Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni
2 Corinteni 1 — cu Ioan Gill
Deschidere
Astăzi intrăm în Expunerea Baptiștilor Particulari a întregii Biblii a lui Ioan Gill despre 2 Corinteni capitolul 1. Tratamentul verset cu verset al lui Gill urmărește salutul de început al lui Pavel, închinarea sa de laudă și mărturia apostolului despre mângâierea dumnezeiască în mijlocul necazului. Fiecare paragraf desfășoară textul cu precizie, arătând cum îndurările și mângâierile lui Dumnezeu îi susțin pe slujitorii săi. Pe măsură ce urmăm expunerea lui Gill, ne pregătim să primim aceeași mângâiere care îi echipează pe credincioși să se întărească unii pe alții.
Citește
Citire
Luați 2 Corinteni capitolul 1 și citiți-l încet. Ascultați salutul lui Pavel, mulțumirea sa pentru mângâiere și relatarea sa sinceră despre suferință. Lăsați cuvintele să se așeze înainte de a ne întoarce la expunerea lui Gill, permițând textului însuși să ne pregătească inimile pentru studiul care urmează.
Studiu
Gill începe prin a aduce binecuvântare lui Dumnezeu ca Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.
Versetul 3. Binecuvântat să fie Dumnezeu ,.... Aceasta este o închinare de laudă și slavă adusă lui Dumnezeu, căci El poate fi binecuvântat de oameni doar prin lăudarea și slăvirea Lui, sau prin atribuirea de cinste și binecuvântare Lui: și în această formă de a-L binecuvânta El este descris, mai întâi prin relația Sa cu Hristos, și anume Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos : al cărui Fiu este Hristos, nu prin creație, ca îngerii și oamenii, nici prin înfiere, ca sfinții, ci într-un mod de filiație cum nicio creatură nu este sau nu poate fi: El este Fiul Său Unul-Născut, Fiul Său propriu, Fiul Său natural și veșnic, este de aceeași fire cu El și egal cu El în desăvârșiri, putere și slavă. Apostolul prefațează aceasta în mod potrivit celorlalte caracterizări care urmează, deoarece nu există îndurare sau mângâiere administrată fiilor oamenilor decât prin Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul păcătoșilor.Gill arată apoi cum Dumnezeu mângâie pe slujitorii Săi în orice necaz.
Versetul 4. Care ne mângâie în tot necazul nostru ,.... Apostolul în acest verset dă un motiv al mulțumirii anterioare și în același timp confirmă caracterizarea de mai sus a lui Dumnezeu, ca "Dumnezeul oricărei mângâieri", prin propria sa experiență și a tovarășilor săi slujitori; care, deși fuseseră în mare necaz și suferință din pricina lui Hristos și a Evangheliei Sale, totuși nu au fost lăsați lipsiți de ajutor și sprijin dumnezeiesc sub încercările lor; ci li s-a administrat multă mângâiere și înviorare dulce prin prezența lui Dumnezeu cu ei, aplicarea promisiunilor Sale la ei, revărsarea dragostei Sale în ei și părtășia și comuniunea de care s-au bucurat cu Tatăl, Fiul și Duhul.Gill explică apoi cum suferințele lui Hristos abundă în apostoli.
Versetul 5. Căci după cum suferințele lui Hristos abundă în noi ,.... Prin "suferințele lui Hristos" nu se înțeleg cele pe care El le-a suferit în propria Sa persoană pentru binele și în locul și în locul poporului Său, ale căror roade și efecte abundă la ei și în ei; ci acelea pe care El le suferă în membrii Săi, sau pe care ei le suferă de dragul Lui; și care se spune că "abundă în" ei, din cauza varietății și măreției lor; deși nu ca și cum ar fi mai multe sau mai mari decât cele suferite de Hristos în sufletul și trupul Său, când a fost făcut păcat și blestem pentru poporul Său: totuși, în ciuda abundenței lor, atâta este bunătatea și harul lui Dumnezeu, încât El proporționează mângâierile la ele; pe măsură ce necazurile lor cresc, tot așa cresc și mângâierile lor; pe măsură ce suferințele lor de dragul lui Hristos și al Evangheliei Sale sunt mai multe și mai mari, tot așa , spune el, mângâierea noastră abundă prin Hristos : înțelegând fie acea mângâiere pe care au simțit-o și s-au bucurat în propriile lor suflete, sub toate încercările lor, care le-a răspuns din abundență și pe care o atribuie lui Hristos, de la care și prin care vine la ei; fie acea mângâiere care, prin propovăduirea lui Hristos, a abundat spre alinarea altora care erau în necaz și suferință. reveniți la 'Începutul paginii'
Considerați
Considerare
Gill încheie observând că necazul servește mângâierea și mântuirea sfinților.
Aceasta vă animă să țineți cu tărie bucuria nădejdii voastre și mărturisirea credinței voastre cu tărie până la sfârșit; și cu mai multă voioșie și plăcere să întâmpinați și să îndurați necazuri voi înșivă de dragul lui Hristos și al Evangheliei Sale: ba mai mult, el spune că necazurile slujitorilor lui Hristos nu erau doar pentru mângâierea lor, ci și pentru mântuirea lor, care este lucrătoare , sau este lucrată cu putere în , sau prin îndurarea , răbdarea purtării acelorași suferințe pe care le suferim și noi .
Răspunde
Răspuns
Unde ați văzut mângâierea lui Dumnezeu întâlnindu-vă în necazul recent? Cum ar putea mângâierea pe care o primiți să vă pregătească să întăriți un alt credincios? În ce fel încrederea în eliberarea trecută a lui Dumnezeu vă modelează nădejdea pentru încercările viitoare?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, Te lăudăm ca pe Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz prin Hristos cel înviat. Întărește inimile noastre ca să ne încredem în puterea Ta izbăvitoare atunci când puterea noastră slăbește, ca să stăm tari în Evanghelia harului și să împărtășim mângâierea Ta cu alții. Ține-ne odihnind în nădejdea milei Tale până în ziua lui Hristos Isus, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →