← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 17-18 — cu Simeon

Ieremia 17-18Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a via media, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, unde predicatorul evanghelic deschide Scripturile cu o claritate răbdătoare și cercetătoare. Tratarea sa din Ieremia 17 invită Biserica să examineze izvoarele ascunse ale încrederii și ale cunoașterii de sine, ținând împreună suveranitatea divină și responsabilitatea umană în aceeași suflare. Pe măsură ce ascultăm, suntem atrași în aceeași căldură omiletică care refuză atât prezumția cât și disperarea, căutând în schimb reînnoirea pe care doar Duhul o poate da.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare cuvintelor profetului din Ieremia 17–18, lăsând textul să răsune cu avertismentele și promisiunile sale înainte de a ne îndrepta spre expunerea lui Simeon. Citim încet, observând contrastele dintre cel blestemat și cel binecuvântat, precum și diagnosticul pătrunzător al inimii omenești care urmează.
Studiu
Simeon deschide discursul despre Ieremia 17:5-8 expunând textul însuși. Versetele 5-8. DISCURS: 1055 DATORIA DE A NE ÎNCREDE ÎN DUMNEZEU Ieremia 17:5-8. Așa zice Domnul: Blestemat să fie omul care se încrede în om și își face din carne brațul său și a cărui inimă se îndepărtează de Domnul. Căci el va fi ca tufa din pustiu și nu va vedea când vine binele, ci va locui în locuri uscate din pustiu, într-un pământ sărat și nelocuit. Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul și a cărui nădejde este Domnul. Căci el va fi ca un pom sădit lângă ape, care își întinde rădăcinile spre râu și nu va vedea când vine căldura, ci frunza lui va fi verde și nu se va îngrijora în anul secetei, nici nu va înceta să aducă rod. FIECARE făptură creată își trage existența și susținerea de la Dumnezeu, totuși omul este înclinat să depindă de creatură mai degrabă decât de El. El distinge apoi cele două caractere puse înaintea noastră în pasaj. Deși este mereu dezamăgit, el se sprijină totuși pe un braț de carne, dar o asemenea purtare este pe drept reprobată în termenii cei mai puternici. Vom lua în considerare: I. Caracterele care sunt contrastate. Fiecare om, prin natura sa, 'se încrede în om, își face din carne brațul său și inima lui se îndepărtează de Domnul'. Nu trebuie să mergem la păgâni sau la necredincioși pentru a găsi persoane de acest fel. Trebuie doar să căutăm în mărturia propriei conștiințe. [În lucrurile vremelnice, nu ne gândim niciodată să privim mai sus de creatură: dacă sunt prospere, ne încredem în bogății nesigure și ne luăm nouă gloria; dacă sunt potrivnice, ne bizuim pe propria înțelegere și strădanii sau căutăm ajutor la prietenii noștri. În lucrurile duhovnicești, căutăm să ne întemeiem o dreptate a noastră; ne așteptăm să ne pocăim și să slujim lui Dumnezeu prin propria noastră putere. Simeon dezvăluie apoi condițiile contrastate ale celor două caractere, atât simplu cât și figurat. Condițiile lor respective. Starea veșnică a oamenilor va fi hotărâtă cu desăvârșită dreptate. Condițiile caracterelor dinaintea noastră sunt puternic contrastate: 1. Simplu: 'binecuvântat' etc. 'blestemat' etc. [Ce poate fi mai important decât aceste declarații? Ele nu sunt dictate ale entuziasmului, ci glasul lui Dumnezeu: 'Așa zice Domnul'. Și nu am putea oare adopta cuvintele lui Balac cu privire la Dumnezeu [Nota: Numeri 22:6.]? Și ce poate fi mai rațional? Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său ca Mântuitor al nostru, dar în timp ce unii se încred în El, alții, prin faptul că nu se încred în El, Îl resping: cât de rațional este atunci ca un blestem să se atașeze de aceștia și o binecuvântare de aceia! O asemenea diferență în condițiile lor pare rezultatul necesar al propriei lor purtări. Viața sau moartea duhovnicească depind de încrederea noastră în Domnul, la fel cum viața trupului depinde de primirea sau respingerea hranei animale. El încheie discursul insistând asupra necesității de a ne încrede în Hristos. Iar aceasta Îl face vrednic de cea mai deplină încredere a noastră: pe El trebuie să 'atârne toată slava casei Tatălui Său [Nota: Isaia 22:23-24.]'. 2. Cât de mult suntem chemați cu toții să ne încredem în Hristos! [Dumnezeu nu privește doar purtarea noastră exterioară, ci starea inimilor noastre: de aceasta depind fericirea noastră prezentă și veșnică [Nota: Să-L închipuim pe Hristos rostind această declarație în ziua judecății. Compară Matei 25:34; Matei 25:41.]. Să ne încredem deci în El pentru tot ajutorul vremelnic și duhovnicesc, ca să primim binecuvântarea Lui și să scăpăm de blestemul Lui.
Considerați

Considerare

Simeon trage prima mare concluzie privind necesitatea nașterii din nou. Din această privire asupra subiectului nostru putem vedea limpede: 1. Temeiul adevărat al doctrinei nașterii din nou. Este surprinzător cât de des vorbește Scriptura despre a fi 'născut din nou', despre a fi 'născut din Dumnezeu' și 'născut din Dumnezeu': acești termeni trebuie în mod necesar să însemne nu doar o schimbare exterioară de stare sau de mărturisire în botez, ci o schimbare lăuntrică a inimii, o trecere 'de la întuneric la lumină', 'de la moarte la viață'. Este a fi 'născut nu numai din apă, ci și din Duh'. Când aceasta are loc, murim păcatului și începem să trăim pentru dreptate: devenim 'făpturi noi în Hristos Iisus: cele vechi au trecut și toate s-au făcut noi [Nota: 2 Corinteni 5:17.]'. Botezul este semnul și pecetea acesteia, dar nu lucrul însuși. El insistă apoi asupra celei de-a doua concluzii, nevoia deplină a sufletului de a avea parte de Hristos. Inimile noastre sunt prin natură 'înșelătoare mai presus de toate și deznădăjduit de rele' și ele trebuie schimbate prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu: trebuie să ni se ia 'inima de piatră și să ni se dea o inimă de carne': trebuie să fim 'înnoiți după chipul Dumnezeului nostru în dreptate și sfințenie adevărată' și de aceea nu trebuie să ne odihnim o oră într-o stare trupească și neconvertită, ci să strigăm cu putere către Dumnezeul nostru pentru harul Său lucrător, zicând cu David: 'Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, și înnoiește în mine un duh drept!' Domnul să facă ca această rugăciune să se înalțe înaintea Lui de la fiecare dintre noi, până când vom primi un răspuns la ea prin înnoirea sufletelor noastre! În al doilea rând, putem vedea de aici Nevoia noastră deplină de a avea parte de Hristos. Cu astfel de inimi ca ale noastre, cum putem visa vreodată să merităm ceva din mâinile lui Dumnezeu?
Răspunde

Răspuns

Unde, în preocupările mele zilnice, mă sprijin cel mai lesne pe un braț de carne mai degrabă decât pe Domnul? În ce feluri ascunse mai rezistă încă inima mea cunoașterii depline a propriei sale înșelătorii? Cum ar putea o încredere mai adâncă în Hristos să remodeleze atât neliniștile mele cât și nădejdile mele în această zi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, care cercetezi inima și încerci rărunchii, dă-ne acea cunoaștere de sine cinstită care vine numai de sus. Izbăvește-ne de orice încredere falsă în om sau în noi înșine și plantează-ne rădăcinile adânc lângă râul harului Tău, ca să ne încredem în Tine cu inimi neîmpărțite și să aducem roadă în orice vreme; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →