← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Iov

Iov 7-8 — cu Maclaren

Iov 7-8Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolelor 7 și 8 din Iov, Maclaren contrastează speranțele fragile ale pământului cu speranța neclintită pusă în Dumnezeu. Expunerea sa trece de la imagini biblice vii la aplicare practică în viață, moarte și veșnicie. Prin atenție atentă atât la cuvintele lui Bildad, cât și la asigurarea apostolului Pavel, Maclaren invită cititorii să își ancoreze așteptările acolo unde dezamăgirea nu poate ajunge. Această sesiune ne îndrumă să examinăm obiectul speranței noastre și să ne odihnim în certitudinea care aparține celor ce se încred în Domnul.
Citește

Citire

Pregătiți-vă inima în timp ce ascultăm capitolele 7 și 8 din Iov. Aceste capitole consemnează strigătul chinuit al lui Iov și răspunsul lui Bildad cu privire la soarta celor nelegiuiți. Citiți încet, observând tensiunea dintre suferința prezentă și posibilitatea unei speranțe durabile. Lăsați cuvintele să scoată la suprafață propriile voastre întrebări despre dezamăgire și răbdare. Când terminați, țineți înaintea Domnului alegerea simplă între speranțe care se prăbușesc și speranța care nu rușinează.
Studiu
Maclaren începe prin a contrasta două texte despre speranță de la Bildad și apostolul Pavel. Aceste două texte iau poziții opuse. Bildad nu era cel mai înțelept dintre prietenii lui Iov și rostește locuri comune solemne cu un adevăr parțial în ele. În linii mari este adevărat că speranța celor nelegiuiți piere, iar limitele adevărului sunt ascunse de splendoarea imaginilor și de perfecțiunea formei artistice în care platitudinea uzată este îmbrăcată. Pânza de păianjen întinsă sclipitoare în dimineața cu rouă pe plante, scuturându-și lacrimile înfiripate în vânt, trestia în albia uscată a unui pârâu veștejindu-se încă verde, zidul pe care sprijinindu-se un om va cădea, sunt ilustrații vii ale speranțelor care se prăbușesc și eșuează. Dar celălalt text al meu are de-a face cu speranțe care nu eșuează. Pavel crede că știe de o speranță care nu rușinează, adică care nu dezamăgește niciodată. Bildad avea dreptate dacă se gândea, așa cum se gândea, la speranțe fixate pe pământ; Apostolul avea dreptate, căci se gândea la speranțe puse în Dumnezeu. Este un loc comun că 'speranța răsare nemuritoare în pieptul omenesc'; este la fel de comun că speranțele sunt dezamăgite. Care este concluzia din aceste două experiențe universale? Este cea cinică că totul este iluzie, sau este că undeva trebuie să existe un obiect pe care speranța să își poată încolăci mlădițele fără teamă? Dumnezeu a dat facultatea și putem fi siguri că nu a fost dată ca să fie veșnic zădărnicită. Trebuie să sperăm. Speranța noastră poate fi cel mai rău dușman al nostru; ea poate și ar trebui să fie bucuria noastră cea mai curată. El continuă să examineze speranța pământească și cea cerească în cele trei mari domenii ale vieții, morții și veșniciei. Să considerăm atunci pur și simplu aceste două feluri de speranță, cea pământească și cea cerească, în lucrarea lor în cele trei mari domenii ale vieții, morții și veșniciei. Maclaren îndreaptă apoi atenția spre sfera adevărată a speranței în viitorul nevăzut de la dreapta lui Dumnezeu. Dar pentru ce a primit el acest mare dar? Mai ales ca să poată trece dincolo de cele vremelnice și să poarte convorbire cu cerurile. Sfera ei adevărată este viitorul nevăzut care este la dreapta lui Dumnezeu. El afirmă certitudinea fixă a speranței cerești întemeiată pe istorie și pe promisiunea divină. Speranța cerească este fixă și sigură. Este la fel de sigură ca istoria.
Considerați

Considerare

Maclaren reflectează asupra rezistenței speranței prin ora finală a morții. Această ultimă oră încheie pentru noi toți deopotrivă bucuriile și relațiile noastre pământești. Anii înceți alunecă și fiecare poartă cu el speranțe care au fost depășite, fie împlinite, fie dezamăgite. Una câte una luminile pe care le aprindem în sala noastră se sting, iar moartea stinge ultima dintre ele. Dar există o lumină care arde limpede prin clipa morții, ca lampa din mormântul vrăjitorului. 'Cel drept are speranță în moartea sa.' Putem hotărî fiecare pentru noi înșine dacă vom purta acel înger strălucitor cu aripile sale albe în marea întunecime sau ne vom despărți cu tristețe de el înainte de a ne despărți de viață. Pentru sufletul pământesc acea ultimă oră pământească este un zid negru dincolo de care nu poate privi. Pentru sufletul care se încrede în Dumnezeu întunericul este populat cu speranțe cu chip luminos. El încheie descriind slujirea continuă a speranței în viața care vine. Dar să ne întoarcem la cel mai luminos dintre aceste texte. 'Speranța nu rușinează.' Va exista o creștere lăuntrică a fericirii, puterii, curăției în acel viitor, o posesie mai deplină a lui Dumnezeu, o întindere spre o asemănare mai deplină cu El. Așa că dacă ne putem gândi la zile în acea stare liniștită unde timpul nu va mai fi, 'mâine va fi ca ziua aceasta și mult mai îmbelșugat', iar îngerul Speranță, care ne-a ținut tovărășie prin toate marșurile obositoare ale pământului, ne va însoți în continuare, doar că a lăsat deoparte nesiguranța care uneori îi acoperea zâmbetele, păstrând însă toată dorința plină de vigoare pentru minunile care se desfășoară mereu și care ne-au dat curaj și veselie în zilele cărnii noastre.
Răspunde

Răspuns

Unde ați descoperit recent că o speranță pământească s-a prăbușit sau v-a dezamăgit? În ce domeniu al vieții, morții sau veșniciei sunteți cel mai tentați să vă puneți încrederea în altceva decât în Dumnezeu? Cum ar putea certitudinea speranței cerești să schimbe felul în care înfruntați ziua care vine sau noaptea care vine?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, îți mulțumim pentru darul speranței pe care l-ai pus în noi. Învață-ne să punem acea speranță pe deplin în Tine mai degrabă decât în lucrurile trecătoare ale pământului. Când așteptările pământești se veștejesc ca trestia în albia uscată a râului, ancorează-ne sufletele în promisiunile Tale neschimbătoare. Întărește-ne să purtăm speranța strălucitoare a celui drept chiar și în valea morții. Fie ca îngerul speranței să meargă cu noi prin fiecare mâine până când Te vom vedea față către față. În numele lui Isus ne rugăm, Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →