← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 73-74 — cu Ioan Calvin

Psalmii 73-74Comentariile lui Ioan Calvin20 min
Deschidere
Expunerea atentă a psalmilor de către Ioan Calvin ne atrage în lupta sinceră a credinței atunci când viața pare nedreaptă. Cuvintele sale ne călăuzesc prin tensiunea dintre ceea ce vedem și ceea ce credem despre grija lui Dumnezeu. În aceste capitole psalmistul aproape își pierde echilibrul, dar revine la certitudinea că Dumnezeu rămâne bun cu cei drepți. Calvin ne ajută să zăbovim asupra acestei lupte pentru ca inimile noastre să fie întărite. Pe măsură ce ascultăm, descoperim cum înțelepciunea antică vorbește încă despre întrebările noastre privind prosperitatea, suferința și ordinea divină. Lăsați reflecțiile sale să ne pregătească să primim Scriptura cu o deschidere proaspătă astăzi.
Citește

Citire

Luați un moment liniștit pentru a citi Psalmii 73 și 74 încet. Observați mărturisirea sinceră a invidiei psalmistului și trecerea spre încrederea în dreptatea lui Dumnezeu. Lăsați cuvintele să scoată la suprafață propriile voastre întrebări despre echitate și supraveghere divină. Citiți fără grabă, lăsând Duhul să evidențieze fraze care rezonează sau tulbură. Această citire pregătește terenul pentru perspectivele lui Calvin care urmează.
Studiu
Calvin deschide expunerea versetului 1 cu o afirmație izbitoare. 1. Totuși Dumnezeu este bun cu Israel. Adverbul 'k, [152] ach, nu implică aici o simplă afirmare sigură, așa cum face adesea în alte locuri, ci este luat adversativ pentru totuși, cu toate acestea, sau un cuvânt similar. David deschide psalmul brusc; și din aceasta învățăm, ceea ce merită o atenție deosebită, că înainte de a izbucni în acest limbaj, mintea sa fusese agitată de multe îndoieli și sugestii contradictorii. Ca un campion curajos și viteaz, fusese exercitat în lupte și ispite foarte dureroase; dar, după un efort lung și anevoios, a reușit în cele din urmă să scuture toate închipuirile perverse și a ajuns la concluzia că totuși Dumnezeu este milostiv cu slujitorii Săi și păzitorul credincios al bunăstării lor. Astfel aceste cuvinte conțin un contrast tacit între închipuirile nelegiuite sugerate lui de Satana și mărturia în favoarea religiei adevărate cu care se întărește acum, denunțând, ca să zicem așa, judecata cărnii, în a da loc gândurilor de îndoială cu privire la providența lui Dumnezeu. Vedem atunci cât de emfatică este această exclamație a psalmistului. El nu urcă în catedră pentru a dezbate după maniera filosofilor și pentru a-și rosti discursul într-un stil de oratorie studiată; ci, ca și cum ar fi scăpat din iad, proclamă, cu voce tare și cu sentiment pasionat, că a obținut victoria. Pentru a ne învăța prin propriul său exemplu dificultatea și anevoiozitatea conflictului, își deschide, ca să zicem așa, inima și măruntaiele și ar vrea să înțelegem ceva mai mult decât este exprimat prin cuvintele pe care le folosește. Conținutul limbajului său este că, deși Dumnezeu, în ochii simțurilor și rațiunii, poate părea că își neglijează slujitorii, totuși El îi îmbrățișează întotdeauna cu favoarea Sa. El celebrează providența lui Dumnezeu, mai ales așa cum se extinde spre sfinții autentici; pentru a le arăta, nu doar că sunt guvernați de Dumnezeu în comun cu alte creaturi, ci că El veghează asupra bunăstării lor cu grijă specială, chiar așa cum stăpânul unei familii asigură și îngrijește cu atenție propria sa gospodărie. Dumnezeu, este adevărat, guvernează întreaga lume; dar El este mulțumit cu har să ia o inspecție mai apropiată și deosebită a Bisericii Sale, pe care și-a asumat-o să o mențină și să o apere. Trecând la versetul 2, Calvin examinează lupta personală a psalmistului. 2. Cât despre mine, etc. Literal, este: Și eu: ceea ce trebuie citit cu emfază; căci David înseamnă că acele ispite, care aduc o ofensă onoarei lui Dumnezeu și copleșesc credința, nu doar asaltează clasa comună a oamenilor, sau pe cei care sunt înzestrați doar cu o mică măsură de frică de Dumnezeu, ci că el însuși, care ar fi trebuit să profite mai presus de toți ceilalți în școala lui Dumnezeu, le-a experimentat și el. Prin a se prezenta astfel ca exemplu, a intenționat să ne trezească și să ne incite mai eficient să fim foarte atenți la noi înșine. El nu a cedat, este adevărat, de fapt ispitei; dar, declarând că picioarele sale aproape că au alunecat și că pașii săi aproape că s-au poticnit, ne avertizează că toți suntem în pericol de a cădea, dacă nu suntem susținuți de mâna puternică a lui Dumnezeu. La versetul 3, Calvin identifică natura precisă a ispitei descrise. 3. Căci am invidiat pe nebun [154] Aici el declară natura ispitei cu care a fost asaltat. Ea consta în aceasta, că atunci când vedea starea prosperă prezentă a celor răi și din ea îi judeca fericiți, invidia condiția lor. Suntem cu siguranță sub o ispită gravă și periculoasă, când nu doar, în mințile noastre, ne certăm cu Dumnezeu pentru că nu pune lucrurile în ordine cuvenită, ci și când ne dăm frâu liber, îndrăznind să comitem nelegiuire, pentru că ni se pare că o putem comite și totuși să scăpăm cu impunitate. Gluma batjocoritoare a lui Dionisie cel Tânăr, un tiran al Siciliei, când, după ce a jefuit templul din Siracuza, a avut o călătorie prosperă cu prada, este bine cunoscută. [155] 'Nu vedeți,' spune el celor care erau cu el, 'cum zeii favorizează pe sacrilegi?' În același mod, prosperitatea celor răi este luată ca o încurajare pentru a comite păcat; căci suntem gata să ne închipuim că, deoarece Dumnezeu le acordă atât de mult din bunurile acestei vieți, ei sunt obiectele aprobării și favorii Sale. Vedem cum starea lor prosperă l-a rănit pe David la inimă, conducându-l aproape să creadă că nu este nimic mai bun pentru el decât să se alăture companiei lor și să le urmeze cursul vieții. [156] Aplicând celor nelegiuiți apelativul de nebun, el nu înseamnă pur și simplu că păcatele pe care le comit sunt comise prin ignoranță sau neatenție, ci pune nebunia lor în opoziție cu frica de Dumnezeu, care este componenta principală a adevăratei înțelepciuni. [157] Cei nelegiuiți sunt, fără îndoială, vicleni; dar, fiind lipsiți de principiul fundamental al oricărei judecăți drepte, care constă în aceasta, că trebuie să ne reglementăm și să ne modelăm viețile conform voii lui Dumnezeu, ei sunt nebuni; și acesta este efectul propriei lor orbirii. Calvin trece apoi la versetul 4, desfășurând avantajele exterioare de care se bucură cei răi. 4 Căci nu sunt legături pentru moartea lor. Psalmistul descrie conforturile și avantajele celor nelegiuiți, care sunt ca și cum ar fi atâtea ispite pentru a zgudui credința poporului lui Dumnezeu. El începe cu sănătatea bună de care se bucură, spunându-ne că sunt robuști și viguroși și nu trebuie să-și tragă respirația cu dificultate prin boli continue, așa cum va fi adesea cazul cu privire la adevărații credincioși. [161] Unii explică legături pentru moarte, ca însemnând întârzieri, văzând cuvintele ca implicând că cei răi mor brusc și într-o clipă, fără a trebui să lupte cu durerile disoluției. În cartea lui Iov este socotit printre fericirile pământești ale celor nelegiuiți, Că, după ce și-au savurat pe deplin plăcerile luxoase, 'într-o clipă coboară în mormânt,' (Iov 21:13.) Și se relatează despre Iulius Cezar că, cu o zi înainte de a fi ucis, a remarcat că a muri brusc și neașteptat i se părea a fi o moarte fericită. Astfel, atunci, conform opiniei acestor exegeți, David se plânge că cei răi merg la moarte pe o cale netedă și ușoară, fără prea multă necaz și anxietate. Dar sunt mai degrabă înclinat să fiu de acord cu cei care citesc aceste două clauze împreună în acest mod: Puterea lor este viguroasă și, în privința lor, nu sunt legături pentru moarte; pentru că nu sunt trași la moarte ca prizonierii. [162] Deoarece bolile ne culcă puterea, ele sunt atâtea mesageri ai morții, avertizându-ne de fragilitatea și durata scurtă a vieții noastre. Ele sunt deci cu proprietate comparate cu legături, cu care Dumnezeu ne leagă de jugul Său, ca nu cumva puterea și vigoarea noastră să ne incite la licențiozitate și rebeliune.
Considerați

Considerare

Calvin situează mai întâi întregul psalm în experiența mai largă a credincioșilor. Cât despre autorul acestui psalm, nu sunt dispus să contest foarte puternic, deși cred că este probabil ca numele lui Asaf să fi fost prefixat pentru că sarcina de a-l cânta i-a fost încredințată lui, în timp ce numele lui David, autorul său, a fost omis, așa cum este obișnuit pentru noi, când lucrurile sunt bine cunoscute de la sine, să nu ne deranjăm să le afirmăm. Cât de mult profit putem obține din meditația asupra doctrinei conținute în acest psalm, este ușor de descoperit din exemplul profetului, care, deși fusese exercitat într-un grad neobișnuit în adevărata evlavie, totuși a avut mari dificultăți în a-și menține echilibrul, în timp ce se clătina înainte și înapoi pe terenul alunecos pe care se afla. Ba chiar recunoaște că, înainte de a reveni la o astfel de sănătate a minții care să-i permită să formeze o judecată dreaptă asupra lucrurilor care i-au cauzat încercarea, căzuse într-o stare de aproape stupiditate brută. Cât despre noi înșine, experiența arată cât de ușoare impresii avem despre providența lui Dumnezeu. Fără îndoială, toți suntem de acord în a admite că lumea este guvernată de mâna lui Dumnezeu; dar dacă acest adevăr ar fi adânc înrădăcinat în inimile noastre, credința noastră ar fi distinsă de o statornicie și perseverență mult mai mari în depășirea ispitelor cu care suntem asaltați în adversitate. Dar când cea mai mică ispită pe care o întâlnim dislocă această doctrină din mințile noastre, este evident că nu am fost încă cu adevărat și cu bună credință convinși de adevărul ei. El explorează apoi cum confuzia din lume testează convingerea noastră despre providență. În plus, Satana are nenumărate artificii prin care ne orbește ochii și ne tulbură mintea; și apoi confuzia lucrurilor care predomină în lume produce o ceață atât de groasă, încât ne este greu să vedem prin ea și să ajungem la concluzia că Dumnezeu guvernează și își extinde grija asupra lucrurilor de aici de jos. Cei nelegiuiți triumfă în mare parte; și deși îl provoacă deliberat pe Dumnezeu la mânie și îi provoacă răzbunarea, totuși din faptul că îi cruță, pare ca și cum nu ar fi făcut nimic greșit în a-L batjocori și că nu vor fi niciodată chemați la socoteală pentru aceasta. [149] Pe de altă parte, cei drepți, strânși de sărăcie, apăsați de multe necazuri, hărțuiți de nedreptăți multiple și acoperiți de rușine și reproș, gem și suspină: și în proporție cu râvna cu care se străduiesc să facă bine tuturor oamenilor, este libertatea pe care o au cei răi de a abuza de răbdarea lor. Când acesta este starea lucrurilor, unde vom găsi persoana care nu este uneori ispitită și importunată de sugestia nelegiuită că treburile lumii se rostogolesc la întâmplare și, cum spunem, sunt guvernate de șansă? [150] Această închipuire nelegiuită a obținut cu siguranță stăpânire completă asupra minților celor necredincioși, care nu sunt iluminați de Duhul lui Dumnezeu și astfel conduși să-și ridice gândurile la contemplarea vieții veșnice. În consecință, vedem motivul pentru care Solomon declară că, deoarece 'toate lucrurile vin la fel pentru toți și există un singur eveniment pentru cel drept și pentru cel rău,' inimile fiilor oamenilor sunt pline de nelegiuire și dispreț față de Dumnezeu, (Eclesiastul 9:2, 3;) -- motivul este că ei nu consideră că lucrurile aparent atât de dezordonate sunt sub direcția și guvernarea lui Dumnezeu.
Răspunde

Răspuns

Unde observ eu invidie ridicându-se când îmi compar viața cu a altora? Cum mă încurajează onestitatea lui Calvin despre aproape căderea să-mi aduc îndoielile la Dumnezeu? În ce fel ar putea meditația asupra bunătății lui Dumnezeu față de cei drepți să-mi remodeleze perspectiva astăzi?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte milostiv, când pașii noștri aproape alunecă în mijlocul prosperității celor răi, întărește-ne prin Duhul Tău și atrage-ne în sanctuarul Tău. Învață-ne să ne odihnim în bunătatea Ta suverană și în credincioșia legământului Tău, ca să vedem sfârșitul celor ce se laudă în ei înșiși și să ne găsim partea noastră numai în Tine. Formează în noi o inimă care se întoarce de la invidie la mulțumire și de la confuzie la încredere statornică în cârmuirea Ta ascunsă a tuturor lucrurilor, păzindu-ne de disperare cu certitudinea că rămâi aproape de cei ce se apropie de Tine, prin Isus Hristos Domnul nostru. Amin.

Comentariile lui Ioan Calvin · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →