Eterniseed › Curriculum › 1 Împărați
1 Împărați 5-6 — cu Barnes
Deschidere
În această lecție zilnică ne întoarcem la Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei pentru o expunere atentă a capitolelor 5 și 6 din 1 Împărați. Barnes călăuzește cititorii prin legământul lui Solomon cu Hiram din Tir și prin construcția măsurată a casei Domnului, arătând cum fiecare detaliu reflectă atât făgăduința dumnezeiască cât și ascultarea omenească. Comentariul său se bazează pe izvoare antice și pe mărturia mai largă a Scripturii pentru a lumina cadrul istoric fără a pierde din vedere însemnătatea spirituală a templului. Pe măsură ce urmăm paragrafele sale, suntem invitați să vedem înțelepciunea pe care Dumnezeu a dăruit-o lui Solomon și condițiile atașate fiecărei binecuvântări a legământului. Duhul care a îndrumat zidirea acelei case să ne deschidă inimile ca să primim astăzi cuvântul.
Citește
Citire
Cu atenție liniștită citim acum capitolele 5 și 6 din 1 Împărați, urmărind negocierile dintre Solomon și Hiram și progresul ordonat al templului de la temelie până la acoperiș. Să lase în minte relatarea măsurată a dărilor, a lemnelor și a odăilor, pregătind inima pentru observațiile ulterioare ale tâlcuitorului despre credincioșia Domnului și ascultarea cerută slujitorilor Săi.
Studiu
Barnes începe prin a plasa solia lui Hiram în cadrul mai larg al cronicilor tiriene.
Versetul 1. Hiram, regele Tirului - Menandru din Efes, care a scris o istorie a Tirului în greacă, întemeiată pe documente tiriene native, în jurul anului 300 î.Hr., l-a menționat pe acest Hiram ca fiu al lui Abibaal, rege al Tirului, și a spus că a urcat pe tron când avea nouăsprezece ani; că a domnit treizeci și patru de ani și, murind la cincizeci și trei de ani, a fost urmat de fiul său Baleazar. Menandru a vorbit pe larg despre legăturile lui Hiram cu Solomon. Și-a trimis slujitorii - Aceasta pare să fi fost o solie de felicitare.Apoi se îndreaptă spre priceperea sidonienilor și caracterul lemnului furnizat.
Versetul 6. Mesajul lui Solomon către Hiram și răspunsul lui Hiram din 1 Împărați 5:8-9 sunt date mult mai pe larg în 2 Cronici 2:3-16. Cedri - Cuvântul ebraic tradus aici și în alte locuri prin „cedru” pare a fi folosit nu numai pentru cedrul propriu-zis, ci și pentru alți arbori de lemn, precum bradul și poate ienupărul. Totuși nu încape îndoială că cedrul adevărat din Liban este cel mai des înțeles prin acest cuvânt. Acest arbore, care încă crește pe părți ale muntelui, dar care amenință să dispară, era probabil mult mai răspândit în vechime. Tirienii au făcut catargele corăbiilor lor din acest lemn (Ezechiel 27:5) și ar fi fost firesc să-l cultive cu aceeași grijă cu care noi înșine am cultivat stejarul. Regii asirieni, când au făcut expedițiile lor în Palestina, par să-l fi tăiat adesea în Liban și Hermon și să-l fi transportat în capitalele lor. Pricepere să taie lemne asemenea sidonienilor - Geniul mecanic și priceperea nautică a fenicienilor în general și a sidonienilor în special sunt menționate de Homer și Herodot. În vremea lui Hiram, Sidonul, deși poate avea un rege al său, recunoștea supremația Tirului.Barnes examinează apoi darea ridicată din Israel și locul ei în istoria muncii silnice.
Versetul 13. O dare din tot Israelul - Aceasta a fost, se pare, prima oară când israeliții au fost chemați să îndeplinească muncă silnică, deși fusese proorocit în 1 Samuel 8:16. David legase de muncă silnică „pe străini” (1 Cronici 22:2); dar până atunci israeliții scăpaseră. Solomon acum, în legătură cu lucrarea propusă de a zidi templul, cu cinstea lui Dumnezeu ca pretext, a pus această povară asupra lor. Din cei 1.300.000 de israeliți apți de muncă (2 Samuel 24:9), s-a ridicat o trupă de 30.000 - unul din patruzeci și patru - dintre care o treime lucra neîncetat în Liban, în timp ce două treimi rămâneau acasă și își urmau îndeletnicirile obișnuite. Aceasta, deși o formă foarte ușoară de muncă silnică, a fost simțită ca o mare asuprire și a fost pricina principală a revoltei celor zece seminții la moartea lui Solomon (1 Împărați 12:4).El continuă prin a cântări afirmația cronologică care deschide capitolul 6.
Versetul 1. În al patru sute optzecilea an - Pe această afirmație se întemeiază toată partea mai timpurie a ceea ce se numește „cronologia primită”. În mijlocul unor diferențe minore există un acord general care ne îndreptățește să plasăm urcarea lui Solomon pe tron în jurul anului 1000 î.Hr. (1018 î.Hr. Oppert). Dar mari dificultăți ne întâmpină în determinarea cronologiei sfinte anterioare acesteia. În afară de afirmația de față, datele cronologice ale Vechiului Testament sunt insuficiente pentru a fixa intervalul dintre urcarea lui Solomon și Ieșire, deoarece mai multe dintre perioadele care îl alcătuiesc nu sunt estimate. De aceea, cronologii au întemeiat în întregime „cronologia primită” pe acest verset. Dar textul însuși nu este lipsit de suspiciune. (1) este singurul pasaj din Vechiul Testament care conține ideea de a data evenimentele de la o eră.
Considerați
Cugetare
Barnes subliniază natura condițională a făgăduințelor date lui David și acum reînnoite lui Solomon.
Versetul 12. Înțelesul este: „Cât privește această casă, ești ascultător (2 Samuel 7:13; 1 Cronici 17:12 etc.); dacă vei fi ascultător și în alte lucruri, atunci voi împlini Cuvântul Meu”, etc., făgăduințele lui Dumnezeu fiind întotdeauna condiționale. Făgăduințele făcute lui David au fost: (1) că va fi urmat de unul dintre fiii săi (2 Samuel 7:12; Psalmii 132:11); (2) că împărăția va fi statornicită în linia urmașilor săi pentru totdeauna, dacă vor fi credincioși (Psalmii 132:12); și (3) că israeliții nu vor mai fi necăjiți ca mai înainte (2 Samuel 7:10). Aceste făgăduințe sunt acum confirmate lui Solomon, dar cu condiția expresă a ascultării, și două făgăduințe mai sunt adăugate.El încheie subliniind angajamentul statornic că Dumnezeu va locui în mijlocul poporului Său și nu-l va părăsi niciodată cu totul.
Versetul 13. Prima făgăduință de a „locui în mijlocul” israeliților fusese făcută lui Moise (Exod 25:8; Exod 29:45), dar nu fusese repetată lui David. Următoarea făgăduință, „Nu voi părăsi etc.”, dacă nu este absolut nouă, pare să fi fost mai pozitivă și mai generală decât făgăduințele similare anterioare (Deuteronom 31:6, Deuteronom 31:8; Iosua 1:5). Dumnezeu nu va părăsi niciodată cu totul pe Israel, în niciun timp și în nicio împrejurare.
Răspunde
Răspuns
Cum stârnește consemnarea pregătirilor lui Solomon propria dorință de a lucra cu credincioșie în slujba casei lui Dumnezeu astăzi? În ce fel ești ispitit să tratezi făgăduințele dumnezeiești ca necondiționate mai degrabă decât legate de ascultarea continuă? Unde te cheamă Domnul la o mai mare cinstire a sfințeniei a ceea ce El a pus deoparte pentru Sine?
Roagă-te
Rugăciune
Dumnezeule plin de har, Îți mulțumim pentru înțelepciunea pe care ai dăruit-o lui Solomon și pentru consemnarea atentă păstrată în Cuvântul Tău. Dă-ne har să zidim ceea ce ai poruncit cu aceeași cinstire și rânduială, aducându-ne aminte că fiecare făgăduință este asigurată prin ascultare. Locuiește în mijlocul nostru așa cum ai făgăduit și nu părăsi niciodată poporul pe care l-ai răscumpărat. Studiul acestor capitole să ne adâncească dragostea pentru casa Ta și dorul după templul cel mai mare, nefăcut de mâini. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →