale firii Sale care sunt special potrivite pentru a ne stabili credința, ca să nu ne pierdem prin a ne lăsa în voia speculațiilor subtile, prin care oamenii nebuni, deși pot să-și servească propria recreare mentală, nu fac nici un progres spre înțelegerea corectă a ceea ce este Dumnezeu cu adevărat. Profetul, așadar, făcând aluzie la însemnele și pompa regilor, declară că dreptatea și judecata sunt stâlpii tronului pe care Dumnezeu stă vizibil în stare suverană, și că îndurarea și adevărul sunt, ca să zicem așa, purtătorii Săi de vești; ca și cum ar fi spus: „Podobele cu care Dumnezeu este îmbrăcat, în loc să fie o haină de purpură, o diademă sau un sceptru, sunt că El este judecătorul drept și nepărtinitor al lumii, un tată îndurător și un protector credincios al poporului Său.” Regii pământești, din pricină că nu au nimic în ei înșiși care să le procure autoritate și să le dea demnitate, sunt sub necesitatea de a împrumuta din altă parte ceea ce îi va înzestra cu acestea; dar Dumnezeu, având în Sine o autosuficiență deplină și neavând nevoie de nici un alt ajutor, ne arată strălucirea propriei Sale imagini în dreptatea, îndurarea și adevărul Său.
Răspunde
Unde în viața ta ai nevoie să urmezi exemplul psalmistului de a declara îndurările lui Dumnezeu înainte de a vedea împlinirea lor? Cum întărește amintirea legământului lui Dumnezeu cu David încrederea ta în promisiunile Sale față de tine? În ce fel ai putea umbla astăzi în lumina feței lui Dumnezeu mai degrabă decât în umbra dificultăților prezente?
Roagă-te
Dumnezeule credincios, Îți mulțumim pentru legământul pe care L-ai jurat lui David și pe care L-ai împlinit în cele din urmă în Hristos. Învață-ne, asemenea psalmistului, să cântăm despre îndurările Tale chiar atunci când dovezile par împotriva noastră. Întărește inimile noastre ca să ne încredem că adevărul Tău stă neclintit ca cerurile. Fie ca noi să ne odihnim în dreptatea și judecata Ta ca temelie a tronului Tău. Dă-ne har să ne bucurăm zilnic în numele Tău și să umblăm în strălucirea feței Tale. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →