← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Împărați

2 Regi 25 — cu Maclaren

2 Împărați 25Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a capitolului 25 din 2 Regi, Maclaren urmărește prăbușirea finală a Ierusalimului și sfârșitul monarhiei lui Iuda, lăsând relatarea biblică calmă să vorbească despre judecata lui Dumnezeu, indicând în același timp adevăruri spirituale durabile pentru fiecare generație de credincioși.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi 2 Regi 25 în întregime. Lăsați relatarea constantă și neîmpodobită a asediului, a spărturii, a capturării și a exilului să se așeze în duhul vostru. Observați cum narațiunea avansează fără comentarii, invitându-vă să ascultați vocea mai adâncă a providenței divine din spatele fiecărui eveniment.
Studiu
Maclaren deschide prin a descrie scena blocadei îndelungate și tonul lipsit de patimă al relatării. Optsprezece luni de suferință prelungită și de foamete crescândă zi de zi au precedat căderea cetății sortite pieirii. Asediul a fost o blocadă. Nu se povestesc asalturi ale dușmanului, nici ieșiri ale locuitorilor, ci primii își strângeau cu cruzime și vigilență plasa, iar ultimii stăteau nemișcați în disperarea lor. Tonul lipsit de patimă al narațiunii de aici este foarte remarcabil. Nu scapă niciun cuvânt din partea scriitorului care să-și arate sentimentele, deși povestește căderea țării sale. Trebuie să ne întoarcem la Plângeri pentru suspine și gemete. Acolo avem emoțiile inimilor evlavioase; aici avem relatarea calmă a judecății lui Dumnezeu. Este o singură propoziție lungă, căci în ebraică fiecare verset începe cu 'și', propoziție peste propoziție, ca și cum fiecare ar fi un pas al îngerului nimicitor în marșul său lent și irezistibil. Apoi se îndreaptă spre soarta regelui și a cetății sub prinții Babilonului. Narațiunea se împarte în două părți principale: soarta regelui și cea a cetății. Nu este nevoie să insistăm asupra detaliilor. Confuzia sfaturilor, lupta între partide, ura aprigă față de profetul lui Dumnezeu, agonia foametei, toate sunt suprimate aici, dar pictate cu o vivacitate teribilă în Cartea lui Ieremia. În cele din urmă a venit ziua fatală. Pe partea de nord s-a făcut o spărtură în zid și prin ea s-au revărsat asediatorii aprigi: 'prinții regelui Babilonului', cu numele lor idolatre și barbare, 'au intrat și s-au așezat la poarta din mijloc'. Era noapte. Apariția bruscă a cuceritorilor în inima cetății a aruncat panică în regele slab și în 'oamenii lui de război' care nu loviseră nicio lovitură pentru eliberare; și s-au grăbit sub acoperirea întunericului, ascunși între doi ziduri, pe vale până la grădina regelui, odinioară loc de plăcere, dar acum pustiită, și de acolo, cât de bine au putut, în jurul sau peste Muntele Măslinilor, spre drumul spre Ierihon. Fuga regelui noaptea fusese prevestită de Ezechiel departe în captivitate Ezec. 12:12; și același profet a primit chiar în acea zi un mesaj divin care anunța căderea cetății și îi poruncea 'scrie-ți numele zilei, chiar al acestei zile înseși', ca fiind aceea în care regele Babilonului 's-a apropiat de Ierusalim' Ezec. 24:1 și urm.. Maclaren urmărește fuga pe drumul spre Ierihon până la locul capturării finale. Pe drumul stâncos a mers oastea fugară, cu 'arcurile lor fără săgeți, rupte' urmată îndeaproape de dușmanul răzbunător cu 'sulița roșie care urmărește'. Acolo unde Israel pusese pentru prima oară piciorul pe moștenirea sa, ultimul rege din linia lui David a fost capturat și monarhia sa sfărâmată. Scena primei victorii, când Ierihonul a căzut înaintea unor oameni neînarmați care se încredeau în Dumnezeu, a fost scena ultimei înfrângeri. Locul unde legământul fusese reînnoit și ocara lui Israel îndepărtată a fost locul unde legământul rupt a fost în cele din urmă răzbunat și abrogat. Sfârșitul s-a întors la început, iar leagănul a fost sicriul. Apoi urmărește călătoria regelui la Ribla și ultimele priveliști înainte ca ochii să-i fie scoși. Sus la Ribla, în nordul îndepărtat, la umbra Libanului, captivul a fost târât să-l întâlnească pe cuceritor. Numele fiecăruia este o mărturisire de credință. Unul înseamnă 'Domnul este dreptate'; celălalt, 'Nebo, apără coroana'. Idolul părea să fi învins, dar înfrângerea mărturisitorului necredincios al adevăratului Dumnezeu în mâinile idolatru lui este de fapt victoria dreptății pe care numele o celebra și pe care purtătorul numelui o insultase. Fiii săi uciși au fost ultima priveliște pe care a văzut-o înainte de a fi orbit, conform practicii feroce a Orientului. A fost o ingeniozitate a cruzimii să-l lase să vadă atât de mult, iar apoi să-i dea aceasta ca ultim lucru văzut și deci adesea amintit. Observați cum enigma profeției lui Ezechiel Ezec. 12:13 și aparenta ei contradicție cu profețiile lui Ieremia Ier. 32:4; Ier. 34:3 sunt împăcate și învățați cât de ușor clarifică faptul, când vine, ghicitorile profeției și cât de ușor, probabil, faptele întregi, dacă le-am cunoaște, ar clarifica dificultățile istoriei biblice. Regele orbit era inofensiv, dar conform tradiției evreiești a fost pus să lucreze la o moară, deși aceasta este probabil doar o aplicare a poveștii lui Samson, iar conform lui Ieremia Ier. 52:11 a fost ținut în închisoare până la moartea sa. Așa s-a sfârșit monarhia lui Iuda.
Considerați

Considerare

Maclaren extrage aplicarea acestor evenimente la viața credinciosului individual. Dar aceste lecții au aplicare directă la individ și la Biserica creștină. Orice îndepărtare de Dumnezeu este ruină. Ne ucidem singuri părăsindu-L, și orice păcătos este un sinucigaș. Trăim sub o cârmuire morală și într-un sistem de lucruri atât de strâns legat încât chiar aici fiecare fărădelege își primește răsplata dreaptă – dacă nu vizibil și palpabil în împrejurări exterioare, totuși real și punctual în efecte asupra minții și inimii, care sunt mai solemne și mai înfricoșătoare. 'Iată, cel drept va fi răsplătit pe pământ; cu atât mai mult cel rău și păcătosul.' Păcatul și durerea sunt rădăcină și rod. El extinde avertismentul la starea prezentă a Bisericii creștine. În mod deosebit, prăbușirea Ierusalimului tună lecția către toate bisericile că viața și prosperitatea lor sunt legate inseparabil de ascultarea credincioasă și de lepădarea de toată lumeasca, care este idolatrie. Ele stau în locul golit de căderea de mai târziu a lui Israel. Însuși privilegiile noastre ne cheamă să fim cu luare-aminte. 'Din pricina necredinței au fost tăiate, iar tu stai prin credință.' Acel mare sfeșnic cu șapte brațe a fost îndepărtat din locul său și tot ce a rămas din el este imaginea sa sculptată printre prăzile de pe arcul triumfal al cuceritorului său. Alte sfeșnice mai mici au fost îndepărtate din locurile lor, iar asuprirea turcească aduce noapte acolo unde Sardes și Laodiceea odinioară dădeau o lumină slabă. Avertismentul este necesar astăzi; căci lumeasca este rampantă în Biserică. 'Dacă Dumnezeu nu a cruțat ramurile firești, ia seama ca nu cumva să nu te cruțe nici pe tine.' Căderea Ierusalimului nu este doar o poveste tragică din trecut. Este o revelație, pentru prezent, a adevărului veșnic că poporul mărturisitor al lui Dumnezeu merită și primește cea mai aspră pedeapsă, dacă se întoarce din nou la nebunie.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria voastră poveste simțiți apropierea lentă și constantă a consecințelor care ar fi putut fi evitate printr-o ascultare mai timpurie? Cum reflectă confortul prezent al Bisericii cu lumeasca avertismentele pe care le subliniază Maclaren din căderea Ierusalimului? Ce unic act de pocăință sau de credincioșie reînnoită vă îndeamnă Duhul să-l îmbrățișați astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al întregii istorii, ne plecăm înaintea relatării sobru a căderii Ierusalimului și cerem ca aceeași gelozie dreaptă pentru sfințenie să ne păzească inimile. Ferește-ne de deriva lentă care transformă privilegiul în prezumție. Trezește Biserica Ta să umble în ascultare credincioasă mai degrabă decât în compromis lumesc. Acolo unde judecata a început deja la casa lui Dumnezeu, dă pocăință grabnică și milă proaspătă. Fie ca lecțiile ruinei antice să ne modeleze într-un popor care prețuiește prezența Ta mai presus de orice comoară mai mică, prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →