Eterniseed › Curriculum › 1 Samuel
1Sam 3-4 — cu Matthew Henry
Deschidere
În această lecție ne întoarcem la 1 Samuel capitolele 3 și 4 cu îndrumarea de încredere a lui Matthew Henry. Comentariul său luminează momentul tandru când Dumnezeu vorbește direct pentru prima oară tânărului Samuel și judecata sobră care urmează pentru casa lui Eli. Expunerea atentă a lui Henry ne ajută să auzim atât privilegiul de a fi adresat de Domnul cât și greutatea de a răspunde cu integritate. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să reflectăm cum Dumnezeu cheamă și astăzi slujitori și cum inimile smerite primesc Cuvântul Său. Să lăsăm perspectivele lui Matthew Henry să ne întărească atenția în timp ce deschidem împreună aceste capitole.
Citește
Așază-te într-un loc liniștit și citește 1 Samuel 3–4 încet. Observă contrastul dintre copilul Samuel care răspunde „Iată-mă” și bătrânul Eli care trebuie să primească vești grele. Lasă ritmul narațiunii să te călăuzească — glasul lui Dumnezeu în noapte, vestirea credincioasă a lui Samuel și consecințele care se desfășoară pentru casa lui Eli. Citește fără grabă, permițând scenelor să se formeze în mintea ta.
Studiu
Studiază
Henry începe prin a descrie slujirea credincioasă a lui Samuel în mijlocul rarității profeției.
Pentru a pregăti relatarea descoperirii lui Dumnezeu mai întâi lui Samuel, ni se spune aici: 1. Cât de harnic a fost Samuel în slujirea lui Dumnezeu, potrivit locului și capacității sale (v. 1): Copilul Samuel, deși doar un copil, slujea Domnului înaintea lui Eli. Era o agravare a răutății fiilor lui Eli faptul că copilul Samuel îi făcea de rușine. Ei s-au răzvrătit împotriva Domnului, dar Samuel I-a slujit; ei au disprețuit îndemnurile tatălui lor, dar Samuel le-a respectat; el slujea înaintea lui Eli, sub privirea și îndrumarea acestuia. Era lauda lui Samuel că era atât de departe de a fi influențat de exemplul lor rău încât nu a căzut deloc, ci s-a îmbunătățit și a continuat. Și era o pregătire pentru onorurile pe care Dumnezeu i le intenționa; cel care a fost astfel credincios într-un lucru mic a fost în curând încredințat cu mult mai mult. Cei tineri să fie smeriți și harnici, ceea ce vor găsi calea cea mai sigură spre înaintare. Cei mai potriviți să conducă sunt cei care au învățat să asculte. 2. Cât de rară era profeția atunci, ceea ce a făcut chemarea lui Samuel o surpriză mai mare pentru el însuși și o favoare mai mare pentru Israel: Cuvântul Domnului era prețios în zilele acelea. Din când în când un om al lui Dumnezeu era folosit ca mesager într-o ocazie extraordinară (ca în cap. ii. 27), dar nu existau profeți stabiliți, la care poporul să poată recurge pentru sfat, nici de la care să aștepte descoperirile voii divine. Iar raritatea profeției o făcea cu atât mai prețioasă în ochii tuturor celor care știau să-i dea o valoare dreaptă. Era prețioasă, căci ceea ce exista (se pare) era privat: Nu era nicio viziune deschisă, adică nu existau oameni cunoscuți public ca având viziuni. Poate că nelegiuirea și necurăția care domneau în cort și care, fără îndoială, corupeau întreaga națiune, L-au provocat pe Dumnezeu, ca semn al nemulțumirii Sale, să retragă Duhul profeției, până când decretul a ieșit pentru ridicarea unui preot mai credincios, și atunci, ca arvună a acestuia, acest profet credincios a fost ridicat.Henry urmărește apoi chemările divine repetate și confuzia inițială a lui Samuel.
III. Dumnezeu l-a chemat pe nume, iar el a luat-o drept chemarea lui Eli și a alergat la el, v. 4, 5. Samuel stătea treaz în patul său, gândurile sale, fără îndoială, bine folosite (ca ale lui David Ps. lxiii. 6), când Domnul l-a chemat, episcopul Patrick crede din locul preasfânt, și astfel parafraza caldeeană citește: Un glas s-a auzit din templul Domnului; dar Eli, deși probabil stătea mai aproape, nu l-a auzit; totuși s-ar putea să fi venit pe altă cale. Aici avem un exemplu, 1. De hărnicia lui Samuel și de disponibilitatea de a-l sluji pe Eli; presupunând că el l-a chemat, a ieșit grăbit din patul cald și a alergat la el, să vadă dacă nu are nevoie de ceva, și poate temându-se că nu este bine. „Iată-mă”, a spus el — un bun exemplu pentru slujitori, să vină când sunt chemați; și pentru cei mai tineri, nu doar să se supună celor mai în vârstă, ci să fie grijulii și atenți cu ei. 2. De slăbiciunea sa și de necunoașterea viziunilor Celui Atotputernic, că a luat drept chemare a lui Eli ceea ce era de fapt chemarea lui Dumnezeu. Astfel de greșeli le facem mai des decât ne dăm seama. Dumnezeu ne cheamă prin Cuvântul Său, iar noi luăm asta doar drept chemarea slujitorului și răspundem în consecință; El ne cheamă prin providențele Sale, iar noi privim doar la instrumente. Glasul Său strigă, și doar ici și colo un om înțelept înțelege că este glasul Lui. Eli l-a asigurat că nu l-a chemat, totuși nu l-a mustrat pentru că l-a deranjat fiind prea zelos, nu l-a numit prost și nu i-a spus că visează, ci i-a poruncit blând să se culce din nou, nu avea nimic pentru el de făcut. Dacă slujitorii trebuie să fie gata la chemarea stăpânilor, stăpânii trebuie de asemenea să fie atenți la confortul slujitorilor: ca robul tău și roaba ta să se odihnească la fel ca tine. Așa că Samuel s-a dus și s-a culcat. Dumnezeu cheamă pe mulți prin slujirea Cuvântului, iar ei spun, ca Samuel, „Iată-mă”; dar neuitându-se la Dumnezeu și neînțelegând glasul Lui în chemare, impresiile se pierd curând; se culcă din nou, iar convingerile lor nu duc la nimic.Henry arată apoi cum Eli îl îndrumă pe Samuel cum să răspundă glasului Domnului.
V. În cele din urmă Samuel a fost pus într-o postură de a primi un mesaj de la Dumnezeu, nu pentru a fi ținut doar pentru sine și a nu merge mai departe, ci, ca să fie un profet desăvârșit, pentru a fi publicat și făcut o viziune deschisă. 1. Eli, înțelegând că era glasul lui Dumnezeu pe care Samuel îl auzise, i-a dat instrucțiuni ce să spună, v. 9. Aceasta a fost făcută cinstit, căci deși era o rușine pentru el ca chemarea lui Dumnezeu să treacă pe lângă el și să fie îndreptată spre Samuel, totuși l-a pus pe calea de a o primi. Dacă ar fi fost invidios pe această onoare acordată lui Samuel, ar fi făcut tot ce putea ca să i-o ia, și, deoarece nu o percepea el însuși, l-ar fi îndemnat să se culce și să doarmă, și să nu ia seama, că era doar un vis; dar era de un duh mai bun decât să acționeze astfel; i-a dat cel mai bun sfat pe care l-a putut, pentru înaintarea sa. Astfel, cei mai în vârstă ar trebui, fără invidie, să facă tot ce pot pentru a-i ajuta și a-i îmbunătăți pe cei mai tineri care se ridică, chiar dacă se văd pe ei înșiși probabil a fi umbriți și eclipsați de ei. Să nu fim niciodată lipsiți în a informa și instrui pe cei care vin după noi, chiar pe aceia care vor fi curând preferați înaintea noastră, Ioan i. 30. Instrucțiunea pe care Eli i-a dat-o a fost ca, atunci când Dumnezeu va chema data următoare, să spună: Vorbește, Doamne, căci robul Tău aude. Trebuia să se numească pe sine robul lui Dumnezeu, trebuia să dorească să cunoască mintea lui Dumnezeu. „Vorbește, Doamne, vorbește-mi, vorbește acum”: și trebuia să se pregătească să asculte și să promită că va da atenție: Robul Tău aude. Observă, Atunci putem aștepta ca Dumnezeu să ne vorbească, când ne punem să ascultăm ce spune El, Ps. lxxxv. 8; Hab. ii. 1. Când venim să citim Cuvântul lui Dumnezeu și să luăm parte la propovăduirea lui, ar trebui să venim astfel pregătiți, supunându-ne luminii și puterii Sale poruncitoare: Vorbește, Doamne, căci robul Tău aude. 2. Se pare că Dumnezeu a vorbit a patra oară într-un mod oarecum diferit de celelalte; deși chemarea era, ca și în alte dăți, o chemare pe nume, totuși acum a stat și a chemat, ceea ce arată că era acum o anumită apariție vizibilă a slavei divine lui Samuel, o viziune care stătea înaintea lui, asemenea celei dinaintea lui Elifaz, deși nu putea discerne forma ei, Iov iv. 16. Aceasta l-a convins că nu Eli îl chemase; căci acum a văzut glasul care vorbea cu el, așa cum este exprimat în Apoc. i. 12. Acum chemarea a fost și dublată — Samuel, Samuel, ca și cum Dumnezeu s-ar bucura de menționarea numelui său, sau pentru a arăta că acum trebuia să înțeleagă cine îi vorbea. Dumnezeu a vorbit o dată, de două ori am auzit aceasta, Ps. lxii. 11. Era o onoare pentru el că Dumnezeu a binevoit să-l cunoască pe nume (Exod. xxxiii. 12), și atunci chemarea sa a fost puternică și eficientă când l-a chemat pe nume, și astfel a adus-o în mod deosebit la el, ca Saul, Saul. Astfel Dumnezeu l-a chemat pe Avraam pe nume, Gen. xxii. 1. 3. Samuel a spus, așa cum fusese învățat, Vorbește, căci robul Tău aude. Observă, Cuvinte bune ar trebui puse în gura copiilor din timp, și expresii potrivite ale afecțiunilor evlavioase și devotate, prin care ei pot fi pregătiți pentru o mai bună cunoaștere a lucrurilor divine și crescuți pentru o conversație sfântă cu ele. Învață-i pe tineri ce să spună, căci nu-și pot rândui vorbirea din cauza întunericului. Samuel nu s-a ridicat și nu a alergat ca înainte când a crezut că Eli îl cheamă, ci a stat liniștit și a ascultat. Cu cât duhurile noastre sunt mai așezate și mai cumpătate, cu atât sunt mai bine pregătite pentru descoperirile divine. Să fie ținute sub control toate gândurile și patimile tulburătoare, și totul să fie liniștit și senin în suflet, și atunci suntem potriviți să auzim de la Dumnezeu. Toate trebuie să tacă când El vorbește. Dar observă, Samuel a omis un cuvânt; nu a spus Vorbește, Doamne, ci doar Vorbește, căci robul Tău aude, s-a făcut cale pentru mesajul pe care trebuia acum să-l primească, și Samuel a fost făcut cunoscut cu cuvintele lui Dumnezeu și viziunile Celui Atotputernic, și aceasta înainte ca lampa lui Dumnezeu să se stingă (v. 3) în templul Domnului, pe care unii scriitori evrei îl interpretează într-un sens mistic; înainte de căderea lui Eli și eclipsarea Urimului și Tumimului pentru o vreme prin aceasta, Dumnezeu l-a chemat pe Samuel și l-a făcut un oracol, de unde au o observație printre doctorii lor, Că soarele răsare și soarele apune (Ecl. i. 5), adică, spun ei, Înainte ca Dumnezeu să facă soarele unui om drept să apună, face soarele altui om drept să răsară. Smith ex Kimchi.
Considerați
Reflectează
Reflectând asupra judecății anunțate, Henry subliniază certitudinea ei solemnă.
2. Privind pedeapsa: este aceea despre care am vorbit cu privire la casa lui, v. 12 și 13. I-am spus că voi judeca casa lui pentru totdeauna, adică că un blestem va fi transmis familiei sale din generație în generație. Amănuntele acestui blestem le-am avut mai înainte; nu sunt repetate aici, dar se adaugă, (1.) Că atunci când acea sentință va începe să fie executată va fi foarte înfricoșătoare și uimitoare pentru tot Israelul (v. 11): Ambele urechi ale fiecăruia care aude vor țiuì. Fiecare israelit va fi lovit de teroare și uimire auzind de uciderea fiilor lui Eli, ruperea gâtului lui Eli și risipirea familiei lui Eli. Doamne, cât de înfricoșător ești în judecățile Tale! Dacă se face aceasta într-un copac verde, ce se va face într-unul uscat? Observă, Judecățile lui Dumnezeu asupra altora ar trebui să ne afecteze cu o sfântă frică, Ps. cxix. 120. (2.) Că aceste prime roade înfricoșătoare ale execuției vor fi arvune sigure ale progresului și împlinirii depline a ei: Când încep, voi continua și voi sfârși tot ce am amenințat, v. 12. Se sugerează că ar putea trece ceva timp înainte să înceapă, dar să nu ia acea îndelungă răbdare drept achitare, nici acea amânare drept iertare; căci când în cele din urmă începe, va face lucrare deplină, și, deși întârzie mult, va lovi cu putere. (3.) Că nu va rămâne loc pentru speranța că această sentință ar putea fi răsturnată și execuția oprită sau atenuată, v. 14. [1.] Dumnezeu nu va revoca sentința, căci a întărit-o cu un jurământ: M-am jurat casei lui Eli; și Dumnezeu nu se va întoarce de la ceea ce a jurat, fie în milă, fie în judecată. [2.] El nu va veni niciodată la o înțelegere pentru pierdere: „Nelegiuirea casei lui Eli nu va fi curățată cu jertfă sau dar pentru totdeauna. Nici o ispășire nu va fi făcută pentru păcat, nici vreo reducere a pedepsei.” Aceasta era imperfecțiunea jertfelor legale, că existau nelegiuiri pe care nu le atingeau, pe care nu le curățau; dar sângele lui Hristos curățește de orice păcat și asigură pe toți aceia care prin credință sunt interesați în el de acea moarte veșnică care este plata păcatului.Henry încheie relatarea notând acceptarea smerită a lui Eli față de voia lui Dumnezeu.
4. Supunerea evlavioasă a lui Eli la ea. Nu a pus la îndoială integritatea lui Samuel, nu a fost supărat pe el, nici nu a avut nimic de obiectat împotriva echității sentinței. Nu s-a plâns de pedeapsă, cum a făcut Cain, că era mai mare decât merita sau putea purta, ci s-a supus cu răbdare și a acceptat pedeapsa nelegiuirii sale. Este Domnul, să facă ce I se pare bine. A înțeles sentința ca intenționând doar o pedeapsă temporală și transmiterea rușinii și sărăciei asupra posterității sale, și nu o separare finală a lor de favoarea lui Dumnezeu, și de aceea s-a supus cu bucurie, nu a murmurat, pentru că știa meritele rele ale familiei sale; nici nu a mijlocit acum pentru răsturnarea sentinței, pentru că Dumnezeu o ratificase cu un jurământ solemn, de care nu voia să se pocăiască. De aceea se compune într-o resemnare smerită față de voia lui Dumnezeu, ca Aaron, într-un caz nu prea diferit. Lev. x. 3, A tăcut. În câteva cuvinte, (1.) El stabilește acest adevăr mulțumitor: „Este Domnul; El este Cel care rostește judecata, de la al cărui scaun de judecată nu există apel și împotriva căruia sentință nu există excepție. El este Cel care va executa judecata, a cărui putere nu poate fi rezistată, a cărui dreptate nu poate fi judecată, nici suveranitatea contestată. Este Domnul, care astfel Se va sfinți și Se va proslăvi pe Sine, și este cu totul potrivit să o facă. Este Domnul, la care nu este nedreptate, care niciodată nu a făcut și niciodată nu va face vreun rău vreuneia dintre făpturile Sale, nici nu va cere mai mult decât merită nelegiuirea lor.” (2.) El deduce din aceasta această concluzie mulțumitoare: „Să facă ce I se pare bine. Nu am nimic de spus împotriva lucrărilor Sale. El este drept în toate căile Sale și sfânt în toate lucrările Sale, și de aceea voia Lui să se facă. Voi purta indignarea Domnului, pentru că am păcătuit împotriva Lui.” Astfel ar trebui să ne liniștim sub mustrarea lui Dumnezeu și să nu ne luptăm niciodată cu Făcătorul nostru.
Răspunde
1. Când Dumnezeu cheamă, ce te ajută să treci de la confuzie la un „Vorbește, Doamne” gata? 2. Cum ai putea răspunde astăzi dacă Domnul ți-ar încredința un mesaj nedorit pentru cineva pe care îl respecți? 3. În ce domeniu al vieții ești invitat să repeți cuvintele lui Eli: „Este Domnul; să facă ce I se pare bine”?
Roagă-te
Tată milostiv, așa cum L-ai chemat pe Samuel în liniștea nopții, trezește inimile noastre să audă glasul Tău și să răspundem cu ascultare promptă: „Vorbește, căci robul Tău aude.” Prin Duhul Tău, dă-ne curaj să vestim Cuvântul Tău cu credincioșie, chiar când mesajul este costisitor, și păzește-ne de neglijența care aduce întristare poporului Tău. Fă ca prezența Ta și Evanghelia Ta să ne fie prețioase în fiecare zi, ca să umblăm în dependență smerită doar de Tine. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →