← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor

Faptele Apostolilor 10 — cu Simeon

Faptele Apostolilor 10Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În tăria liniștită a căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care deschide Scripturile cu credincioșie răbdătoare și căldură pastorală. În capitolul 10 din Faptele Apostolilor, Simeon ne călăuzește prin convertirea lui Corneliu, arătând cum Evanghelia a fost vestită neamurilor și ce atitudine de inimă se potrivește încă celor ce se adună să asculte cuvântul Domnului.
Citește

Citire

Să dăm acum ascultare capitolului al zecelea din Faptele Apostolilor, luând aminte la adunarea evlavioasă din Cezareea și la cuvântul apostolic care a deschis ușa credinței tuturor neamurilor. Același Duh care l-a pregătit pe Corneliu să ne pregătească și nouă inimile ca să primim ceea ce a poruncit Dumnezeu.
Studiu
Simeon atrage mai întâi mintea spre simțul reverențios al prezenței divine care îi marca pe Corneliu și casa sa. Un simț reverențios al prezenței divine— ['Acum', a zis Corneliu, 'suntem cu toții aici de față înaintea lui Dumnezeu.' Și nu ar trebui să fie așa și cu noi, ori de câte ori venim la casa lui Dumnezeu? Cât despre acel duh ireverențios pe care mulți îl trădează în casa lui Dumnezeu, da, și pe care mulți îl manifestă și când se îngrămădesc să asculte vreun predicator popular, nu putem decât să îl dezaprobăm cu tărie și să mărturisim hotărât împotriva lui. Ar trebui mai degrabă să semănăm cu israeliții, când erau convocați să-L asculte pe Iehova însuși adresându-li-se de pe muntele Sinai. Cu siguranță 'Dumnezeu este foarte de temut și trebuie să fie avut în reverență de toți cei din jurul Lui.' Și numai atunci suntem în stare să profităm de ceea ce auzim, când ne închipuim că Dumnezeu însuși ne vorbește; și putem adopta cuvintele lui Samuel: 'Vorbește, Doamne, căci robul Tău ascultă.'] 2. El descrie apoi disponibilitatea de a primi cuvântul fără împotrivire care caracteriza acea adunare dintre neamuri. O disponibilitate de a primi cuvântul fără împotrivire— [Nu ne putem închipui că vreun singur om din acea adunare era dispus să stea în judecată asupra cuvântului lui Petru. Toți l-ar fi primit cu cea mai mare promptitudine a minții. Și în acest fel ar trebui să fie auzită Evanghelia de către toți. Ar trebui 'să o primim cu blândețe, ca pe un cuvânt altoit [Nota: Iacov 1:21].' Vedem cât de supus, ca să zicem așa, este pomul celui ce altoiește pe el un lăstar de orice fel: tot așa, cu supunere deplină, ar trebui să lăsăm ca cuvântul adevărului să fie altoit pe inimile noastre, pentru cea mai desăvârșită unire cu noi și pentru producerea viitoare a rodului dorit. Reprezentarea Sfântului Pavel în această privință este deosebit de instructivă. El prezintă Evanghelia ca pe o matriță în care trebuie să fim turnați, ca să primim întreg caracterul ei asupra sufletelor noastre [Nota: Romani 6:17]. Simeon explică apoi ce înseamnă cu adevărat declarația lui Petru despre acceptarea imparțială de către Dumnezeu a celor ce se tem de El și fac dreptate. Dar Dumnezeu îi arătase acum lui Petru că aceasta era o greșeală: îi arătase că zidul despărțitor dintre iudei și neamuri fusese dărâmat; că niciun om nu mai trebuia socotit necurat de acum înainte; că Evanghelia Lui trebuia propovăduită liber tuturor fără nicio deosebire; și că toți, oricare ar fi națiunea lor, vor fi primiți de El, cu condiția să se teamă cu adevărat de El și să facă dreptate; adică, Dumnezeu nu va lua în seamă nimic în om, în afară de caracterul său moral și religios: dacă vreun om poseda oricât de multe privilegii, ele nu ar folosi la nimic pentru mântuirea lui veșnică, dacă nu erau însoțite de acele dispoziții și fapte care caracterizau pe aleșii lui Dumnezeu: dar, dacă vreun om Îl căuta cu smerenie și Îi slujea cu credincioșie, el urma să fie adus la cunoștința mântuirii, iar picioarele lui să fie călăuzite pe calea păcii. Că acesta este sensul real al pasajului, reiese din întregul context.
Considerați

Considerare

Simeon încheie arătând că nu avem nimic de temut de la vreun decret ascuns al lui Dumnezeu. Că nu avem nimic de temut de la vreun decret ascuns— [Că 'Dumnezeu alege pe oameni la mântuire prin sfințirea Duhului și credința adevărului' este afirmat de Dumnezeu însuși: dar că El osândește pe vreunul și din veșnicie a hotărât să-l predea pierzaniei fără nicio ofensă sau vină a lui, nu putem admite: socotim că jurământul lui Dumnezeu, că 'nu are plăcere în moartea păcătosului, ci mai degrabă ca el să se întoarcă de la răutatea lui și să trăiască', este hotărâtor în această privință; și toate raționamentele oamenilor supuși greșelii sunt mai ușoare decât deșertăciunea, în opoziție cu el. Dar, fără a intra în dispută despre aceste lucruri, un lucru este limpede, că oricare ar fi secta, partidul sau națiunea din care am face parte, dacă 'ne temem de Dumnezeu și facem dreptate, vom fi primiți.' Ce avem atunci de-a face cu decretele divine? Ce motiv are vreun om să spună: 'Este zadarnic pentru mine să-L caut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu nu m-a ales?' El încheie încurajând pe orice căutător sincer să folosească cu sârguință lumina deja primită. Deși deci nu aș îndemna pe nimeni să se oprească într-o stare joasă de cunoștință și de har, aș încuraja pe cel mai slab, dacă este sincer, să aștepte de la Dumnezeu comunicări și mai bogate ale harului Său, împreună cu posesiunea ultimă a slavei Sale. Dumnezeu va 'împlini dorința celor ce se tem de El și a celor ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.' Numai să ascultăm cuvântul lui Dumnezeu cu aceeași dispoziție ca Corneliu și casa lui [Nota: v. 33.], și Dumnezeu va face mai degrabă minuni ca să ne mântuiască, decât să ne lase să 'pierim din lipsă de cunoștință.' Nu vreau să spun că Dumnezeu va face cu adevărat minuni pentru cineva; ci că El va aduce fie, prin providența Sa, un învățător pentru luminarea mai departe a minților noastre; fie că, prin Duhul Său, ne va călăuzi în tot adevărul prin mijlocirea cuvântului scris: 'El nu a zis niciodată nimănui: 'Căutați Fața Mea' în zadar.'
Răspunde

Răspuns

În ce feluri modelează o conștientizare reverențioasă a prezenței lui Dumnezeu felul în care te apropii de închinarea publică? Cum ai putea cultiva o disponibilitate mai copilărească de a primi cuvântul fără rezistență ascunsă? Unde te invită Domnul să înaintezi în lumina pe care o ai deja, încrezându-te în El pentru har mai deplin?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne, care ai trimis cuvântul Tău la Corneliu și la casa lui, dă-ne același duh reverențios și ascultător. Să venim înaintea Ta nu ca judecători ai adevărului Tău, ci ca primitori smeriți, gata să ascultăm tot ce poruncești Tu. Păzește-ne de prezumția care ar pretinde favoarea Ta prin vreo deosebire exterioară și ferește-ne de disperarea care s-ar ascunde în spatele decretelor Tale de nepătruns. Mai degrabă, dă-ne har ca să ne temem de Tine și să facem dreptate, ca să fim primiți în Fiul Tău preaiubit; și, pe măsură ce folosim lumina deja dată, călăuzește-ne în tot adevărul, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →