← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 115-116 — cu Whedon

Psalmii 115-116Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În spiritul moștenirii noastre metodiste episcopale ne întoarcem astăzi la Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament. Cu încredere arminiană deschisă urmărim cum acești psalmi măresc mila suverană a lui Dumnezeu peste orice idol și orice necaz. Expunerea atentă a lui Whedon invită întregul popor al lui Dumnezeu să-și reînnoiască încrederea și jurămintele. Duhul care a condus corurile levitice să ne conducă inimile pe măsură ce studiem, cugetăm și răspundem în credință vie.
Citește

Citire

Să citim cu glas tare Psalmii 115 și 116, ascultând lauda antifonică a lui Israel și mărturia personală a unuia eliberat de la moarte. Auziți batjocura neamurilor răspândită de Dumnezeul cel viu și jurămintele de recunoștință ridicându-se din curțile casei Domnului. Citiți încet, ca fiecare cuvânt să aprindă dragoste reînnoită și încredere statornică.
Studiu
Whedon începe prin a stabili individualitatea și ocazia psalmului. Introducere. Acesta, pe care Septuaginta, Vulgata, Siriacă și alte versiuni îl unesc cu psalmul precedent ca unul singur, are un stil și o temă atât de distincte încât îi stabilesc individualitatea și determină ocazia sa separată. „Este un cântec de implorare, cu o perspectivă plină de speranță înaintea sa.” Delitzsch. O problemă ascuțită fusese ridicată între Dumnezeu și idolii neamurilor, (Psalmii 115:2), care, deși la început părea să pună în primejdie națiunea ebraică, în rezultat a descoperit goliciunea și neputința idolatriei. O mare și recentă eliberare fusese înfăptuită, (Psalmii 115:12), cu totul fără cauză sau merit omenesc, doar prin intervenția lui Dumnezeu. Psalmii 115:1. Totuși fusese folosită o anumită instrumentalitate, în care preoția fusese adusă într-o proeminență singulară, după cum reiese din mențiunile speciale despre ei, Psalmii 115:10; Psalmii 115:12. El desfășoară apoi structura artistică antifonică a cântecului levitic. În aceasta problema a fost făcută distinctă între Dumnezeu și invadatorii idolatri; victoria a fost obținută fără luptă, prin rugăciune și prezentarea religioasă a poporului condus de preoți și de cântăreții levitici. 2 Cronici 20:19; 2 Cronici 20:21. Psalmul are structura artistică a unei antifonii. Întreaga trupă a cântăreților leviți se presupune că a cântat Psalmii 115:1-8. Apoi un solo al precentorului, care cântă prima linie din Psalmii 115:9-11 separat, corul răspunzând în a doua linie, astfel: Precentor „O Israele, încrede-te în Domnul.” Cor „El este ajutorul și scutul lor,” etc. Urmează apoi Psalmii 115:12-13, cântați de laici, care sunt răspunși de corul deplin al leviților în Psalmii 115:14-18. Cititorul va compara psalmul, cu această referire la preoție, cu 2 Cronici 20:18-22. Whedon urmărește apoi cele cinci diviziuni strofice care modelează întregul psalm. Delitzsch spune: „Este o rugăciune a lui Israel pentru ajutorul lui Dumnezeu, probabil în prezența unei expediții împotriva dușmanilor păgâni;” dar este o îndemnare de a se încrede în Iehova precum și de a se întări în El ca și cum victoria ar fi încă în așteptare, deși promițătoare și sigură. Diviziunile strofice sunt cinci. Psalmii 115:1-2 sunt un apel către Iehova să intervină pentru numele Său și să-i ajute împotriva dușmanilor lor; Psalmii 115:3-8 prezintă o descriere disprețuitoare a deșertăciunii idolilor; Psalmii 115:9-11 sunt o îndemnare de a se încrede în Iehova; Psalmii 115:12-14 conțin o expresie de încredere și o mărturisire a ajutorului deja dat; Psalmii 115:15-18 sunt o binecuvântare dublă rostită asupra lui Israel și asupra numelui lui Iehova pentru maiestatea Sa supremă și intervenția Sa condescendentă de a-i salva de la moarte. Întregul se încheie cu un aleluia. Trecând la psalmul următor, el expune data sa postexilică și vocea personală totuși națională. Introducere. Caldeismele din Psalmii 116:7; Psalmii 116:12; Psalmii 116:19, (De Wette), împreună cu alte puternice colorări aramaice ale limbii, (Delitzsch), determină data postexilică a acestui psalm. În aceasta criticii sunt în general de acord. Este scris ca o experiență individuală, dar individul reprezenta națiunea. Din mare primejdie și suferință autorul, ca răspuns la rugăciune, este restabilit. Pentru aceasta dragostea lui este trezită și buzele lui revarsă laudă. Recunoștințele sale sunt înaintea întregului popor, într-o zi de jertfă, la Ierusalim. Ridicarea marelui altar a fost prima ocazie notabilă de mulțumire națională după întoarcerea exilaților, (Ezra 3:1-7), care, ca dată a psalmului, se potrivește bine cu prospețimea bucuriei eliberării și a suferințelor amintite ale captivității. Pe măsură ce eliberarea a fost mare, tot așa bucuria și dragostea și jurămintele de credincioșie sunt nemărginite.
Considerați

Cugetare

Whedon subliniază consecința morală că închinătorii devin asemenea idolilor pe care îi slujesc. Versetul 8. 8. Cei ce îi fac sunt asemenea lor Închinătorul și cel închinat sunt deopotrivă deșerți, neputincioși, stricați. Isaia 44:9-11; Ieremia 10:5; Habacuc 2:18. Morala închinătorului nu poate niciodată să se ridice deasupra concepțiilor sale despre obiectul închinat. Zeitățile păgâne erau socotite vinovate de toate greșelile și viciile oamenilor, după cum mitologia lor atestă în mod șocant, iar închinarea la ele nu putea niciodată să ridice oamenii la un standard mai înalt de puritate. Religia păgână în ansamblu este invenția oamenilor care „nu au vrut să-L păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor” și de aceea, asemenea tuturor religiilor făcute de om, a fost adaptată la înclinațiile corupte ale firii omenești. Despre moartea sfinților el afirmă speranța sigură a unei viitoare cinstiri și răsplătiri. Versetul 15. 15. De preț... moartea sfinților Săi Cuvântul yahkar, aplicat la lucruri, denotă ceea ce este de valoare rară, costisitor, „de preț;” aplicat la persoane, înseamnă cinste specială, excelență, reputație. „Moartea” sfinților lui Dumnezeu se distinge de moartea ca soartă comună a omului, în ochii lui Dumnezeu, prin excelență și cinste rară, nu fizic, ci moral considerată. Dacă există vreun sens în limbaj, aici este dovada unei vieți viitoare și a unor răsplătiri și pedepse viitoare.
Răspunde

Răspuns

Unde am permis idolilor lumii să ne modeleze afecțiunile și cum ne vom întoarce doar la Dumnezeul cel viu? În ce eliberare recentă recunoaștem că Domnul a fost atent la noi și ce jurământ de mulțumire publică vom reînnoi acum? Cum întărește prețiozitatea morții sfinților încrederea noastră zilnică că Dumnezeu Își va desăvârși buna Sa plăcere față de noi?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne, ajutorul și scutul nostru, Te binecuvântăm pentru mila și adevărul Tău care au mers înaintea noastră. Tu ai auzit strigătul poporului Tău și ne-ai ridicat din legăturile morții. Dă-ne har să Te iubim cu inimă nedespărțită și să chemăm numele Tău cât vom trăi. Ferește-ne de orice deșertăciune a idolilor și fă închinarea noastră curată. Fie ca moartea sfinților Tăi să fie de preț în ochii noștri și fie ca jurămintele noastre să fie împlinite deschis în curțile casei Tale. Prin Hristos, Răscumpărătorul nostru, înălțăm această rugăciune. Amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →