← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apologia Confesiunii de la Augsburg

Apologie — Despre jurămintele monahale — Cartea Concordiei

Deschidere
Astăzi ne îndreptăm spre Apologia Confesiunii de la Augsburg, în mod specific articolul său Despre jurămintele monahale. Această secțiune a Confesiunilor Luterane abordează o preocupare centrală a Reformei: locul potrivit al jurămintelor și al ordinelor religioase în viața credinței. Ea mărturisește că îndreptățirea se întemeiază numai pe meritele lui Hristos primite prin credință, nu pe tradiții omenești sau pe fapte de supererogație. Pentru cititorii luterani, acest articol apără promisiunea Evangheliei că mântuirea este darul gratuit al lui Dumnezeu, eliberând conștiințele de povara de a căuta dreptatea prin reguli sau ceremonii monahale. Mărturia sa rămâne vitală pentru înțelegerea vocației creștine și a libertății Evangheliei în viața de fiecare zi.
Citește

Citire

Vă invităm să citiți în întregime tratatul Apologiei Despre jurămintele monahale. Articolul se întemeiază în special pe pasaje precum Galateni 5:4, Matei 15:9, Romani 14:23 și 1 Timotei 4:8, pe care Confesiunea le citează pentru a arăta că iertarea păcatelor este primită în mod gratuit de dragul lui Hristos. În timp ce citiți, observați cum textul deosebește jurămintele legitime de cele care contrazic promisiunea Evangheliei.
Studiu
Confesiunea precizează întrebările doctrinare aflate în discuție cu privire la jurămintele monahale. Dar acum discutăm felul de doctrină pe care îl apără acum autorii Confutației și nu întrebarea dacă jurămintele trebuie respectate. Căci noi susținem că jurămintele legitime trebuie respectate; dar dacă aceste slujiri merită iertarea păcatelor și îndreptățirea; dacă sunt satisfacții pentru păcate; dacă sunt egale cu Botezul; dacă sunt păzirea poruncilor și a sfaturilor; dacă sunt desăvârșirea evanghelică; dacă au meritele supererogației; dacă aceste merite, când sunt aplicate în folosul altora, îi mântuiesc; dacă jurămintele făcute cu aceste opinii sunt legitime; dacă jurămintele sunt legitime când sunt asumate sub pretextul religiei, doar de dragul pântecelui și al lenei; dacă acelea sunt cu adevărat jurăminte care au fost smulse fie celor care nu vor, fie celor care din cauza vârstei nu au putut judeca despre felul de viață, pe care părinții sau prietenii i-au împins în mănăstiri ca să fie întreținuți pe cheltuiala publică, fără pierderea patrimoniului privat; dacă jurămintele sunt legitime când tind în mod deschis spre un rezultat rău, fie pentru că din cauza slăbiciunii nu sunt respectate, fie pentru că cei care sunt în aceste frății sunt siliți să aprobe și să ajute abuzurile Liturghiei, închinarea nelegiuită la sfinți și sfaturile de a se înfuria împotriva oamenilor buni: despre aceste întrebări tratăm. Ea continuă să examineze pretenția că lucrările monahale merită iertarea păcatelor înaintea lui Dumnezeu. În primul rând, este foarte sigur că un jurământ nu este legitim prin care cel care jură crede că merită iertarea păcatelor înaintea lui Dumnezeu sau face satisfacție înaintea lui Dumnezeu pentru păcate. Căci această opinie este o insultă evidentă la adresa Evangheliei, care învață că iertarea păcatelor ne este acordată în mod gratuit de dragul lui Hristos, după cum s-a spus mai sus pe larg. De aceea am citat corect declarația lui Pavel către Galateni, Gal. 5:4: Hristos a devenit fără folos pentru voi, oricine dintre voi sunteți îndreptățiți prin Lege; ați căzut din har. Cei care caută iertarea păcatelor nu prin credința în Hristos, ci prin lucrări monahale, scad din cinstea lui Hristos și îl răstignesc din nou pe Hristos. Dar ascultați, ascultați cum scapă autorii Confutației în acest loc! Ei explică acest pasaj al lui Pavel doar despre Legea lui Moise și adaugă că monahii observă toate lucrurile de dragul lui Hristos și se străduiesc să trăiască mai aproape de Evanghelie pentru a merita viața veșnică. Și adaugă o perorație oribilă în aceste cuvinte: De aceea acele lucruri sunt rele care sunt aici învinuite împotriva monahismului. Confesiunea tratează apoi ascultarea, sărăcia și celibatului ca lucruri indiferente când sunt înțelese corect. În al doilea rând. Ascultarea, sărăcia și celibatului, cu condiția ca acesta din urmă să nu fie necurat, sunt, ca exerciții, lucruri indiferente [în care nu trebuie să căutăm nici păcat, nici dreptate]. Și din acest motiv sfinții le pot folosi fără impietate, așa cum Bernard, Francisc și alți bărbați sfinți le-au folosit. Și le-au folosit din cauza avantajului trupesc, ca să aibă mai mult timp liber să învețe și să îndeplinească alte slujbe evlavioase, și nu pentru ca lucrările în sine să fie, prin ele însele, lucrări care îndreptățesc sau merită viața veșnică. În cele din urmă, ele aparțin clasei despre care Pavel spune, 1 Tim. 4:8: Exercițiul trupesc folosește puțin. Și este credibil că în unele locuri există și în prezent oameni buni, angajați în slujirea Cuvântului, care folosesc aceste rânduieli fără opinii rele [fără ipocrizie și cu înțelegerea că nu consideră monahismul lor ca sfințenie].
Considerați

Considerare

În cele din urmă, Confesiunea își încheie tratatul despre jurămintele monahale afirmând legătura lor cu doctrina îndreptățirii. Vorbim mai pe scurt despre aceste subiecte, deoarece din cele pe care le-am spus mai sus despre îndreptățire, despre pocăință, despre tradițiile omenești, este suficient de evident că jurămintele monahale nu sunt un preț pentru care se acordă iertarea păcatelor și viața veșnică. Și deoarece Hristos numește tradițiile slujbe nefolositoare, ele nu sunt în niciun fel desăvârșire evanghelică.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează accentul articolului pe iertarea gratuită prin credință viziunea voastră asupra slujirii creștine de astăzi? În ce feluri ne-ar putea tenta încă tradițiile monahale să adăugăm lucrări omenești la meritul lui Hristos? Unde vedeți libertatea Evangheliei lucrând cel mai clar în propria voastră vocație?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru mărturisirea clară a Evangheliei Tale păstrate în Apologia Confesiunii de la Augsburg. Ține-ne statornici în adevărul că iertarea păcatelor este primită în mod gratuit de dragul lui Hristos numai prin credință. Păzește inimile noastre de orice invenție omenească care ar ascunde această promisiune sau ar împovăra conștiințele cu jurăminte inutile. Dă ca în fiecare chemare să creștem în frica de Dumnezeu și în încrederea în mila Ta. Întărește Biserica Ta să proclame această libertate cu îndrăzneală, ca mulți să se odihnească numai în Hristos. Prin același Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Cartea Concordiei · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →