← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Geneza

Geneza 7-8 — cu Whedon

Geneza 7-8Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul tradiției Metodiste Episcopale ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament, a cărui expunere wesleyană directă deschide narațiunea potopului din Geneza 7–8 cu reverență sobră și claritate evanghelică.
Citește

Citire

Să citim cu atenție rugătoare cele două capitole care povestesc judecata apelor și îndurarea legământului care urmează, cerând Duhului să învioreze cuvântul în inimile noastre în timp ce ascultăm aceeași voce care l-a închis pe Noe înăuntru și l-a chemat afară.
Studiu
Whedon începe prin a-l cita pe Jacobus despre legământul casei. Versetul 1. 1. Vino tu și toată casa ta în corabie „Perioada lungă de avertizare și pregătire trecuse aproape. Cei o sută douăzeci de ani se scurseseră și se aflau acum la o săptămână de încheiere. Corabia însăși fusese în cele din urmă terminată și gata de ocupare. Împotriva tuturor batjocurilor oamenilor și a ispitelor lui Satana, credința lui Noe triumfase. Acum rămânea să fie introduși în măreața structură locatarii ei, iar timpul lui Dumnezeu venise pentru ca ei să intre. Porunca de a intra este o poruncă plină de har. Planul lui Dumnezeu de la început a fost să-și reverse harul printr-un legământ al casei. El a binevoit să-și propage Biserica prin intermediul unei posterități evlavioase. De aceea avem botezurile casei în Biserica creștină.” Jacobus. El subliniază apoi unitatea narațiunii prin interacțiunea numelor divine. Versetul 16. 16. Domnul l-a închis pe Noe în corabie Noe era înconjurat de brațele Dumnezeului care păzește legământul. În timp ce războiul elementelor se dezlănțuia cu atâta violență deasupra și dedesubt, el era închis împreună cu Iehova. Folosirea celor două nume divine este aici cât se poate de sugestivă și impresionantă. Elohim, Dumnezeul puternic, Creatorul, a adus potopul apelor pe pământ; dar Iehova, Dumnezeul făgăduinței și al legământului, Cel Neschimbător, (ο ων και ο ην και ο ερχομενος,) l-a acoperit acum cu aripile Sale. Astfel va închide Dumnezeu ușa Bisericii când furtuna finală a judecății va cădea asupra lumii. „Au intrat la nuntă și ușa s-a închis.” Matei 25:10. Acest verset, amestecând, așa cum face, cele două nume divine într-o singură propoziție, demonstrează în mod concludent unitatea narațiunii, arătând că în forma sa actuală a provenit dintr-o singură minte. Whedon prezintă apoi prima faptă consemnată a lui Noe pe pământul înnoit. Versetul 20. 20. Noe a zidit un altar Acesta este primul altar menționat în istorie, deși se presupune în general că Abel a zidit unul pentru jertfa sa primită. Este posibil ca sfinții antediluvieni să-și fi adus darurile la poarta Edenului, unde Dumnezeu „așezase heruvimii”. Cap. 3:24. Fie că a fost așa sau nu, toate urmele acelui paradis au fost șterse de potop, astfel încât nici măcar semnele geografice ale relatării antediluviane nu mai pot fi identificate acum. מזבח, ebraicul pentru altar, vine de la זבח, a înjunghia, un loc unde victimele erau înjunghiate în mărturisirea meritului păcatului. Noe, preotul neamului omenesc, prototipul Marelui Preot care S-a adus pe Sine fără pată lui Dumnezeu, iese pe pământul botezat, iar prima sa faptă este să facă această mărturisire solemnă a păcatului în numele rămășiței răscumpărate a omenirii.
Considerați

Considerare

În cele din urmă el consemnează solilocviul divin care întemeiază îndurarea pe neputința omului. Nicio altă figură de stil nu ar putea exprima atât de perfect și de frumos desfătarea lui Dumnezeu în rugăciunea adevărată, acea jertfă în care însăși esența sufletului se înalță la El. Domnul a zis în inima Sa Un solilocviu divin inspirat de o duioșie și o îndurare infinite. Dumnezeu simte mireasma dulce a rugăciunii care se ridică și se va ridica de pe pământ, mai ales a Marelui Preot, și încheie legământ cu omul ca să nu mai lovească pământul. Închipuirea inimii omului Lucrurile închipuite în inima sa. Răul din tinerețea sa Încă de la zorii conștiinței sale. Motivul dat aici pentru făgăduința divină pare ciudat la început, ca și cum mărimea și lipsa de speranță a păcatelor omului ar fi temeiuri ale îndurării, totuși aceasta este în perfectă armonie cu întregul plan al mântuirii. Păcătoșenia înnăscută a omului este pentru Dumnezeul îndurător un motiv pentru care el nu trebuie tratat ca o ființă sub lege și de aceea, în îndurare părintească, El încheie cu el un legământ al harului.
Răspunde

Răspuns

Cum modelează legământul casei propria ta umblare în credință? Unde simți că Domnul „te închide” pentru siguranță mai degrabă decât pentru restricție? În ce feluri te cheamă primul altar de pe pământul botezat la o reînnoită consacrare?
Roagă-te

Rugăciune

Iehova îndurător, care l-ai închis pe Noe în corabie și l-ai pomenit în potop, dă-ne aceeași credință statornică ce umblă cu Tine când apele se ridică și când se retrag. Așa cum altarul lui Noe a mărturisit mai întâi păcatul pe pământul curățit, așa să se înalțe viețile noastre ca o mireasmă dulce prin singura Jertfă pe care Tu ai rânduit-o. Păzește-ne, Doamne, să nu ne bizuim pe răbdarea Ta și învață-ne să așteptăm cuvântul Tău înainte de a ne aventura afară. În numele lui Hristos, Marele nostru Preot, ne rugăm. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →