← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ieremia

Ieremia 35-36 — cu Ioan Calvin

Ieremia 35-36Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la Ieremia 35-36 ne atrage într-un contrast izbitor între răzvrătirea încăpățânată și ascultarea statornică. Prin povestea antică a recabiților, Calvin arată cum Dumnezeu folosește un exemplu viu pentru a expune împietrirea poporului Său. Pe măsură ce urmăm expunerea sa, suntem invitați să ne examinăm propriul răspuns la poruncile clare ale Domnului. Atenția atentă a lui Calvin la contextul istoric și la scopul profetic ne ajută să înțelegem de ce această relatare a fost păstrată. Fie ca perspectivele sale să ne miște inimile spre supunere smerită astăzi.
Citește

Citire

Acordă-ți timp acum să citești capitolele 35 și 36 din Ieremia încet și cu rugăciune. Observă ascultarea credincioasă a recabiților față de instrucțiunile strămoșului lor și contrastul ascuțit cu refuzul persistent al lui Iuda de a asculta de Dumnezeul cel viu. Lasă cuvintele să se așeze în inima ta pe măsură ce te pregătești să studiezi expunerea lui Calvin asupra acestor capitole.
Studiu
Calvin începe prin a clarifica aranjamentul non-cronologic al profețiilor. Trebuie observat mai întâi că ordinea timpului în care au fost scrise profețiile nu a fost păstrată. În istorie trebuie păstrată succesiunea regulată a zilelor și anilor, dar în scrierile profetice acest lucru nu este atât de necesar, după cum v-am amintit deja. Profeții, după ce au predicat, au redus la un rezumat ceea ce au spus; o copie a acestuia era de obicei afișată la ușile Templului, pentru ca oricine dorea să cunoască doctrina cerească să poată citi copia; și ulterior a fost depusă în arhive. Din acestea s-au format cărțile existente acum. Și ceea ce spun poate fi dedus din fapte certe și cunoscute. Dar ca să nu înmulțim acum cuvintele, acest pasaj arată că profeția lui Ieremia inserată aici nu a urmat ultimul discurs, căci el relatează ceea ce i s-a poruncit să spună și să facă în vremea lui Ioiachim, adică cu cincisprezece ani înainte de distrugerea cetății. De aici este evident ceea ce am spus, că Ieremia nu a scris cartea așa cum există acum, ci că discursurile sale au fost adunate și formate într-un volum, fără a ține cont de ordinea timpului. Același lucru poate fi dedus și din profețiile pe care le vom vedea mai târziu, de la capitolul patruzeci și cinci până la sfârșitul capitolului cincizeci. Calvin expune apoi scopul semnului vizibil care implică recabiții. Puterea regatului lui Iuda nu era atât de slăbită sub regele Ioiachim, încât ei să nu mai fie umflați de mândrie. Așadar, deoarece siguranța lor îi împiedica să fie atenți la cuvintele Profetului, a fost necesar să li se pună înainte un semn vizibil, pentru a-i face să se rușineze. Scopul lui Dumnezeu a fost, așadar, să arate cât de de neiertat era perversitatea lor. Acesta a fost scopul acestei profeții. Și Profetului i s-a poruncit în mod expres să-i cheme pe recabiți și să le ofere vin, pentru ca încăpățânarea poporului să apară mai rușinoasă, deoarece ei nu puteau fi îndemnați să dea ascultare lui Dumnezeu, în timp ce recabiții erau atât de ascultători față de tatăl lor, un om muritor, care murise de aproape trei secole. Recabiții își trag originea de la Obad și de la Ietro, socrul lui Moise. Există unii care cred că Obad și Ietro erau același; dar această presupunere nu mi se pare probabilă. Oricum ar fi, interpreții cred că recabiții erau descendenții lui Obad, care l-a urmat pe Moise și pe israeliți. Și părerea lor pare confirmată, deoarece se spune aici că li s-a poruncit de către Ionadab să trăiască ca niște străini în țară. O moștenire le-a fost într-adevăr promisă, dar după cum reiese din multe părți ale Scripturii, au fost tratați cu necredincioșie, căci au fost risipiți ici și colo printre seminții. Ei nu s-au bucurat, așadar, de o moștenire așa cum era drept și cum meritau. Și vedem, de asemenea, că au trăit printre alte neamuri. Despre porunca de a oferi vin, Calvin scrie: Profetului i se poruncește acum să-i aducă pe aceștia la Templu și să le ofere vin să bea. Am explicat pe scurt scopul lui Dumnezeu în această chestiune, și anume că El a intenționat să pună înaintea iudeilor exemplul recabiților, pentru a-i face să se rușineze; căci acea familie a ascultat de tatăl lor după ce acesta a murit, dar iudeii nu au putut fi îndemnați să se supună poruncii Dumnezeului celui viu, care era și singurul Tată al tuturor. Profetul a fost, așadar, poruncit să-i aducă la Templu și să pună înaintea lor cupe pline de vin, ca să bea. El spune că au refuzat să bea și au adus ca motiv faptul că Ionadab, tatăl lor, le-a interzis să facă acest lucru. Vom vedea mai târziu cum a fost aplicat acest exemplu; căci întregul nu poate fi explicat deodată. Calvin explică apoi de ce Dumnezeu i-a chemat pe recabiți după mulți ani de muncă profetică. Să luăm în considerare cuvintele Profetului: el spune că cuvântul a venit la el în zilele lui Ioiachim, adică după ce a descoperit prin încercarea multor ani cât de nestăpâniți erau iudeii și cât de mare era ferocitatea lor. Profetul întreprinsese, așadar, multă muncă, și totuși ei nu erau atât de supuși încât să se supună jugului lui Dumnezeu. Așadar, când ei dăduseră deja de mulți ani multe dovezi ale împietririi lor, Dumnezeu i-a chemat pe recabiți ca martori, care, prin exemplul lor, au dovedit că iudeii erau de neiertat pentru că erau atât de răzvrătiți și neascultători față de poruncile Profetului.
Considerați

Considerare

Calvin face o comparație triplă între ascultarea recabiților și răspunsul lui Iuda. Sfatul său nu este totuși lăudat, ci ascultarea pe care fiii săi au arătat-o; și aceasta este propusă aici ca un exemplu, pentru a-i face pe iudei să se rușineze, deoarece ei au respins atât de pervers Legea lui Dumnezeu și doctrina Profeților: și este un argument de la mai puțin la mai mare; căci dacă autoritatea unui om muritor a prevalat atât de mult asupra posterității sale încât să-i facă să se abțină de la vin și nu numai să trăiască cumpătat, ci și să îndure frigul și lipsa și alte lucruri grele, cu cât mai mult se cuvenea ca iudeii să facă ceea ce era drept și ușor, când Dumnezeu le-a poruncit: Aceasta este una, chiar o comparație între Dumnezeu și omul muritor. Și apoi mai este alta, -- că această poruncă a rămas în vigoare timp de trei sute de ani și a ținut posteritatea departe de neglijență; dar Legea lui Dumnezeu, care răsuna continuu în urechile poporului, nu a avut putere să-i influențeze. Iată o altă comparație. A treia este că Dumnezeu a acționat cu echitate și nu a apăsat prea mult pe iudei, încât să facă rigurozitatea legii odioasă și obositoare: deoarece, așadar, Dumnezeu a folosit moderație în Legea Sa, cerând de la popor nimic altceva decât ceea ce era ușor de suportat, el spune că Ionadab a fost rigid și auster, căci a interzis folosirea vinului și nu a permis posterității sale să cultive câmpuri, nici să locuiască în case.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața ta a folosit Dumnezeu un exemplu vizibil pentru a-ți evidenția propria rezistență față de Cuvântul Său? Cum provoacă credincioșia pe termen lung a recabiților disponibilitatea ta de a asculta chiar și atunci când costă confort? În ce domeniu te invită Domnul să te predai mai deplin vocii Sale vii astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, în înțelepciunea Ta suverană ai pus înaintea noastră ascultarea Rehabiților ca o mustrare la propriul nostru refuz încăpățânat al poruncilor Tale. Prin Duhul Fiului Tău, înmoaie inimile noastre și dă-ne har să auzim și să păzim Cuvântul Tău fără întârziere sau scuză, ca să umblăm în credincioșia legământului pe care l-ai stabilit. Peste orice obicei sau mângâiere omenească, fă-ne să cinstim autoritatea Dumnezeului celui viu, ca viețile noastre să arate evlavia statornică care Îți este plăcută. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →