Eterniseed › Curriculum › Evrei
Evrei 4 — cu al.)
Deschidere
În căldura simplă a confesiunii reformate, anotatorii de la Geneva și-au prezentat notele marginale la Evrei 4, îndrumând biserica să audă glasul viu al lui Hristos în cuvântul predicat și să înainteze spre odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Teodor Beza, William Whittingham și tovarășii lor de muncă se străduiesc să arate cum argumentul apostolului trece de la avertisment la promisiune și de la umbră la substanță în Hristos singur.
Citește
Citire
Să dăm acum atenție cu evlavie capitolului al patrulea al epistolei către Evrei, ascultând chemarea Duhului de a intra în odihna care rămâne. Citim capitolul încet, lăsând avertismentele și promisiunile să cerceteze inima și să atragă sufletul la Isus, marele Preot care a trecut în ceruri.
Studiu
Anotatorii încep prin a trata cuvintele apostolului despre odihnă în versetul 3.
Versetul 3. 4:3 {2} Căci noi, care am crezut, intrăm în odihnă, după cum a zis: 'Așa cum am jurat în mânia mea, dacă vor intra în odihna mea', deși lucrările au fost terminate de la întemeierea lumii. (2) Ca nu cumva cineva să obiecteze că acele cuvinte se referă la țara Canaan și la doctrina lui Moise și deci nu pot fi aplicate lui Hristos și vieții veșnice, apostolul arată că există două tipuri de odihnă menționate în scripturi: una fiind ziua a șaptea, în care se spune că Dumnezeu s-a odihnit de toate lucrările sale, cealaltă fiind odihna în care Iosua a condus poporul. Această odihnă nu este ultima odihnă la care suntem chemați, dovedită prin două motive. David, mult după aceea, vorbind poporului care era atunci așezat în țara Canaan, folosește aceste cuvinte 'Astăzi' și îi amenință în continuare că nu vor intra în odihna lui Dumnezeu dacă refuză glasul lui Dumnezeu care a sunat în urechile lor. Trebuie să spunem că el a înțeles un alt timp decât cel al lui Moise și o altă odihnă decât țara Canaan. Acea odihnă este odihna veșnică, în care începem să trăim pentru Dumnezeu, după ce cursa acestei vieți încetează. Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea de lucrările sale, adică de a face lumea. Mai mult, apostolul semnifică faptul că calea către această odihnă, pe care Moise și țara Canaan și toată rânduiala Legii au prefigurat-o, este revelată doar în Evanghelie.Ei expun apoi încetarea de la lucrări menționată în versetul 10.
Versetul 10. 4:10 {c} Căci cel ce a intrat în odihna sa a încetat și el de la lucrările sale, după cum Dumnezeu [a încetat] de la ale sale. (c) După cum Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea, tot așa trebuie să ne odihnim și noi de lucrările noastre, adică de acele lucruri care provin din firea noastră coruptă.Anotatorii apasă apoi natura cuvântului lui Dumnezeu în versetul 12.
Versetul 12. 4:12 {4} Căci cuvântul lui Dumnezeu este {f} viu și puternic și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, pătrunzând până la despărțirea {g} sufletului și {h} duhului, a încheieturilor și măduvei, și este un judecător al gândurilor și intențiilor inimii. (4) O amplificare luată din natura cuvântului lui Dumnezeu, atât de puternic încât intră până la cele mai adânci și mai lăuntrice și ascunse părți ale inimii, rănind de moarte pe cei încăpățânați și înviind deschis pe credincioși. (e) Doctrina lui Dumnezeu care este predicată atât în lege cât și în evanghelie. (f) El numește cuvântul lui Dumnezeu viu din cauza efectului pe care îl are asupra celor cărora le este predicat. (g) El numește 'suflet' scaunul emoțiilor. (h) Prin 'duh' el înțelege mintea.
Considerați
Considerare
Anotatorii încheie prin a arăta excelența preoției lui Hristos în versetul 14.
Versetul 14. 4:14 {5} Așadar, având un mare preot care a trecut în ceruri, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră. (5) Acum el compară preoția lui Hristos cu cea a lui Aaron și declară chiar de la început minunata excelență a acestei preoții, numindu-l pe Fiul lui Dumnezeu și așezându-l în scaunul lui Dumnezeu în cer, contrastându-l clar și deschis cu preoții lui Aaron și cu cortul trecător. El dezvoltă aceste comparații în pasaje ulterioare. (k) Și să nu iasă din mâinile noastre.Ei încheie secțiunea arătând simpatia Marelui nostru Preot în versetul 15.
Versetul 15. 4:15 {6} Căci nu avem un preot care să nu poată fi atins de simțirea slăbiciunilor noastre, ci care a fost ispitit în toate privințele asemenea nouă, însă fără păcat. (6) Ca nu cumva, prin marea slavă a Marelui nostru Preot, să ne împiedice să mergem la el, adaugă după aceea că el este totuși cu adevărat fratele nostru (așa cum a dovedit mai înainte) și că socotește toate nenorocirile noastre ca fiind ale sale, ca să ne cheme cu îndrăzneală la el.
Răspunde
Răspuns
Unde am auzit evanghelia și totuși am refuzat să o amestec cu credință? În ce feluri mai lupt încă să intru în odihna care rămâne? Cum mă mișcă simpatia lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să țin cu tărie mărturisirea mea?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, îți mulțumim pentru ostenelile credincioase ale anotatorilor de la Geneva care au deschis cuvântul tău bisericii tale. Dă ca același Duh care a cercetat inimile celor ce au auzit întâi să cerceteze și pe ale noastre astăzi. Păzește-ne de inima rea a necredinței. Adu-ne în acea odihnă pe care Hristos, Marele nostru Preot, a asigurat-o și fă-ne îndrăzneți să ne apropiem de tronul harului, prin același Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →