Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 12 — Eterniseed (Epoca Reformei / protestantism istoric)
Deschidere
Epistola către corinteni abordează tulburările care au apărut într-o biserică chemată din întunericul păgân la lumina evangheliei. Printre aceste tulburări se număra folosirea greșită a darurilor duhovnicești, prin care unii căutau afișare personală mai degrabă decât edificarea ordonată a întregului trup. Apostolul readuce deci atenția sfinților la izvorul suveran al fiecărui har. Dumnezeu singur împarte aceste daruri după sfatul său propriu și o face pentru folosul comun al poporului legământului. Înainte de orice considerare a lucrărilor particulare, textul stabilește că Duhul care le dăruiește este unul și că scopul împărțirii sale rămâne zidirea unui singur trup al lui Hristos. Această încadrare păzește atât de prezumție cât și de invidie, îndemnând pe fiecare primitor să recunoască prerogativa Domnului în atribuirea măsurii și funcției.
Citește
Citire
Citiți capitolul al doisprezecelea din prima epistolă către corinteni. Observați cum argumentul trece de la mărturisirea că Isus este Domn, pe care nimeni nu o poate face în afara Duhului, la enumerarea darurilor variate care purced de la același Duh. Notați insistența repetată că aceste daruri sunt date pentru avantajul întregului, nu pentru cinste privată. Luați aminte de asemenea la analogia extinsă a trupului, în care fiecare mădular își primește locul prin rânduială dumnezeiască și nimeni nu poate pretinde independență sau disprețui pe altul. Capitolul se încheie îndemnând dorința spre darurile mai mari, lăsând totodată deschisă calea pentru arătarea mai aleasă a dragostei care urmează.
Studiu
Capitolul se deschide amintind starea de odinioară a corintenilor, când erau purtați spre idolii muți. Această amintire servește la a mări harul suveran care le-a acordat acum discernământ duhovnicesc. Prima afirmație doctrinară urmează: nimeni care vorbește prin Duhul lui Dumnezeu nu poate rosti un blestem asupra lui Isus și, dimpotrivă, nimeni nu poate mărturisi că el este Domn decât prin Duhul Sfânt. Astfel însăși capacitatea de a aduce adevărata recunoaștere a lui Hristos este trasată la inițiativa Duhului mai degrabă decât la vreo capacitate firească. Din această temelie apostolul trece la diversitatea darurilor. Sunt feluri de daruri, feluri de slujiri și feluri de lucrări, însă același Duh, același Domn și același Dumnezeu care lucrează toate în toți. Accentul cade pe autorul dumnezeiesc; împărțirea nu este rezultatul strădaniei omenești ci al rânduielii Duhului după voia sa. Scopul este enunțat limpede: fiecare manifestare este dată pentru binele comun. Analogia trupului se desfășoară apoi pe larg. După cum cadrul omenesc constă din multe mădulare și totuși formează un singur trup, tot așa biserica își primește unitatea nu prin uniformitate de funcție ci prin atribuirea de către Duh a unor slujbe distincte. Piciorul nu poate pretinde a fi mâna, nici urechea ochiul; fiecare parte este necesară și Dumnezeu însuși a așezat mădularele ca să nu apară dezbinare. Acele mădulare care par mai slabe sunt indispensabile, iar cele mai puțin cinstite primesc podoabă mai mare de la Dumnezeu, pentru ca întregul să fie legat fără discordie. Lista darurilor care urmează — apostoli, profeți, învățători, minuni, vindecări, ajutorări, cârmuiri, limbi — ilustrează același principiu: toate sunt așezate de Dumnezeu în cadrul unui singur trup pentru viața sa ordonată. Capitolul se încheie cu o îndemnare de a dori cu ardoare darurile mai mari, recunoscând astfel că unele funcții slujesc bisericii mai direct decât altele, în timp ce subordonează fiecare dar voii suverane care le atribuie.
Considerați
Considerare
Această învățătură stă în armonie cu instrucțiunea apostolului din Romani doisprezece, unde apare aceeași imagine a trupului și fiecare mădular este îndemnat să-și exercite darul potrivit măsurii credinței date de Dumnezeu. Ea se potrivește de asemenea cu cuvântul din Efeseni patru privitor la Hristos înălțat care dă apostoli, profeți, evangheliști, păstori și învățători pentru echiparea sfinților. Pretutindeni în Scriptură poporul legământului este arătat ca fiind unul, fie sub vechea rânduială fie sub cea nouă, iar lucrarea Duhului este întotdeauna de a păstra acea unitate folosind totodată diversitatea slujirii. Teologii reformei au citit deci pasajul ca o pavăză atât împotriva confuziei slujbelor cât și împotriva neglijării oricărui mădular pe care Dumnezeu l-a așezat în trup. Accentul pus pe împărțirea dumnezeiască corectează orice tendință de a trata darurile ca posesiuni personale sau ca temeiuri de lăudăroșenie.
Răspunde
Răspuns
În ce măsură recunoști acum că fiecare abilitate duhovnicească pe care o ai a fost atribuită prin voia suverană a lui Dumnezeu mai degrabă decât prin propria ta dobândire? Cum schimbă recunoașterea că fiecare mădular există pentru binele comun al trupului felul în care privești atât darul tău propriu cât și darurile celorlalți credincioși? În ce mod concret ai putea căuta darurile mai mari rămânând totuși mulțumit cu locul particular pe care Dumnezeu ți l-a rânduit în rânduiala prezentă a bisericii?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Dumnezeule, care singur lucrezi toate lucrurile după sfatul voii tale, dăruiește bisericii tale discernământul de a primi fiecare dar ca din mâna ta și de a-l folosi doar pentru zidirea trupului. Păzește-ne de prezumția care ar înălța un mădular mai presus de altul sau de invidia care ar disprețui locul pe care l-ai rânduit. Prin Duhul tău fă-ne să mărturisim pe Isus ca Domn cu adevărată înțelegere și rânduiește funcțiile noastre felurite ca să nu apară nicio schismă între noi. Fie ca unitatea unui singur trup să fie menținută prin diversitatea pe care ai orânduit-o, până în ziua aceea când fiecare dar va face loc viziunii desăvârșite a Fiului tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.