Eterniseed › Curriculum › Faptele Apostolilor
Faptele Apostolilor 23 — cu Ioan Calvin
Deschidere
În lecția de astăzi ne întoarcem la Faptele Apostolilor capitolul 23 și ascultăm glasul lui Ioan Calvin în timp ce ne călăuzește prin apariția tensionată a lui Pavel înaintea Sinedriului. Expunerea atentă a lui Calvin dezvăluie atât curajul apostolului cât și dezordinea conducătorilor religioși. Perspectivele sale ne ajută să vedem cum conștiința, autoritatea și adevărul se intersectează sub presiune. Pe măsură ce urmăm tratamentul verset cu verset al lui Calvin, suntem invitați să reflectăm la modul în care aceleași principii se aplică la mărturia credincioasă de astăzi. Cuvintele sale ne invită să ne ascuțim înțelegerea Scripturii și să ne întărim hotărârea de a sta pentru Hristos.
Citește
Citire
Începem prin a citi cu voce tare întregul capitol din Faptele Apostolilor 23. Ascultați ciocnirea dintre Pavel și marele preot, diviziunea dintre farisei și saduchei și încurajarea Domnului către Pavel. Lăsați narațiunea să se desfășoare fără grabă pentru ca observațiile ulterioare ale lui Calvin să poată cădea cu mai mare claritate și putere.
Studiu
Calvin începe prin a explora mărturia inițială a lui Pavel înaintea consiliului.
1. Privind cu atenție. Pavel începe cu mărturia unei conștiințe bune, pentru ca toată mulțimea să înțeleagă că este acuzat pe nedrept de o ofensă atât de gravă, ca și cum ar fi încercat să răstoarne închinarea lui Dumnezeu. Este posibil, într-adevăr, ca un om să greșească din neștiință, fără să fie altfel un disprețuitor al lui Dumnezeu sau al religiei; dar Pavel a intenționat de la început, doar cu această scuză, să liniștească mințile lor iritate, pentru ca să fie mai bine ascultat; căci ar fi fost zadarnic să se apere, atâta timp cât acea părere rămânea în mințile preoților, că el era un răsculat rău, [apostat]. Așadar, înainte de a intra în cauză, se dezvinovățește de acea crimă, nu doar pentru a câștiga favoare prin dorința pe care o avea de a trăi cu evlavie, ci și pentru a preveni acuzații false sau cel puțin pentru a respinge prejudecăți nedrepte care ar fi putut lucra împotriva lui, cu care vedea că întreaga mulțime era infectată și coruptă. Nu știm ce intenționa să mai spună. Cu toate acestea, această prefață învață că niciun om nu poate trata corect doctrina evlaviei, dacă frica de Dumnezeu nu domnește și nu deține întâietatea în el. Iar acum, deși nu le dă preoților un titlu atât de onorabil aici ca puțin mai înainte, când stătea pe treptele fortăreței, totuși îi numește frați, dându-le acea onoare, nu pentru că o merită, ci pentru a mărturisi că nu el este cauza ruperii prieteniei.În continuare, Calvin abordează porunca marelui preot de a-l lovi pe Pavel.
A poruncit să fie lovit. Vedem că în această adunare era o mare tulburare. Căci întrucât marele preot era într-o asemenea furie, încât a poruncit ca Pavel să fie lovit fără motiv, a făcut-o fără îndoială cu consimțământul tuturor celorlalți; ba chiar, pentru a câștiga favoarea oamenilor nebuni. Domnul îngăduie ca cei răi să fie purtați de Satana în așa măsură, încât să cadă din orice aparență de echitate și cumpătare. Căci ipocriții ar dori să păstreze oarecare aparență de moderație; și fără îndoială acest mare preot a încercat să pretindă acea gravitate care se cuvenea persoanei sale. Dar Domnul a smuls această mască de pe fața lui, astfel încât nu s-a găsit în el nici măcar modestia unui om obișnuit, ci și-a revărsat forța furioasă ca o fiară.La versetul 3, Calvin analizează răspunsul lui Pavel către marele preot.
3. Dumnezeu te va lovi. Pavel nu poate suporta acea nedreptate, ci trebuie, cel puțin, cu cuvinte aspre să-l mustre pe marele preot, [524] și să-i vestească judecata lui Dumnezeu. Căci nu este un blestem, după cum reiese suficient din textul grecesc, ci mai degrabă o mustrare, însoțită de vestirea unei pedepse. Dacă cineva obiectează că Pavel nu a folosit acea modestie pe care Hristos o poruncește ucenicilor Săi, când le poruncește ca după ce au primit o lovitură pe obrazul stâng să întoarcă și obrazul drept, (Matei 5:39) putem răspunde ușor că Hristos nu cere prin aceste cuvinte tăcere, prin care răutatea și îndărătnicia celor răi să fie hrănite; ci doar le înfrânează mințile, ca să nu ia cu nerăbdare acea nedreptate pe care au primit-o deja. Hristos vrea ca ai Săi să fie gata să sufere o altă nedreptate după ce au primit deja una; și prin aceasta înfrânează orice dorință de răzbunare. Aceasta este o definiție scurtă și adevărată a răbdării care se cuvine tuturor credincioșilor, ca să nu izbucnească în mânie, să nu întoarcă un rău cu altul; ci să biruiască răul cu binele. Dar aceasta nu împiedică ca ei să se plângă de nedreptățile pe care le-au suferit, să mustre pe cei răi și să-i cheme la scaunul de judecată al lui Dumnezeu; dacă fac aceasta cu minți liniștite și calme; și, în al doilea rând, fără răutate și ură; așa cum Pavel face apel, în acest loc, la scaunul de judecată al lui Dumnezeu, ca marele preot să nu se lingușească în tirania sa. Așadar îl acuză, pentru că încalcă legea, de la care (după cum pretinde) își are autoritatea; de unde deduce că nu va scăpa nepedepsit.Calvin interpretează apoi declarația lui Pavel că nu-l cunoaște pe marele preot.
Așadar, subscriind la Augustin, nu mă îndoiesc că aceasta este o scuză batjocoritoare. Nici nu împiedică cu nimic faptul că vorbirea directă se cuvine slujitorilor Cuvântului. Căci fiindcă există două feluri de ironii, una care este acoperită cu subtilitate și intenționează să înșele, alta care notează figurat lucrul în discuție, astfel încât să înțepe mai dureros; în aceasta din urmă, nu este nimic care să nu se potrivească bine slujitorilor lui Hristos. Așadar, acesta este sensul cuvintelor: Fraților, nu recunosc nimic în acest om care să aparțină preotului. De asemenea, a adăugat o mărturie din capitolul 22 al Exodului, (Exod 22:28) în care loc, deși Moise vorbește despre judecători, totuși sentința se extinde în mod potrivit asupra oricărei ordini legitime. Așadar, orice demnitate, care este rânduită pentru menținerea guvernării civile, trebuie respectată și avută în onoare. Căci oricine s-ar răzvrăti sau s-ar împotrivi magistratului, sau celor care sunt rânduiți să conducă și sunt promovați la onoare, nu ar dori nicio guvernare. [528] Iar o asemenea dorință tinde spre tulburarea ordinii. Ba chiar zguduie și răstoarnă toată umanitatea. Așadar Pavel se dezvinovățește de această crimă; totuși, în așa fel încât neagă că Anania trebuie socotit preot al lui Dumnezeu, el care a corupt și a pervertit toată rânduiala Bisericii.
Considerați
Reflectare
Calvin extinde discuția la chestiunea ascultării de conducători tiranici.
Dar aici se ridică o întrebare, dacă nu trebuie să ascultăm de un conducător, chiar dacă exercită tiranie? Căci dacă acel om nu trebuie lipsit de onoare pentru că își exercită funcția greșit, Pavel a greșit deposedându-l pe marele preot de onoare. Așadar răspund că există o oarecare diferență între magistrații civili și prelații Bisericii. Căci deși administrarea stăpânirii pământești sau civile este confuză sau perversă, totuși Domnul vrea ca oamenii să rămână în continuare în supunere. Dar când guvernarea spirituală degenerează, conștiințele celor evlavioși sunt libere și eliberate de ascultarea autorității nedrepte; mai ales dacă dușmanii răi și profani ai sfințeniei pretind în mod fals titlul de preoție pentru a răsturna doctrina mântuirii și își arogă o asemenea autoritate, încât să fie prin aceasta egali cu Dumnezeu. Așadar nu numai că le este îngăduit credincioșilor din ziua de azi să scuture de pe umerii lor jugul papei, ci trebuie să o facă din necesitate, văzând că nu pot asculta legile lui fără să-L părăsească pe Dumnezeu.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața ta este o conștiință curată cel mai mult pusă la încercare acum? Cum deosebești între mustrarea necesară și mânia păcătoasă atunci când confrunți răul? În ce feluri ai putea fi chemat să te împotrivești autorității spirituale nedrepte, în timp ce totuși cinstești ordinea dată de Dumnezeu?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne suveran, care rânduiești toate lucrurile prin sfatul Tău neclintit și susții poporul legământului Tău în orice încercare, dăruiește-ne conștiințe curate înaintea Ta în timp ce stăm înaintea celor ce se împotrivesc adevărului Tău. Prin Duhul lui Hristos, păzește-ne de tăcerea lașă și de mânia nechibzuită; învață-ne când să vorbim și când să îndurăm, ca să cinstim autoritățile pe care le-ai rânduit, odihnindu-ne doar în harul Tău. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →