← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Apocalipsa

Apoc 6 — cu Matthew Henry

Apocalipsa 6Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie20 min
Deschidere
Astăzi călătorim prin Apocalipsa capitolul 6 sub îndrumarea de încredere a lui Matthew Henry, al cărui comentariu clasic deschide pecețile sfatului divin cu claritate și reverență. Henry ne ajută să vedem cum Hristos, Mielul, descoperă scopurile lui Dumnezeu în mijlocul judecății și al speranței. Reflecțiile sale ne amintesc că aceste viziuni străvechi vorbesc încă despre încercările și triumfurile Bisericii. Pe măsură ce ascultăm, fie ca inimile noastre să fie mișcate să se încreadă în Împăratul biruitor și să stea neclintite în credință. Cuvintele lui Henry să ne atragă mai adânc în taina și mila planului lui Dumnezeu care se desfășoară pentru istorie și pentru fiecare dintre noi.
Citește

Citire

Așază-te într-un loc liniștit și citește Apocalipsa capitolul 6 încet și cu rugăciune. Observă deschiderea dramatică a fiecărei peceți și imaginile vii care urmează. Lasă vocile tunătoare și strigătele martirilor să răsune în duhul tău. Cere Duhului să-ți pregătească inima pentru ceea ce aceste simboluri descoperă despre domnia lui Hristos și judecata care vine.
Studiu
Henry începe prin a detalia viziunea primei peceți și a calului alb. Aici, 1. Hristos, Mielul, deschide prima pecete; El intră acum în marea lucrare de deschidere și împlinire a scopurilor lui Dumnezeu față de Biserică și lume. 2. Unul dintre slujitorii Bisericii îl cheamă pe apostol, cu un glas ca de tunet, să se apropie și să observe ceea ce apărea atunci. 3. Avem viziunea însăși, v. 2. (1.) Domnul Isus apare călare pe un cal alb. Caii albi sunt în general refuzați în război, pentru că îl fac pe călăreț o țintă pentru dușman; dar Răscumpărătorul nostru era sigur de biruință și de un triumf glorios, și El călărește pe calul alb al unei evanghelii curate dar disprețuite, cu mare iuțeală prin lume. (2.) Avea un arc în mână. Convingerile imprimate de Cuvântul lui Dumnezeu sunt săgeți ascuțite, ajung la distanță; și, deși slujitorii Cuvântului trag arcul la întâmplare, Dumnezeu poate și va îndrepta săgeata spre încheieturile armurii. Acest arc, în mâna lui Hristos, rămâne în putere și, asemenea celui al lui Ionatan, nu se întoarce niciodată gol. (3.) I s-a dat o coroană, arătând că toți cei care primesc evanghelia trebuie să-L primească pe Hristos ca Împărat și să fie supușii Lui loiali și ascultători; El va fi slăvit în succesul evangheliei. Când Hristos mergea la război, s-ar crede că un coif ar fi fost mai potrivit decât o coroană; dar I se dă o coroană ca arvună și emblemă a biruinței. (4.) A ieșit biruind și ca să biruiască. Cât timp Biserica rămâne în luptă, Hristos va birui; când Și-a biruit dușmanii într-o epocă, întâlnește alții noi în altă epocă; oamenii continuă să se împotrivească, iar Hristos continuă să biruiască, și biruințele Lui de mai înainte sunt chezășii ale biruințelor viitoare. El biruiește dușmanii în poporul Său; păcatele lor sunt dușmanii lor și ai Lui; când Hristos vine cu putere în sufletul lor, începe să biruiască acești dușmani și continuă să biruiască, în lucrarea progresivă a sfințirii, până ce ne-a câștigat o biruință deplină. Și biruiește dușmanii în lume, pe oamenii răi, pe unii aducându-i la picioarele Sale, pe alții făcându-i așternutul picioarelor Sale. Observă, Din această pecete deschisă, [1.] Progresul cu succes al evangheliei lui Hristos în lume este o priveliște glorioasă, vrednică de privit, cea mai plăcută și binevenită priveliște pe care o poate vedea un om bun în această lume. [2.] Oricâte convulsii și revoluții s-ar întâmpla în statele și regatele lumii, împărăția lui Hristos va fi stabilită și lărgită în ciuda oricărei împotriviri. [3.] O dimineață de ocazie precede de obicei o noapte de nenorocire; evanghelia este propovăduită înainte ca plăgile să fie turnate. [4.] Lucrarea lui Hristos nu este împlinită toată deodată. Suntem gata să credem că, atunci când evanghelia iese, ar trebui să cucerească întreaga lume, dar întâlnește adesea împotrivire și înaintează încet; totuși, Hristos Își va face lucrarea Sa cu eficacitate, în timpul și în felul Său. Henry examinează apoi a doua pecete și judecățile războiului. I. La deschiderea celei de-a doua peceți, la care Ioan a fost chemat să ia aminte, apare un alt cal, de culoare diferită de cel dintâi, un cal roșu, v. 4. Acesta înseamnă judecata pustiitoare a războiului; cel care ședea pe acest cal roșu avea putere să ia pacea de pe pământ, ca locuitorii pământului să se ucidă unii pe alții. Cine era cel care ședea pe calul roșu, dacă Hristos Însuși, ca Domn al oștirilor, sau instrumentele pe care le-a ridicat El pentru a conduce războiul, nu este clar; dar este sigur, 1. Că cei care nu se supun arcului evangheliei trebuie să se aștepte să fie tăiați de sabia dreptății divine. 2. Că Isus Hristos stăpânește și poruncește nu numai în împărăția harului, ci și a providenței. Și, 3. Că sabia războiului este o judecată înfricoșătoare; ea ia pacea de pe pământ, una dintre cele mai mari binecuvântări, și îi pune pe oameni să se ucidă unii pe alții. Oamenii, care ar trebui să se iubească și să se ajute unii pe alții, sunt, într-o stare de război, puși să se ucidă unii pe alții. Trecând la a treia pecete, Henry interpretează calul negru ca foamete. II. La deschiderea celei de-a treia peceți, pe care Ioan a fost îndrumat s-o observe, apare un alt cal, diferit de cele dintâi, un cal negru, însemnând foametea, acea judecată înfricoșătoare; și cel care ședea pe cal avea în mână o pereche de cumpene (v. 5), arătând că oamenii trebuie acum să-și mănânce pâinea cu cântarul, cum a fost amenințat (Leviticul 26:26), 'Îți vor da pâinea ta cu cântarul'. Ceea ce urmează în v. 6, despre glasul care a strigat: 'O măsură de grâu pentru un dinar, și trei măsuri de orz pentru un dinar, și vezi să nu strici untdelemnul și vinul', a făcut pe unii tâlcuitori să creadă că nu era o viziune a foametei, ci a belșugului; dar dacă luăm în seamă cantitatea măsurii lor și valoarea dinarului lor, la vremea acestei profeții, obiecția va fi înlăturată; măsura lor era doar un singur litru, iar dinarul lor era șapte peni jumătate ai noștri, și aceasta este o sumă mare de dat pentru un litru de grâu. Totuși, se pare că această foamete, ca toate celelalte, a căzut cel mai aspru asupra săracilor; pe când untdelemnul și vinul, care erau delicatese ale bogaților, nu au fost vătămate; dar dacă pâinea, toiagul vieții, este frântă, delicatesele nu vor ține locul ei. Aici observă, 1. Când un popor disprețuiește hrana sa duhovnicească, Dumnezeu poate pe drept să-l lipsească de pâinea sa zilnică. 2. O judecată vine rar singură; judecata războiului trage în mod firesc după ea pe cea a foametei; și cei care nu se smeresc sub o judecată trebuie să se aștepte la alta și mai mare, căci când Dumnezeu se luptă, El va birui. Foametea de pâine este o judecată înfricoșătoare; dar foametea Cuvântului este și mai mult, deși păcătoșii nepăsători nu o simt. Henry continuă cu a patra pecete, înfățișând moartea și însoțitorii ei. III. La deschiderea celei de-a patra peceți, pe care Ioan este poruncit s-o observe, apare un alt cal, de culoare palidă. Aici observă, 1. Numele călărețului — Moartea, împăratul spaimei; molima, care este moartea în împărăția ei, moartea domnind peste un loc sau o națiune, moartea pe cal, mergând și făcând cuceriri noi în fiecare ceas. 2. Însoțitorii sau urmașii acestui împărat al spaimei — iadul, o stare de nenorocire veșnică pentru toți cei care mor în păcatele lor; și, în vremuri de asemenea nimicire generală, mulțimi coboară nepregătite în valea nimicirii. Este un gând înfricoșător și de ajuns să facă lumea întreagă să tremure, că osânda veșnică urmează îndată după moartea unui păcătos nepocăit. Observă, (1.) Există o legătură firească precum și judecătorească între o judecată și alta: războiul este o nenorocire pustiitoare și trage după el lipsa și foametea; iar foametea, nepermițând oamenilor hrana cuvenită și forțându-i să ia ceea ce este nesănătos, trage adesea după ea molima. (2.) Tolba lui Dumnezeu este plină de săgeți; El nu duce lipsă niciodată de căi și mijloace ca să pedepsească un popor rău. (3.) În cartea sfaturilor lui Dumnezeu El a pregătit judecăți pentru batjocoritori precum și îndurare pentru păcătoșii care se întorc. (4.) În cartea Scripturilor Dumnezeu a publicat amenințări împotriva celor răi precum și făgăduințe pentru cei drepți; și este datoria noastră să observăm și să credem amenințările precum și făgăduințele.
Considerați

Cugetare

Henry reflectă asupra răspunsului divin la strigătul martirilor de sub a cincea pecete. 3. El a observat felul de răspuns care a fost dat acestui strigăt (v. 11), atât ce li s-a dat cât și ce li s-a spus. (1.) Ce li s-a dat — veșminte albe, veșmintele biruinței și ale cinstei; fericirea lor prezentă a fost o răsplată abundentă pentru suferințele lor trecute. (2.) Ce li s-a spus — că vor fi mulțumiți și ușurați în ei înșiși, căci nu va mai fi mult până ce numărul tovarășilor lor de suferință va fi împlinit. Aceasta este o limbă mai potrivită stării imperfecte a sfinților în această lume decât desăvârșirii stării lor în cer; acolo nu este nerăbdare, nici neliniște, nici nevoie de îndemn; dar în această lume este mare nevoie de răbdare. Observă, [1.] Există un număr de creștini, cunoscut de Dumnezeu, care sunt rânduiți ca oi de junghiere, puși deoparte ca să fie martorii lui Dumnezeu. [2.] Pe măsură ce măsura păcatului prigonitorilor se umple, tot așa se umple numărul slujitorilor martirizați ai lui Hristos. [3.] Când acest număr este împlinit, Dumnezeu va lua o răzbunare dreaptă și glorioasă asupra prigonitorilor lor cruzi; El va răsplăti necaz celor ce îi necăjesc pe ei, iar celor necăjiți odihnă deplină și neîntreruptă. În cele din urmă, Henry încheie prin a cugeta la groaza judecăților celei de-a șasea peceți. 2. Spaima și groaza care aveau să cuprindă toate felurile de oameni în acea zi mare și înfricoșătoare, v. 15. Nici autoritatea, nici măreția, nici bogățiile, nici vitejia, nici puterea nu vor fi în stare să-i sprijine pe oameni în acea vreme; ba chiar și săracii sclavi, care, s-ar crede, nu aveau de ce să se teamă, pentru că nu aveau ce pierde, vor fi cu toții uimiți în ziua aceea. Aici observă, (1.) Gradul spaimei și al uimirii lor: ea va ajunge atât de departe încât să-i facă, ca pe niște oameni nebuni și desperați, să cheme munții să cadă peste ei și dealurile să-i acopere; vor fi bucuroși să nu mai fie văzuți; ba chiar să nu mai aibă deloc ființă. (2.) Cauza spaimei lor, și anume înfățișarea mâniată a Celui ce șade pe scaunul de domnie și mânia Mielului. Observă, [1.] Ceea ce este pricină de nemulțumire pentru Hristos este și pentru Dumnezeu; ei sunt atât de deplin una încât ceea ce Îl mulțumește sau Îl nemulțumește pe unul Îl mulțumește sau Îl nemulțumește pe celălalt. [2.] Deși Dumnezeu este nevăzut, El poate face pe locuitorii acestei lumi să simtă încruntările Lui înfricoșătoare. [3.] Deși Hristos este un miel, totuși poate fi mânios, chiar până la mânie, și mânia Mielului este nespus de înfricoșătoare; căci dacă Răscumpărătorul, care potolește mânia lui Dumnezeu, Însuși este vrăjmașul nostru mânios, unde vom avea un prieten care să mijlocească pentru noi? Cei ce pier fără leac sunt cei ce pier prin mânia Răscumpărătorului. [4.] După cum oamenii au ziua lor de ocazie și anotimpurile lor de har, tot așa Dumnezeu are ziua Lui de mânie dreaptă; și, când va veni acea zi, cei mai îndrăzneți păcătoși nu vor putea sta înaintea Lui: toate aceste spaime au căzut cu adevărat asupra păcătoșilor din Iudeea și Ierusalim în ziua nimicirii lor, și toate vor cădea, în gradul cel mai înalt, asupra păcătoșilor nepocăiți, la judecata generală din ziua de apoi.
Răspunde

Răspuns

Unde vezi puterea biruitoare a lui Hristos lucrând acum în propria ta viață? Cum modelează realitatea judecății care vine felul în care trăiești și te rogi astăzi? În ce domeniu te cheamă Dumnezeu la o răbdare mai mare în așteptarea dreptății Sale?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne Isuse, Miel care deschizi pecețile, ne încredem în mâna Ta suverană când războiul, foametea și moartea zguduie pământul. Prin Duhul Tău, întărește-i pe cei ce suferă pentru Cuvântul Tău și păstrează-ne statornici până la împlinirea scopurilor Tale. Groaza mâniei Tale să ne îndemne la pocăință, iar nădejdea victoriei Tale să ne umple de curaj. Vino curând, Împărat al împăraților. Amin.

Comentariul lui Matthew Henry la întreaga Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →