← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Corinteni

2 Corinteni 5 — cu Ioan Calvin

2 Corinteni 5Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Astăzi ne îndreptăm spre expunerea atentă a lui Ioan Calvin asupra 2 Corinteni 5, unde cuvintele apostolului despre cortul nostru pământesc și locuința cerească primesc o atenție statornică și pastorală. Comentariul lui Calvin ne călăuzește prin tensiunea dintre fragilitatea prezentă și slava viitoare, fără a trece cu vederea lucrarea Duhului în prezent. Reflecțiile sale cumpătate îi ajută pe credincioși să înfrunte atât suferința cât și moartea cu o nădejde statornică. În timp ce ascultăm, suntem invitați să lăsăm Scriptura să ne remodeleze felul în care privim trupurile noastre, dorințele noastre și judecata ce va veni. Glasul lui Calvin rămâne un tovarăș statornic pentru cei care doresc să umble prin credință, nu prin vedere.
Citește

Citire

Vă invităm acum să citiți 2 Corinteni capitolul 5 cu încetineală și atenție. Lăsați cuvintele apostolului despre locuința noastră pământească, dorul după ceea ce este veșnic și slujirea împăcării să se așeze în inimă. Observați mișcarea de la gemetele prezente la încrederea viitoare și de la nădejdea personală la chemarea de a-L plăcea pe Domnul în toate lucrurile. Luați-vă timp să auziți atât avertizarea cât și mângâierea cuprinse în aceste versete.
Studiu
Calvin începe prin a expune argumentul dublu care încadrează întregul capitol. 1. Căci știm. Urmează aici o amplificare (epexergasia) sau o împodobire a afirmației precedente. [507] Căci Pavel își propune să îndrepte în noi nerăbdarea, teama și aversiunea față de cruce, disprețul față de ceea ce este umil și, în sfârșit, mândria și efeminarea; iar aceasta nu se poate împlini decât ridicând mințile noastre până la cer, prin disprețul lumii. Acum recurge la două argumente. Pe de o parte, arată starea nenorocită a omenirii în această viață, iar pe de altă parte, fericirea supremă și desăvârșită care îi așteaptă pe credincioși în cer după moarte. Căci ce anume îi ține pe oameni atât de strâns legați de o atașare nepotrivită față de această viață, dacă nu faptul că se înșală cu o închipuire falsă — socotindu-se fericiți trăind aici? Pe de altă parte, nu este de ajuns să fim conștienți de nenorocirile acestei vieți, dacă nu avem în același timp în vedere fericirea și slava vieții viitoare. Aceasta este comună și celor buni și celor răi — că amândoi doresc să trăiască. De asemenea, este comun amândurora — că, atunci când iau în considerare câte și cât de mari nenorociri sunt expuși aici (cu această deosebire, totuși, că necredincioșii nu cunosc alte adversități decât cele ale trupului, în timp ce cei evlavioși sunt mai profund afectați [508] de necazuri duhovnicești), ei oftează adesea, deplâng adesea starea lor și doresc un remediu pentru relele lor. Însă, deoarece toți privesc în mod firesc moartea cu groază, necredincioșii nu părăsesc niciodată de bunăvoie această viață, decât atunci când o aruncă în dezgust sau disperare. Credincioșii, dimpotrivă, pleacă de bunăvoie, deoarece au o nădejde mai bună pusă înaintea lor dincolo de această lume. Aceasta este esența argumentului. Să examinăm acum cuvintele unul câte unul. Calvin examinează apoi metafora trupului ca un cort temporar. Trupul, așa cum îl avem acum, el îl numește o casă de cort. Căci, așa cum corturile [512] sunt construite, pentru un scop temporar, din materiale ușoare și fără nicio temelie trainică, iar apoi, după scurt timp, sunt dărâmate sau cad de la sine, tot așa trupul muritor este dat oamenilor ca o colibă fragilă, [513] pentru a fi locuită de ei câteva zile. Aceeași metaforă este folosită și de Petru în a doua sa epistolă (2 Petru 1:13, 14) și de Iov (Iov 4:19), când o numește o casă de lut. El pune în contrast cu aceasta o clădire de durată veșnică. Nu este sigur dacă prin acest termen înțelege o stare de nemurire fericită, care îi așteaptă pe credincioși după moarte, sau trupul nestricăcios și slăvit, așa cum va fi după înviere. În oricare dintre aceste sensuri ar fi luat, nu va fi nepotrivit; deși prefer să înțeleg că starea binecuvântată a sufletului după moarte este începutul acestei clădiri, iar slava învierii finale este împlinirea ei. [514] Această expunere va corespunde mai bine cu contextul apostolului. Epitetul pe care îl aplică acestei clădiri tinde să îi confirme mai deplin veșnicia. Calvin explică apoi cum Dumnezeu însuși îi pregătește pe credincioși pentru această nădejde prin Duhul. 5. Iar Cel ce ne-a pregătit. Aceasta se adaugă pentru ca să știm că această dispoziție este supranaturală. Căci simplul sentiment firesc nu ne va duce înainte spre aceasta, deoarece nu înțelege acea răsplată însutită care izvorăște din moartea unui singur grăunte. (Ioan 12:24.) Trebuie, așadar, să fim pregătiți pentru ea de Dumnezeu. Modul în care se face aceasta este adăugat în același timp — că El ne întărește prin Duhul Său, care este ca un arvun. În același timp, particula „și” pare adăugată de dragul amplificării. „Este Dumnezeu Cel ce formează în noi această dorință și, ca nu cumva curajul nostru să slăbească sau să se clatine, ni se dă Duhul Sfânt ca un arvun, deoarece prin mărturia Sa El confirmă și întărește adevărul făgăduinței.” Căci acestea sunt două slujiri ale Duhului Sfânt — întâi, să arate credincioșilor ce trebuie să dorească și, în al doilea rând, să le influențeze inimile în mod eficient și să le îndepărteze orice îndoială, ca să persevereze cu statornicie în alegerea binelui. Nu ar fi totuși nepotrivit să extindem cuvântul „pregătit” astfel încât să denote acea înnoire a vieții cu care Dumnezeu își împodobește poporul chiar în această viață, căci în acest fel El îi desparte deja de ceilalți și arată că ei sunt, prin harul Său, marcați pentru o condiție deosebită.
Considerați

Reflectare

Calvin reflectă asupra dorinței de moarte pe care credința adevărată o produce în credincios. Observați aici — ceea ce s-a mai spus o dată — că credința adevărată nu naște doar un dispreț față de moarte, ci chiar o dorință după ea, [522] și că este, în consecință, pe de altă parte, un semn al necredinței atunci când teama de moarte predomină în noi mai presus de bucuria și mângâierea nădejdii. Credincioșii doresc totuși moartea — nu ca și cum ar anticipa, printr-o dorință stăruitoare, ziua Domnului lor, căci ei își păstrează de bunăvoie locul în stația lor pământească atât timp cât Domnul lor socotește că este bine, deoarece ar prefera să trăiască spre slava lui Hristos decât să moară pentru ei înșiși (Romani 14:7) și pentru propriul lor avantaj; [523] căci dorința despre care vorbește Pavel izvorăște din credință. De aceea nu este deloc în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Putem, de asemenea, deduce din aceste cuvinte ale lui Pavel că sufletele, atunci când sunt eliberate de trup, trăiesc în prezența lui Dumnezeu, căci dacă, fiind absente de la trup, Îl au pe Dumnezeu prezent, [524] ele trăiesc cu siguranță cu El.
Răspunde

Răspuns

Unde simțiți cel mai acut greutatea prezentă a trupului și cum vorbește tratarea lui Calvin despre Duhul ca arvun acelei realități? În ce fel ar putea perspectiva de a apărea înaintea scaunului de judecată al lui Hristos să vă reordoneze alegerile zilnice? Cum ar putea dorința după ceea ce este veșnic, mai degrabă decât teama de moarte, să vă modeleze rugăciunile în această săptămână?
Roagă-te

Rugăciune

O, Dumnezeule Suveran, Cel ce ne-ai pregătit o locuință veșnică nefăcută de mâini, dăruiește ca chezășia sigură a Duhului să ne ancoreze nădejdea, în timp ce umblăm prin credință, nu prin vedere, în mijlocul suspinelor acestui cort slab. Formează în noi o sfântă dorire de a fi îmbrăcați cu acea casă cerească și ține-ne pururea cu mintea la faptul că trebuie să stăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să trăim doar ca să-Ți fim plăcuți, ca unii care suntem înnoiți în Fiul Tău. Prin harul legământului Tău, întărește-ne inimile până ce credința va lăsa loc vederii. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →