← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Matei

Matei 7 — cu Ioan Calvin

Matei 7Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la înțelepciunea lui Ioan Calvin în timp ce el deschide al șaptelea capitol din Evanghelia lui Matei. Expunerea atentă a lui Calvin ne invită să ne examinăm inimile înaintea Domnului, mai ales acolo unde judecata și mila se întâlnesc. Cuvintele sale ne ghidează în Scriptură cu claritate și reverență, ajutându-ne să auzim chemarea lui Hristos proaspăt. În timp ce ascultăm, Duhul să ne pregătească să primim adevărul care și convinge și mângâie. Perspectivele vechi de secole ale lui Calvin rămân sfat viu pentru ucenicii de astăzi care doresc să umble cu smerenie cu Dumnezeul lor.
Citește

Citire

Să citim acum Matei capitolul 7 încet și cu rugăciune. Lăsați cuvintele lui Isus să se așeze în inima voastră înainte de a asculta expunerea lui Calvin. Observați mai ales chemarea de la început de a ne examina propriile vieți mai degrabă decât să ne grăbim să judecăm pe alții. Citiți capitolul în întregime, oprindu-vă acolo unde Duhul vă atrage atenția. Întoarceți-vă la text după studiul nostru pentru a lăsa Scriptura însăși să aibă ultimul cuvânt.
Studiu
Calvin începe prin a aborda cuvintele lui Hristos din Matei 7:1. Matei 7:1. Nu judecați Aceste cuvinte ale lui Hristos nu conțin o interdicție absolută de a judeca, ci sunt menite să vindece o boală care pare a fi firească pentru noi toți. Vedem cum toți se lingușesc pe ei înșiși și fiecare om trece o judecată aspră asupra altora. Acest viciu este însoțit de o plăcere ciudată: căci abia există vreo persoană care să nu fie gâdilată de dorința de a cerceta greșelile altor oameni. Toți recunosc, într-adevăr, că este un rău intolerabil ca cei care își trec cu vederea propriile vicii să fie atât de înverșunați împotriva fraților lor. Și păgânii, în timpurile străvechi, l-au condamnat în multe proverbe. Totuși, el a existat în toate veacurile și există și în ziua de azi. Ba mai mult, este însoțit de o altă plagă și mai rea: căci cea mai mare parte a oamenilor cred că, atunci când îi condamnă pe alții, dobândesc o mai mare libertate de a păcătui. Calvin explică apoi restrângerea pe care Hristos o pune asupra acestui viciu firesc. Această dorință depravată de a mușca, de a critica și de a defăima este oprită de Hristos când spune: Nu judecați. Nu este necesar ca credincioșii să devină orbi și să nu perceapă nimic, ci doar să se abțină de la o dorință excesivă de a judeca: căci altfel, limitele potrivite ale rigorii vor fi depășite de orice om care dorește să pronunțe o sentință asupra fraților săi. Există o expresie similară la apostolul Iacov: Nu fiți mulți învățători (Iacov 3:1), căci el nu descurajează sau nu retrage pe credincioși de la îndeplinirea slujbei de învățători, ci le interzice să dorească onoarea din motive de ambiție. A judeca, așadar, înseamnă aici a fi influențat de curiozitate în cercetarea acțiunilor altora. Această boală, în primul rând, atrage neîncetat după sine nedreptatea de a condamna orice greșeală măruntă ca și cum ar fi fost o crimă foarte gravă; și apoi izbucnește în prezumția insolentă de a privi cu dispreț fiecare acțiune și de a trece o judecată nefavorabilă asupra ei, chiar și atunci când ar putea fi privită într-o lumină bună. În secțiunea următoare, Calvin clarifică exercitarea potrivită a judecății. Vedem acum că scopul lui Hristos a fost să ne păzească de a ne lăsa pradă unei dorințe excesive, sau irascibilități, sau răutăți, sau chiar curiozități în a-i judeca pe semenii noștri. Cel care judecă potrivit Cuvântului și Legii Domnului și își formează judecata după regula dragostei începe întotdeauna prin a se supune pe sine însuși examinării și păstrează un mediu și o ordine potrivite în judecățile sale. De aici este evident că acest pasaj este cu totul greșit aplicat de acele persoane care ar dori să facă din acea moderație pe care Hristos o recomandă un pretext pentru a înlătura orice distincție între bine și rău. Nu numai că ni se permite, dar suntem chiar obligați să condamnăm toate păcatele; dacă nu alegem să ne răzvrătim împotriva lui Dumnezeu însuși — ba chiar să îi abrogăm legile, să îi răsturnăm hotărârile și să îi răsturnăm scaunul de judecată. Voia Lui este ca noi să proclamăm sentința pe care El o pronunță asupra acțiunilor oamenilor: doar trebuie să păstrăm o astfel de modestie unii față de alții, încât să fie evident că El este singurul Legiuitor și Judecător (Isaia 33:22).
Considerați

Considerare

Calvin consideră apoi pedeapsa anunțată împotriva judecătorilor aspri. Ca să nu fiți judecați El vestește o pedeapsă împotriva acelor judecători aspri, care își găsesc atâta plăcere în a cerceta greșelile altora. Ei nu vor fi tratați de alții cu mai multă bunătate, ci vor experimenta, la rândul lor, aceeași asprime pe care au exercitat-o față de alții. Deoarece nimic nu ne este mai drag sau mai valoros decât reputația noastră, nimic nu este mai amar decât a fi condamnat sau a fi expus reproșurilor și infamiei oamenilor. Și totuși, este din vina noastră că atragem asupra noastră tocmai acel lucru pe care natura noastră îl detestă atât de puternic, căci care dintre noi este acela care nu examinează prea aspru acțiunile altora; care nu manifestă o mânie nepotrivită față de ofense ușoare; sau care nu critică cu irascibilitate ceea ce era în sine indiferent? Și ce este aceasta decât a-L provoca în mod deliberat pe Dumnezeu, ca Răzbunător al nostru, să ne trateze în același mod. Acum, deși este o judecată dreaptă a lui Dumnezeu ca cei care i-au judecat pe alții să fie pedepsiți la rândul lor, totuși Domnul execută această pedeapsă prin instrumentul oamenilor. Hrisostom și alții limitează această afirmație la viața prezentă: dar aceasta este o interpretare forțată. Isaia amenință (33:1) că cei care i-au jefuit pe alții vor fi jefuiți. În același mod, Domnul nostru înseamnă că nu va lipsi de executori care să pedepsească nedreptatea și calomnia oamenilor cu aceeași amărăciune sau asprime. Iar dacă oamenii vor eșua în a primi pedeapsa în această lume, cei care au arătat o dorință excesivă de a-și condamna frații nu vor scăpa de judecata lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Unde am fost grabit să observ greșelile altora în timp ce îmi trecem cu vederea pe ale mele? Cum modelează avertismentul lui Calvin despre provocarea judecății lui Dumnezeu felul în care vorbesc despre semenii credincioși? În ce mod practic pot practica modestia pe care Calvin o recomandă atunci când evaluez acțiunile altora?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, care cercetezi inima și cântărești fiecare motiv, dă-ne harul să scoatem întâi bârna din ochiul nostru înainte de a lua în seamă paiul din ochiul fratelui nostru. Prin mila câștigată pentru noi în Hristos, formează în noi un duh smerit care să nu judece după înfățișare, ci cu judecata dreaptă ce izvorăște din iubirea legământului Tău. Păzește-ne limbile de cuvinte pripite și inimile de mândrie ascunsă, ca să umblăm pe calea îngustă care duce la viață. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →