← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Numeri

Numeri 13-15 — cu Gill

Numeri 13-15Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică Eterniseed extrasă din Expunerea întregii Biblii a baptistului particular John Gill asupra capitolelor 13-15 din Numeri. Tratamentul atent verset cu verset al lui Gill ne călăuzește prin încercarea din pustiul lui Israel, misiunea iscoadelor și consecințele necredinței. Expunerea sa evidențiază atât relatarea istorică, cât și semnificația ei evanghelică, invitându-ne să ne încredem în promisiunile Domnului cu inimi statornice.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la Numeri 13 până la 15 și citiți relatarea celor doisprezece iscoade trimise în Canaan, raportul lor la întoarcere, răzvrătirea poporului și judecata Domnului temperată de îndurare. Lăsați narațiunea să se desfășoare încet, observând tensiunea dintre promisiune și frică ce marchează acest moment crucial în călătoria lui Israel.
Studiu
Gill începe prin a examina porunca Domnului dată lui Moise cu privire la iscoade. Versetul 1. Și Domnul a vorbit lui Moise ,.... Când era în pustiul Paran, fie la Ritma, fie la Cades; aceasta a fost în a douăzeci și noua zi a lunii Sivan, zi în care, spun evreii o, iscoadele au fost trimise să cerceteze țara, ceea ce a fost o schemă născocită de înșiși israeliți și pe care au propus-o mai întâi lui Moise, care a aprobat-o ca prudentă și politică, cel puțin și-a dat consimțământul pentru a mulțumi poporul și a dus chestiunea la Domnul, consultându-L despre ea; care, mai degrabă îngăduind decât aprobând, a dat următoarea poruncă; căci mișcarea conținea multă necredință, punând la îndoială dacă țara era atât de bună precum li se înfățișase, temându-se că nu este accesibilă și că ar fi greu să intre în ea și doreau să cunoască cea mai bună cale de a intra înainte de a merge mai departe; toate acestea erau de prisos dacă s-ar fi încrezut pe deplin în Domnul, în cuvântul, promisiunea, puterea, providența și călăuzirea Sa; care le spusese că este o țară curgând cu lapte și miere; că le va arăta calea, mergând înaintea lor într-un stâlp de nor și de foc; că îi va aduce cu siguranță în ea, după ce a cercetat-o pentru ei și le-a promis-o; astfel încât nu era nevoie sub niciun motiv să trimită iscoade înaintea lor; totuși, pentru a-i mulțumi în acest punct, a consimțit: zicând ; după cum urmează. o Ib. ut supra, (Seder Olam Rabba, c. 8. p. 24. & Meyer. Annotat. in ib. p. 338.) Pesikta, Chaskuni. revenire la 'Începutul Paginii' Gill abordează apoi porunca de a trimite câte un bărbat din fiecare seminție. Versetul 2. Trimite bărbați ,.... Aceasta este mai degrabă o îngăduință decât o poruncă; astfel interpretează Jarchi, „trimite bărbați după mintea ta, nu-ți poruncesc, ci dacă vrei trimite;'' aceasta a fost observată ca fiind de acord cu Moise și cu israeliții și de aceea le-a fost acordată sau li s-a îngăduit să-și urmeze propria cale, ceea ce s-a încheiat rău, așa cum se întâmplă întotdeauna când oamenii sunt lăsați la propriul sfat: ca să cerceteze țara Canaanului, pe care o dau copiilor lui Israel ; numită țara Canaanului, deși consta din șapte neamuri, după cel mai de seamă dintre ele; aceasta Dumnezeu o dăduse în făgăduință copiilor lui Israel și acum îi adusese la hotarele ei; ba chiar le dăduse poruncă să se suie și s-o stăpânească; dar ei voiau s-o cerceteze mai întâi, ca să știe ce fel de țară este și care este cea mai bună cale de a intra în ea, ceea ce le este îngăduit aici, vezi Deuteronom 1:21 ; din fiecare seminție a părinților lor să trimiteți un bărbat ; cu excepția seminției lui Levi; motivul fiind că ei nu aveau să aibă moștenire în țară, Deuteronom 10:9 ; dar apoi, pentru a completa numărul doisprezece, cei doi fii ai lui Iosif, Efraim și Manase, sunt socotiți ca două seminții: fiecare un conducător printre ei ; un prinț în seminția sa; astfel erau bărbați de cinste și prestigiu, de putere și autoritate, de prudență și probitate, cărora li se putea încredința o asemenea treabă și al căror raport putea fi crezut: ei nu erau într-adevăr prinți de cel mai înalt rang, nu aceiași care au ajutat la numărarea poporului, care erau căpetenii peste semințiile lor, ca în Numeri 1:4 , &c. Gill notează apoi redenumirea lui Osea în Iosua de către Moise. Versetul 16. Acestea sunt numele bărbaților pe care Moise i-a trimis să iscodească țara ,.... Ceea ce se observă după ce se dă catalogul lor, Numeri 13:4 ; și aceasta se repetă pentru ca numele lor să fie luate în seamă, nume care stau consemnate spre rușinea celor mai mulți și spre cinstea a doar doi, Iosua și Caleb; iar despre primul se face următoarea remarcă; și Moise l-a numit pe Osea, fiul lui Nun, Iosua ; nu este sigur dacă a fost în acest moment că Moise i-a dat acest nume; dacă a fost, atunci este numit astfel prin anticipație, căci este numit de mai multe ori astfel înainte de aceasta și chiar prima dată când auzim de el, Exod 17:9 ; de aceea Chaskuni citește: Moise chemase; dar Jarchi crede că i-a fost dat acum și că Moise s-a rugat pentru el יה יושיעך, „Iah” sau „Iehova” să te mântuiască de sfatul iscoadelor: numele este același cu Isus, după cum reiese din Evrei 4:8 ; și el a fost un chip al lui Hristos Mântuitorul, al cărui nume este așa chemat, pentru că își mântuiește poporul de păcatele lor, Matei 1:21 ; și îi aduce în cer, așa cum Iosua a fost instrumentul mântuirii israeliților și al aducerii lor în țara Canaanului. revenire la 'Începutul Paginii' Gill reflectă mai târziu asupra ciorchinelui din Eșcol și a înțelesului său tipologic. Versetul 24. Locul a fost numit pârâul Eșcol ,.... Adică în vremuri mai târzii: din cauza ciorchinelui de struguri pe care copiii lui Israel l-au tăiat de acolo ; cuvântul „Eșcol” însemnând un „ciorchine”; și acest ciorchine era un chip al lui Hristos, care poate fi comparat cu acesta, așa cum este comparat cu un ciorchine de camfor, Cântarea Cântărilor 1:14 ; fiind în El un „ciorchine” al tuturor desăvârșirilor, al tuturor desăvârșirilor dumnezeirii, toată plinătatea dumnezeirii locuind trupește în El; și al tuturor desăvârșirilor omenești, fiind în toate asemenea poporului Său, în afară de păcat; și fiind de asemenea un ciorchine al tuturor harurilor și darurilor Duhului fără măsură în El, ca om; și al tuturor binecuvântărilor harului pentru poporul Său, ca Mijlocitor; și al tuturor făgăduințelor prea mari și scumpe ale legământului harului. „Toiagul” pe care acesta a fost purtat poate însemna slujirea Evangheliei, care poate părea de sine stătătoare și disprețuită, dar este mijlocul de a purta numele lui Hristos și lucrurile lui Hristos în lume; vezi Faptele 9:15 ; iar cei „doi” bărbați care l-au purtat pot însemna profeții Vechiului Testament și slujitorii Noului, care sunt de acord și se unesc în a înfățișa persoana, slujbele și harul lui Hristos. Mai mult, acest ciorchine poate fi un simbol al Duhului lui Dumnezeu și al harului Său și al bogatei experiențe pe care poporul lui Dumnezeu o are de el în această viață prezentă, în timp ce călătoresc în pustiu, ca o gustare și arvună a slavei și fericirii viitoare în Canaanul ceresc. revenire la 'Începutul Paginii'
Considerați

Considerare

Gill încheie subliniind tăria locuitorilor țării. Versetul 28. Totuși poporul este tare care locuiește în țară ,.... Deși atât de îmbelșugată și roditoare și de dorit de stăpânit, totuși această obiecție stătea împotriva oricărei speranțe și chiar a oricărei încercări de a o poseda, după cum credeau ei; tăria poporului, locuitorii ei actuali, atât în trup cât și în minte, fiind persoane de statură mare și unii de statură uriașă și, după toate aparențele, bărbați viteji și curajoși; și cetățile sunt întărite și foarte mari ; și astfel inaccesibile și capabile să reziste unui lung asediu și să respingă orice forță ce ar putea fi adusă împotriva lor; astfel încât a le ataca ar fi de puțin folos: și mai mult am văzut acolo copiii lui Anac : despre care auziseră mai înainte și tot așa și adunarea lui Israel și multe povești înfricoșătoare li se spuneau despre ei, iar acum îi văd cu ochii lor și li se păreau foarte înfricoșători; aceasta pare să dovedească faptul că alții în afară de Caleb și Iosua au fost la Hebron, unde locuiau fiii lui Anac, Numeri 13:22 ; și așa puteau fi și totuși nu împreună cu ei. revenire la 'Începutul Paginii'
Răspunde

Răspuns

Unde în propria voastră călătorie simțiți tensiunea dintre promisiunile clare ale lui Dumnezeu și temerile din jur? Cum ar putea redenumirea lui Iosua să vă îndrepte spre Hristos ca adevăratul conducător spre odihnă? În ce feluri puteți cultiva curajul care izvorăște din încredere mai degrabă decât din vedere?
Roagă-te

Rugăciune

Tată Milostiv, păzește-ne de necredința care preface promisiunile Tale în frică și întărește inimile noastre ca să ne încredem pe deplin în Hristos, care ne conduce ca adevăratul Iosua în fiecare binecuvântare spirituală deja asigurată pentru noi. Să ne amintească rodul pământului de moștenirea pe care ai pregătit-o și să ne aducă în siguranță în Canaanul ceresc doar prin harul Tău. Amin.

Expoziția lui John Gill asupra întregii Biblii · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →