Eterniseed › Curriculum › 1 Petru
Născuți din nou spre o nădejde vie
Deschidere
Fericitul Teofilact al Ohridei, arhiepiscopul din secolul al unsprezecelea și păstor al turmei bulgare, este una dintre marile voci limpezi ale Răsăritului creștin — un învățător care a luat adâncurile Părinților greci și le-a făcut potabile. El nu improvizează; el asimilează pe Hrisostom și pe Părinții dinaintea lui și așază înțelepciunea lor în ordine, sobră și pastorală, pentru poporul lui Dumnezeu. Astfel, în Comentariul său la Epistolele sobornicești, el merge cu noi verset cu verset prin prima epistolă a Sfântului Petru — scrisă, spune el, către credincioșii risipiți dintre iudei, pentru a-i întări pe cei care ajunseseră la credință. Epistola începe nu cu mustrare, ci cu o doxologie: 'Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila Sa ne-a născut din nou spre o nădejde vie prin învierea lui Iisus Hristos din morți.' Teofilact ne învață să auzim, în această deschidere, întreaga formă a vieții creștine: o nouă naștere, o nădejde care nu moare, o moștenire păstrată în ceruri și o bucurie pe care nici încercările de foc nu o pot stinge.
Citește
Citire
Citiți 1 Petru 1 — Petru, apostol al lui Iisus Hristos, către cei aleși, străini ai împrăștierei, 'după preștiința lui Dumnezeu Tatăl, întru sfințirea Duhului'; harul și pacea să se înmulțească; 'Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila Sa ne-a născut din nou spre o nădejde vie' spre o moștenire 'nestricăcioasă și neîntinată și nevestejită, păstrată în ceruri pentru voi'; bucuria în încercări, ca încercarea credinței, 'mult mai de preț decât aurul', să se afle spre laudă la arătarea lui Iisus Hristos; 'pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți'; mântuirea pe care proorocii 'au căutat-o și au cercetat-o cu de-amănuntul'; chemarea de a încinge coapsele minții, de a fi treji și sfinți, 'Pentru că este scris: Fiți sfinți, că Eu sunt sfânt'; să petreceți timpul pribegiei voastre întru frică, răscumpărați 'nu cu lucruri stricăcioase, argint sau aur', ci cu scumpul sânge al lui Hristos; și noua naștere, 'nu din sămânță stricăcioasă, ci nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu care este viu și rămâne în veac.'
Studiu
Petru începe binecuvântând pe Dumnezeu pentru darul pe care El l-a dat — și Teofilact ne cere să cântărim exact ce este acel dar. Este o nădejde deosebită de orice făgăduință pământească; nu un pământ pe care cineva îl depășește cu viața, ci o nădejde care este ea însăși vie, și vie pentru că Hristos a înviat:
El binecuvântează pe Dumnezeu, înălțându-I mulțumire pentru bunătățile pe care El le dă. Dar care sunt lucrurile date? O nădejde — nu una ca aceea dată prin Moise pentru locuirea în pământul Canaanului, care era muritoare, ci vie. Și de unde are ea viață? 'Din învierea lui Iisus Hristos din morți.' Căci deoarece El a înviat, și cei care cred în El prin credință vor avea aceeași înviere prin puterea Lui.Această nădejde vie nu este un sentiment fragil, căci este păzită de Dumnezeu Însuși — și Teofilact notează că însăși păzirea este 'în putere', o putere care ajunge până la sfârșit:
Dar este și 'în putere'. Și ce este această putere? Aceea care se întinde până la arătarea Domnului. Căci dacă păzirea nu ar fi în putere, cu siguranță nu s-ar putea întinde nici până acolo.Apoi, când Petru vorbește despre încercări, Teofilact nu ne va lăsa să citim suferința ca pe o părăsire. Focul este pentru încercare, și încercarea este mai de preț decât aurul încercat în el:
ca prin ele 'încercarea', sau excelența dovedită, a credincioșilor să devină mai vădită, și 'mai de preț decât aurul'. Căci și aurul, când este încercat prin foc, este ținut în mai mare stimă.
Considerați
Cugetare
De ce suferă cei drepți deloc, și de ce nu este încercat fiecare credincios? Teofilact răspunde cu o precizie sobră care ne păzește de două greșeli deodată — de a crede că suferința dovedește mânia lui Dumnezeu, și de a crede că ușurarea dovedește bunăvoința Lui:
cei drepți suferă pentru sporirea cununei lor, iar păcătoșii ca să plătească pedeapsa cuvenită păcatelor lor. Nu toți drepții sunt necăjiți, ca nu cumva cineva, socotind nelegiuirea vrednică de laudă, să urască virtutea. Nici toți păcătoșii nu sunt necăjiți, ca nu cumva învierea, sau răsplătirea viitoare, să intre în îndoială, dacă toți aici ar primi ce merită.Și în inima capitolului stă marea minune creștină — că Îl iubim pe Unul pe care nu L-am văzut niciodată. Teofilact stăruie aici cu duioșie, ducându-ne de la dragostea pe care o avem deja prin auzire la dragostea mai mare care așteaptă vederea slavei Lui:
'Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți.' Căci dacă, deși nu L-ați văzut niciodată cu ochii trupești, totuși Îl iubiți numai prin auzire — socotiți câtă dragoste veți avea văzându-L, și aceea când va fi arătat în slavă. Căci dacă patima Lui v-a atras atât de mult, cum vă va afecta arătarea Lui cu strălucire neasemuită, când de asemenea vă va da răsplata, mântuirea sufletelor voastre?
Răspunde
Răspuns
Vedeți unde Petru vă așază picioarele chiar de la începutul epistolei sale: nu pe temelia schimbătoare a împrejurărilor, ci pe o nădejde vie ancorată în mormântul gol. Teofilact nu vă va lăsa să vă citiți greșit propria viață. Dacă vin încercări, ele sunt focul care încearcă aurul, nu semnul nemulțumirii lui Dumnezeu; dacă vi se dă ușurare, nu vă bizuiți pe ea. Și dacă nu L-ați văzut niciodată pe Hristos pe care Îl mărturisiți, nu socotiți aceasta o pierdere — socotiți-o chiar slava credinței, că Îl iubiți prin auzire acum și Îl veți iubi peste orice măsură când va fi arătat. Așadar încingeți coapsele minții voastre, fiți treji, și lăsați nădejdea care nu moare să facă lucrurile de acum să pară mici. Ați fost răscumpărați nu cu argint sau aur, ci cu scumpul sânge al lui Hristos, și născuți din nou printr-un cuvânt care rămâne în veac. Trăiți, deci, ca unul care poartă înăuntru o moștenire păstrată în ceruri, și care așteaptă, cu bucurie nespusă, descoperirea Celui pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți.
Roagă-te
Rugăciune
Binecuvântat ești, Dumnezeule și Tată al Domnului nostru Iisus Hristos, care după mare mila Ta ne-ai născut din nou spre o nădejde vie prin învierea Fiului Tău din morți. Îți mulțumim pentru moștenirea nestricăcioasă și neîntinată și nevestejită pe care ai păstrat-o pentru noi în ceruri, și pentru puterea prin care ne păzești spre mântuirea gata să fie descoperită. Când vin încercările de foc, învață-ne să le cunoaștem ca încercarea credinței noastre, mai de preț decât aurul; și nicio ușurare să nu ne adoarmă în uitarea de Tine. Aprinde în noi dragostea pentru Fiul Tău, pe care fără să-L fi văzut Îl iubim, și dă ca în ziua arătării Lui să-L vedem în slavă cu bucurie nespusă. Fă-ne sfinți, că Tu ești sfânt; încinge coapsele minților noastre; și păzește-ne treji și veghetori, răscumpărați prin scumpul sânge al Mielului fără pată și fără întinăciune. Ție, Părinte, împreună cu Unul-Născut Fiul Tău și cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →