Eterniseed › Curriculum › Romani
Romani 8 — cu Clarke
Deschidere
În lumina caldă a harului wesleyan ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Adam Clarke asupra întregii Biblii. Expunerea răbdătoare, condusă de Duhul, a lui Clarke asupra Romani 8 deschide sensul simplu al Scripturii pentru fiecare credincios, arătând cum Evanghelia atât iartă cât și sfințește. Cuvintele sale ne invită să umblăm în noutatea vieții, asigurați că nimic nu ne poate despărți de dragostea lui Dumnezeu în Hristos Isus. Cu inimi gata să primească, ascultăm după sfințenia practică ce marchează adevărații copii ai lui Dumnezeu.
Citește
Citire
Să citim acum Romani capitolul 8 cu voce tare, încet și cu rugăciune. Să auzim mărturia apostolului despre eliberarea de osândă, mărturia lăuntrică a Duhului și nădejdea sigură a slavei. Să lăsăm cuvintele să se așeze în inimă pe măsură ce ne pregătim să studiem cu îndrumarea credincioasă a lui Adam Clarke.
Studiu
Clarke începe prin a lega capitolul strâns de argumentul versetelor precedente.
Marea fericire, încrederea și siguranța tuturor creștinilor adevărați, pe care, atâta timp cât țin cu tărie credința și o conștiință bună, nimic nu îi poate despărți de dragostea lui Dumnezeu, 31-39. NOTE LA CAP. VIII. Versetul Romani 8:1. Nu este, deci, acum nicio osândă — Pentru a face dreptate raționamentului Sfântului Pavel, acest capitol trebuie citit în legătură strânsă cu cel precedent. Acolo am văzut luptele zadarnice ale unui evreu trezit, care căuta iertare și sfințenie de la legea pe care era conștient că a încălcat-o; și în care nu putea găsi nicio prevedere pentru iertare și nicio putere de a sfinți. Această convingere l-a adus la pragul disperării și, fiind pe punctul de a renunța la orice nădejde, aude de răscumpărarea prin Isus Hristos, mulțumește lui Dumnezeu pentru perspectiva mântuirii pe care o are, cere și primește aceasta; și acum Îl mărește pe Dumnezeu pentru darul nespus de mare de care a fost făcut părtaș.El dezvăluie apoi puterea eliberatoare anunțată în versetul 2.
Versetul 2. Versetul Romani 8:2. Căci legea Duhului vieții — Evanghelia harului lui Hristos, care nu este doar o lege sau o regulă de viață, ci oferă acea energie suverană prin care vina este îndepărtată de la conștiință, puterea păcatului este zdrobită și influența sa pângărătoare este îndepărtată din inimă. Legea era un duh al morții, prin care cei care erau sub ea erau legați, din cauza păcatului lor, de osândă și moarte. Evanghelia Îl proclamă pe Isus Mântuitorul; și ceea ce legea a legat spre moarte, EA dezleagă spre viața veșnică. Și astfel apostolul spune, fie despre sine, fie despre omul pe care îl personifică încă, legea Duhului vieții în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. Majoritatea oamenilor admit că Sfântul Pavel vorbește aici despre propria sa stare; și această stare este atât de total diferită de cea descrisă în capitolul precedent, încât este absolut imposibil ca ele să fi fost starea aceleiași ființe, la un moment și în același timp. Nicio creatură nu ar putea fi carnală, vândută sub păcat, adusă în robie legii păcatului și morții; și în același timp să fie eliberată de acea lege a păcatului și morții, prin legea Duhului vieții în Hristos Isus! Până când cele mai palpabile absurdități și contradicții pot fi împăcate, aceste două stări opuse nu pot exista niciodată în aceeași persoană în același timp.Clarke continuă cu locuirea plină de har a Duhului în versetul 9.
Versetul 9. Versetul Romani 8:9. Dar voi nu sunteți în carne — Voi, creștini, care ați crezut în Hristos Isus ca jertfa pentru păcat care a osândit păcatul în carne; și, fiind îndreptățiți prin credință și făcuți părtași ai Duhului Sfânt, sunteți în stare să umblați în noutatea vieții. Dacă așa este că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. — Sau văzând că, ειπερ, Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi. Carnea, principiul păcătos, a locuit în ei înainte; și mișcările sale erau dovezile locuirii sale; dar acum Duhul locuiește în ei; și mărturia sa în conștiința lor și lucrările sale puternice în inimile lor sunt dovezile locuirii sale. Dumnezeu l-a făcut pe om în unire cu Sine și inima lui era templul Său. Păcatul fiind comis, templul a fost pângărit și Dumnezeu l-a părăsit. Isus Hristos a venit prin jertfa și Duhul Său ca să curețe templul și să facă din om din nou o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul. Iar când acest Duh atotputernic face din nou inima reședința Sa, atunci sufletul este eliberat de efectele morale ale căderii. Și că aceasta este absolut necesară pentru pacea noastră prezentă și mântuirea finală este dovedit din aceasta: că dacă vreun om nu are Duhul lui Hristos — mintea care era în El, produsă acolo prin puterea Duhului Sfânt — el nu este al Lui; el nu aparține împărăției, turmei sau familiei lui Dumnezeu. Aceasta este o concluzie înfricoșătoare! Cititorule, pune-o la inimă.
Considerați
Considerare
Clarke scoate în evidență moștenirea promisă celor care suferă împreună cu Hristos.
Versetul 17. Versetul 17. Și dacă suntem copii, atunci și moștenitori — Căci numai copiii legitimi pot moșteni averea. Aceasta nu este o avere la care ei succed în urma morții unui fost posesor; este ca pământul făgăduit, dat de Dumnezeu Însuși și împărțit între copiii familiei. Moștenitori ai lui Dumnezeu — Nu este nici o parte pământească, nici o parte cerească; ci DUMNEZEU Însuși, care urmează să fie partea lor. Nu cerul este ceea ce ei vor moșteni; este DUMNEZEU, care este infinit mai mare și mai slăvit decât cerul însuși. Cu astfel de puteri a creat Dumnezeu sufletul omului, încât nimic mai puțin decât Sine Însuși nu poate fi o parte suficientă și mulțumitoare pentru mintea acestei creaturi atât de uimitoare. Împreună moștenitori cu Hristos — Părtășind aceeași slavă veșnică cu firea omenească slăvită a lui Hristos. Dacă așa este că suferim împreună cu El — Observă, spune Dr. Taylor, cât de prudent înaintează apostolul la chestiunea aspră a suferinței. El nu o menționează până când le-a ridicat gândurile la cel mai înalt obiect al bucuriei și plăcerii — fericirea și slava unei moșteniri comune cu Fiul veșnic binecuvântat al lui Dumnezeu. Suntem moștenitori, moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună moștenitori cu Hristos, dacă așa este că suferim împreună cu El. Aceasta, cu considerația suplimentară că suferim împreună cu Hristos, sau, așa cum a suferit El Însuși, ar califica mult necazurile trecătoare ale acestei lumi și i-ar dispune să asculte celelalte argumente pe care le avea de oferit.El încheie cântărind suferințele prezente față de slava care vine.
Versetul 18. Versetul 18. Căci socotesc că suferințele, &c.] Dacă slava care urmează să fie descoperită este bucuria de Dumnezeu Însuși, (vezi mai sus,) atunci suferințele acestei vieți, care, când sunt comparate cu veșnicia, nu sunt decât ca o clipă, nu sunt vrednice să fie puse în competiție cu această slavă care va fi descoperită în noi. Această chestiune este perfect clară.
Răspunde
Răspuns
Unde simt că Duhul dă mărturie împreună cu duhul meu că sunt copil al lui Dumnezeu? În ce domeniu al vieții de fiecare zi mai umblu după carne mai degrabă decât după Duhul? Cum mă întărește făgăduința de a fi împreună moștenitori cu Hristos când apar încercările?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Îți mulțumim pentru Duhul înfierii care strigă în noi: Avva, Părinte. Dă-ne har să nu umblăm după carne, ci după Duhul, ca dreptatea legii să fie împlinită în noi. Întărește-ne să suferim împreună cu Hristos, știind că vom fi și slăviți împreună cu El. Ține inimile noastre fixate pe moștenirea care ești Tu Însuți și să nu ne despartă nicio încercare de dragostea Ta în Hristos Isus. În numele Lui ne rugăm. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →