Eterniseed › Curriculum › Psalmii
Psalmii 107-108 — Eterniseed (Catolic cu deuterocanonic)
Deschidere
În inima rugăciunii zilnice a Bisericii psalmii se ridică precum tămâia purtând glasul lui Hristos și al membrilor Săi înaintea Tatălui. Psalmii 107 și 108 stau împreună ca o singură mișcare de amintire și speranță: primul povestește dragostea statornică ce adună pe cei risipiți și îi salvează pe cei pierduți în timp ce al doilea înalță aceeași dragoste într-o laudă matinală încrezătoare și într-o cerere pentru victorie. Aceste cântări aparțin imaginației sacramentale a credincioșilor căci fiecare eliberare pe care o descriu prefigurează apele botezului pâinea altarului și ungerea ce restaurează pe cei bolnavi. Biserica a auzit întotdeauna în ele ecoul propriei sale pelerinaje de la exil la Ierusalimul ceresc unde cei răscumpărați stau înaintea Mielului. Pe măsură ce liturghia desfășoară aceste versete Poporul lui Dumnezeu este invitat să recunoască propria sa poveste în cadrul poveștii mai mari a mântuirii astfel încât recunoștința să se reverse în misiune și inima să fie pregătită pentru venirea Împărăției.
Citește
Citire
Citește cu încetineală lăsând cele patru scene de necaz și salvare din Psalmul 107 să se desfășoare înaintea ochilor credinței. Observă cum fiecare strigăt de ajutor este întâmpinat de aceeași milostivire neschimbătoare ce îi conduce pe cei răscumpărați spre cetatea locuirii. Apoi lasă Psalmul 108 să poarte sufletul de la lauda recunoscătoare de la revărsatul zorilor spre o îndrăzneață mijlocire pentru neamuri. Ia aminte la felul în care psalmistul unește rugăciuni mai vechi într-o nouă jertfă învățând Biserica să se întoarcă la aceleași îndurări cu încredere proaspătă. Ascultă făgăduința că dreapta lui Dumnezeu va lucra și primește textul ca invitația Duhului de a așeza fiecare nevoie personală și bisericească în victoria deja câștigată de Hristos.
Studiu
Psalmul 107 începe cu chemarea de a mulțumi pentru că mila Domnului dăinuiește în veci. Versetele urmăresc apoi patru călătorii distincte de suferință ce oglindesc tainele Bisericii. Prima înfățișează rătăcitori pierduți în pustietăți flămânzi și însetați până când Domnul îi conduce pe o cale dreaptă spre o cetate unde pot locui; acesta este tiparul încorporării botezale în casa credinței. A doua arată prizonieri legați în întuneric și fier coborâți de propria lor răzvrătire până când Domnul le rupe lanțurile și sfărâmă porțile de bronz; aici tradiția recunoaște puterea iertării sacramentale ce redă penitentului libertatea. A treia înfățișează pe cei nebuni care prin propriile păcate suferă sleirea trupului până când le este silă de orice hrană; Domnul trimite cuvântul Său și îi vindecă imagine a ungerii bolnavilor și a atingerii dătătoare de viață a Euharistiei. A patra scenă așază cititorul pe marea bântuită de furtună unde corăbierii se clatină ca niște bețivi; la porunca Domnului valurile se potolesc și corăbiile sunt aduse la limanul dorit prefigurând pacea pe care Hristos o dăruiește Bisericii Sale în mijlocul prigoanei. Fiecare vinietă se încheie cu același refren: să mulțumească Domnului pentru mila Sa și să vestească lucrările Sale minunate copiilor oamenilor. Psalmul funcționează deci ca un examen liturgic al conștiinței invitând fiecare generație să își așeze propriul necaz în tiparul mântuitor deja împlinit. Psalmul 108 continuă această mișcare unind două rugăciuni mai vechi într-o singură jertfă de dimineață. Sufletul se trezește cu harpa și lira ca să vestească dragostea statornică a lui Dumnezeu mai presus de ceruri și credincioșia Sa ce ajunge la nori. De la această înălțime a laudei psalmistul trece la cerere rugând pe Dumnezeu să se ridice și să risipească vrăjmașii ca poporul iubit să fie izbăvit. Tradiția vede aici Biserica la rugăciune înaintea ostenelilor zilei aducând jertfa de laudă și încredințând apoi misiunea ei apostolică aceleiași drepte care odinioară a fost întinsă pe cruce. Psalmul leagă deci mulțumirea de mijlocire arătând că amintirea îndurărilor trecute devine temeiul încrederii prezente. În amândoi psalmii înțelepciunea deuterocanonică a Bisericii percepe taina Întrupării: Cuvântul care odinioară a potolit marea acum vorbește în liturghie iar mila arătată odinioară lui Israel se întinde la toate neamurile prin taine.
Considerați
Considerare
Acești psalmi răsună cu mărturia scripturală mai largă a faptelor răscumpărătoare ale lui Dumnezeu de la rătăcirile Exodului până la potolirea mării în Evanghelii. Tiparul în patru al eliberării din Psalmul 107 își află împlinirea în taina pascală unde Hristos trece prin moarte ca să adune un popor pentru Sine. Psalmul 108 prin recombinarea materialului mai vechi modelează felul în care Biserica se roagă mereu psalmii la lumina Învierii o practică vizibilă în Oficiul Divin și în alegerea psalmilor pentru Liturghie. Tradiția a așezat întotdeauna aceste cântări lângă sărbătorile Sfintei Cruci și ale apostolilor pentru că victoria pe care o vestesc este aceeași victorie prin care Biserica continuă să înfrunte puterile acestei lumi. În acest fel psalmii devin o punte între îndurările vechiului legământ și tainele noului legământ ținând pe credincioși cu mintea trează că fiecare salvare este îndreptată spre adunarea finală a sfinților în jurul Mielului.
Răspunde
Răspuns
Unde în împrejurările tale actuale recunoști una dintre cele patru necazuri descrise în Psalmul 107 și cum ar putea tainele Bisericii să devină calea dreaptă sau cuvântul vindecător de care ai nevoie? Cum schimbă începerea zilei cu lauda Psalmului 108 felul în care înfrunți ostenelile și conflictele ei? În ce faptă concretă de mulțumire sau mijlocire din această săptămână te poți alătura celor răscumpărați vestind altora mila statornică a Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne a cărui milă dăinuiește în veci adună-ne pe noi care am rătăcit departe de cetatea locuirii Tale. Rupe lanțurile ce încă ne leagă vindecă sleirea sufletelor noastre și potolește furtunile ce amenință corabia Bisericii Tale. Pe măsură ce ne ridicăm odată cu zorii primește jertfa buzelor noastre și întinde dreapta Ta pentru victoria poporului Tău. Prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria și a tuturor sfinților fă din viețile noastre o vestire vie a lucrărilor Tale minunate până când vom sta cu cei răscumpărați înaintea tronului Tău o singură inimă și un singur glas în laudă veșnică. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt redate în engleză de Eterniseed din originalul de domeniu public prin convergență multi-model, verificate independent pentru fidelitate față de sursă și revizuite de un panel cross-provider cu patru modele. Fiecare citat este verificat mecanic ca fiind un substring exact al acelei redări publicate.