Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 145-146 — Eterniseed (Epoca Reformei / Protestantism istoric)
Deschidere
Psalmii 145 și 146 prezintă bisericii o mărturie susținută despre domnia suverană a lui Dumnezeu peste toată creația și istoria. În aceste capitole psalmistul expune caracterul Domnului ca rege a cărui stăpânire dăinuiește din generație în generație, ale cărui lucrări vestesc puterea sa și a cărui credincioșie față de legământ susține pe cei ce se încred în el. Învățătura nu pornește din simțământ privat, ci din convingerea statornică că numai Dumnezeu este vrednic de laudă veșnică, deoarece el singur cârmuiește toate lucrurile după sfatul său. Poporul legământului este chemat să repete faptele sale minunate, să mărturisească măreția de nepătruns a împărăției sale și să nu pună nici o încredere în principi sau în vreun ajutor creat. O asemenea laudă este ea însăși un act de ascultare care recunoaște scopurile neschimbate ale lui Dumnezeu față de aleșii săi și împlinirea sigură a dreptății sale asupra celor răi.
Citește
Citire
Citiți Psalmii 145 și 146 cu atenție la mișcarea ordonată de la declararea măreției de nepătruns a lui Dumnezeu și a împărăției sale veșnice la faptele concrete prin care el susține pe cei căzuți și judecă pe cei mândri. Observați cum psalmistul întemeiază fiecare chemare la laudă pe lucrările reale ale lui Dumnezeu, nu pe însușiri abstracte. Rețineți insistența repetată că Domnul își ține cuvântul, poartă de grijă fiecărei viețuitoare și împlinește dreptatea pentru cei asupriți. Marcați avertismentul explicit împotriva încrederii în om și hotărârea corespunzătoare de a nădăjdui numai în Dumnezeul care a făcut cerul și pământul.
Studiu
Psalmul 145 începe prin a statornici lauda adusă lui Dumnezeu ca datorie proprie și continuă a poporului legământului. Regele al cărui nume trebuie binecuvântat în veci nu este un suveran îndepărtat, ci Dumnezeul care s-a legat de poporul său prin făgăduință. Fiecare generație este chemată să vestească generației următoare faptele sale minunate, pentru ca cunoașterea lucrărilor sale să nu piară. Măreția Domnului este declarată de nepătruns; nici o minte mărginită nu poate măsura întinderea puterii sale sau numărul lucrărilor sale. Totuși această nemărginire devine temei al laudei, nu piedică, căci credinciosul este chemat să vorbească despre strălucirea slăvită a împărăției care dăinuiește prin toate veacurile. Domnul susține pe toți cei ce cad și ridică pe toți cei plecați, arătând că domnia sa se exercită cu grijă deosebită față de cei slabi. Ochii tuturor privesc spre el și el le dă hrană la vremea potrivită, manifestând astfel atât providența sa universală, cât și grija sa legământală față de cei ce se tem de el. El este aproape de toți cei ce-l cheamă în adevăr, împlinind dorința celor ce se tem de el și păzind pe toți cei ce-l iubesc, în timp ce îi nimicește pe cei răi. Psalmul 146 continuă aceeași linie de învățătură prin contrastul dintre ajutorul ce vine de la principi și ajutorul ce vine de la Domnul. Fiul omului se întoarce în țărână și gândurile lui pier pe acea zi; de aceea nu se poate pune în el nici o încredere trainică. Domnul, dimpotrivă, a făcut cerul și pământul, marea și tot ce este în ele și păstrează adevărul în veci. El împlinește judecata pentru cei asupriți, dă hrană celor flămânzi, eliberează pe cel întemnițat, deschide ochii orbilor, ridică pe cei plecați, iubește pe cei drepți, păzește pe străin, ușurează pe orfan și pe văduvă și răstoarnă calea celor răi. Aceste fapte concrete nu sunt intervenții ocazionale, ci felul statornic al domniei sale. Psalmul se încheie deci cu hotărârea că Domnul va domni în veci, chiar Dumnezeul Sionului, din generație în generație.
Considerați
Considerare
Aceeași insistență asupra domniei suverane și legământale a lui Dumnezeu apare de-a lungul Psaltirii și este dusă mai departe în mărturia Noului Testament despre Hristos cel înviat, care susține toate lucrurile prin cuvântul puterii sale. Avertismentul împotriva încrederii în principi răsună cu ecoul mustrărilor profetice ale alianțelor care înlocuiesc încrederea în Domnul singur. Accentul pus pe transmiterea generațională a laudei anticipează porunca apostolică de a învăța generația următoare faptele minunate ale lui Dumnezeu. În lectura mai largă a Scripturii din vremea Reformei, acești psalmi întăresc doctrina că hotărârea veșnică a lui Dumnezeu se împlinește în istorie prin providență obișnuită și grijă specială a legământului, nelăsând loc pentru încredere în puterea omenească sau în eliberare politică.
Răspunde
Răspuns
În ce împrejurări actuale sunteți ispitiți să puneți nădejdea în conducători sau resurse omenești mai degrabă decât în Domnul care a făcut cerul și pământul? Cum modelează porunca de a vesti generației următoare lucrările lui Dumnezeu felul în care vorbiți despre credincioșia sa în conversațiile obișnuite? Unde ați observat că Domnul susține pe cei căzuți sau poartă de grijă celor lipsiți în chipuri care confirmă adevărul vestit în acești psalmi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, care domnești din generație în generație, dă-ne să vorbim fără încetare despre faptele tale minunate și să transmitem cunoașterea legământului tău celor ce vin după noi. Ferește-ne de orice încredere falsă în principi sau în brațul de carne și fixează nădejdea noastră numai în tine, care ai făcut cerul și pământul. Susține pe cei ce cad printre noi, împlinește nevoile poporului tău după buna ta plăcere și împlinește dreptatea pentru cei asupriți. Păzește-ne în adevărul cuvântului tău, ca să te iubim și să te chemăm cu sinceritate, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.