Eterniseed › Curriculum › Iacov
Credință și fapte: Legea regală și mila care se laudă împotriva judecății
Deschidere
Niciun capitol din Iacov nu a fost mai disputat decât al doilea, unde fratele Domnului declară că 'credința fără fapte este moartă'. Timp de secole acest verset a stat alături de cuvintele Sfântului Pavel că 'omul este îndreptățit prin credință fără faptele legii' — și cei neprevăzători i-au pus pe cei doi apostoli în conflict. Fericitul Teofilact, citind cu calmul întregii tradiții patristice, nu va permite cearta. El arată că 'credință' și 'fapte' poartă fiecare un sens dublu, și că Iacov și Pavel, 'luând cuvintele în sensuri diferite, le folosesc fiecare în sensul său acolo unde este nevoie'. Dar înainte de a ajunge la acea mare împăcare, Teofilact trebuie să abordeze păcatul care deschide capitolul: respectul de persoane, lingușirea celor bogați și disprețuirea celor săraci chiar în adunarea lui Hristos. Aici înțeleptul arhiepiscop învață că a dezonora un om de aceeași fire înseamnă a te dezonora pe tine însuți — și că legea regală a iubirii este capul de la care atârnă fiecare altă poruncă.
Citește
Citire
Citește Iacov 2 — avertismentul de a nu ține 'credința Domnului nostru Iisus Hristos, Domnul slavei, cu respect de persoane'; omul cu inel de aur și îmbrăcăminte frumoasă așezat cu cinste în timp ce săracul în veșminte murdare este pus să stea sau să stea sub scăunel; 'oare nu sunteți voi atunci părtinitori în voi înșivă și ați devenit judecători cu gânduri rele?'; 'oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei săraci ai lumii acesteia bogați în credință și moștenitori ai împărăției'; legea regală, 'Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți'; că 'oricine va păzi toată legea, și totuși va greși într-un singur punct, este vinovat de toate'; 'judecata fără milă va avea cel ce n-a arătat milă; și mila se laudă împotriva judecății'; 'ce folos, frații mei, dacă un om zice că are credință, și nu are fapte? oare credința îl poate mântui?'; fratele sau sora gol și lipsit trimiși cu vorbe goale; 'și dracii cred și se cutremură'; Avraam îndreptățit 'când a adus pe Isaac, fiul său, jertfă pe altar', astfel încât 'credința a lucrat împreună cu faptele lui, și prin fapte credința a fost desăvârșită'; Rahab îndreptățită prin fapte; și încheierea, 'precum trupul fără duh este mort, așa și credința fără fapte este moartă'.
Studiu
Teofilact începe cu păcatul părtinirii și arată că acesta se întoarce împotriva celui ce îl săvârșește:
Cel ce face ceva cu respect de persoane își aduce asupra sa mare ocară, ca unul care nu cinstește pe unul de aceeași fire cu el. Dumnezeu Însuși a răsturnat socoteala lumii, alegând pe cei săraci și făcându-i bogați în singura monedă care dăinuie — când Iacov spune că Dumnezeu i-a ales pe cei săraci, Teofilact întreabă și răspunde:
Bogați în ce? În credință.Iar legea regală a iubirii nu este un simplu articol printre porunci, ci capul lor, astfel încât a rupe iubirea înseamnă a rupe toate:
Cel ce păcătuiește într-un singur punct devine vinovat de toate, pentru că nu are iubire desăvârșită; căci iubirea este capul a tot ce este bun. De aceea părtinirea este atât de gravă — este o rană adusă iubirii însăși, izvorul din care curge toată ascultarea.
Considerați
Considerare
Acum Teofilact se întoarce la inima capitolului — legătura dintre credință și fapte — și desface presupusul conflict cu Pavel. Cuvântul 'credință', explică el, este folosit în două feluri: există consimțământul gol al minții, pe care îl au și demonii, și există credința inimii unită cu consimțământ ferm și fapte vii.
Dumnezeiescul Iacov numește consimțământul gol o credință moartă, ca lipsită de faptele care îi dau viață.Un om nu este un adevărat credincios dacă Îl numește pe Domnul doar cu buzele:
nu este credincios cel ce se numește doar al Domnului, ci acela care iubește pe Domnul atât de mult încât pentru credința în El este gata chiar să moară.Așadar când Iacov și Pavel îl cheamă pe Avraam ca martor al lor, ei nu se contrazic — fiecare ia 'credință' și 'fapte' în sensul său. Să considerăm cum mila însăși devine avocatul nostru la judecată, căci 'cei milostivi, după spusa Domnului, 'vor dobândi milă''. Credința care mântuiește este credința care iubește, iar iubirea care este reală este iubirea care dăruiește.
Răspunde
Răspuns
Teofilact ne oferă o imagine vie a ceea ce face mila pentru noi înaintea lui Dumnezeu: este ca uleiul cu care se ung luptătorii, ca să scape din strânsoarea adversarilor — 'tot așa și mila noastră față de săraci ne va face să scăpăm la judecată de asalturile demonilor'. Puneți această imagine în fața păcatului care deschide capitolul. Când lingușim vizitatorul bine îmbrăcat și îl trimitem pe sărac la scăunel, am devenit deja 'judecători cu gânduri rele' și am rănit legea regală a iubirii care este capul a tot binele. Așadar întrebați-vă limpede în această săptămână: credința voastră are mâini? Când un frate sau o soră este 'gol și lipsit de hrană zilnică', îi trimiteți cu politețea goală 'Pleacă în pace, încălzește-te și satură-te' și nu le dați nimic — sau faceți credința voastră vizibilă prin faptă? Întreaga învățătură a lui Teofilact converge aici: consimțământul gol este mort; credința vie lucrează prin iubire; și mila pe care o arătați săracilor este chiar uleiul care vă va elibera în ceasul judecății. Mergeți, deci, și desăvârșiți-vă credința prin faptele voastre.
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, Domnul slavei, care i-ai ales pe cei săraci ai lumii acesteia să fie bogați în credință și moștenitori ai împărăției pe care ai făgăduit-o celor ce Te iubesc: izbăvește-ne de respectul de persoane care dezonorează pe aproapele și pe noi înșine, și de părtinirea care ne face judecători nedrepți cu gânduri rele. Scrie pe inimile noastre legea regală, ca să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine; căci iubirea este capul a tot ce este bun, și unde lipsește iubirea, tot trupul virtuții nu este de niciun folos. Să nu fie credința noastră consimțământul gol pe care îl au și demonii, care cred și se cutremură, ci credința vie a inimii, gata chiar să moară din iubire pentru Tine — credința care a lucrat împreună cu faptele lui Avraam și a fost desăvârșită prin ele. Fă credința noastră vizibilă în milă: când un frate sau o soră este gol și lipsit de hrană zilnică, să nu îi trimitem cu vorbe goale, ci să le dăm cele de nevoie trupului. Iar în ceasul judecății, când judecata fără milă îi așteaptă pe cei nemilostivi, să se laude împotriva judecății mila pe care am arătat-o și să ne dobândească făgăduința că cei milostivi vor dobândi milă. Căci Tu ești singurul Legiuitor, care poți mântui, și milostiv ești și iubitor de oameni; și Ție înălțăm slavă, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea sfânt și bun și de viață dătător, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →