Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel
2 Samuel 19-20 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea sa a 2 Samuel 19-20, Maclaren se oprește asupra înțelepciunii liniștite a lui Barzillai și asupra chemării urgente de a-L aminti pe Creator cât timp tinerețea rămâne. Cuvintele sale ne invită să privim constant atât la estomparea bucuriilor pământești cât și la speranța durabilă găsită doar în Hristos. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne trezească inimile să alegem ceea ce durează.
Citește
Citire
Deschideți Biblia la 2 Samuel capitolele 19 și 20. Citiți încet întoarcerea lui David, loialitatea lui Barzillai și neliniștea care urmează. Lăsați scenele antice să se așeze în mintea voastră înainte de a trece la reflecțiile lui Maclaren despre tinerețe, bătrânețe și singura speranță care nu se estompează niciodată.
Studiu
Maclaren începe prin a schița întâlnirea dintre David și Barzillai.
Mica imagine din aceste versete este una foarte frumoasă. David fugise de la Absalom cel răzvrătit, iar adversitatea îi cernuse prietenii. Trecuse Iordanul în ținutul deluros de dincolo și acolo, în timp ce se ascundea cu coroana în primejdie și cu un preț pe cap, iar vechii prieteni se îndepărtau de el în graba lor de a se închina soarelui ce răsărea, acest Barzillai împreună cu alții i-a adus ajutor la timp 2Sa_17:23. Când David s-a întors biruitor, Barzillai l-a întâlnit din nou. David i-a oferit să-l ducă la Ierusalim și să-l așeze acolo în cinste. Bătrânul a răspuns cu cuvintele din textul nostru.El pictează apoi portretul unei bătrâneți calme și verzi.
Acum le iau pentru imaginea bătrâneții pe care ne-o dau. Priviți-le: puterile intelectuale sunt slăbite, orice gust pentru plăcerile și desfătările simțurilor a dispărut, ambiția este moartă, capacitatea de schimbare a plecat. Ce a mai rămas? Acest bătrân trăiește în trecut și în viitor; dragostea copilărească timpurie față de tatăl și mama care, cu optzeci de ani în urmă, s-au bucurat de leagănul său, rămâne proaspătă; el nu mai poate auzi glasul cântăreților și al cântărețelor, dar poate auzi tonurile, clare peste toți acești ani, ale celor dragi pe care i-a învățat întâi să-i iubească. Trecutul cel mai îndepărtat este proaspăt și viu, iar inima și memoria lui îi sunt credincioase. De asemenea, el privește familiar și calm spre sfârșitul foarte apropiat și trăiește cu gândul la moarte. El ține casă cu ea acum. Ea îi este mai aproape decât lumea oamenilor vii. În memorie este jumătate din ființa lui, iar în speranță cealaltă jumătate. Toate speranțele lui sunt acum simplificate și reduse la una singură, o speranță de a muri și de a fi unit din nou cu cei dragi pe care i-a pomenit atâta vreme. Și astfel se întoarce în cetatea sa și iese din istorisire – un exemplu de bătrânețe verde și bună.Din acest portret Maclaren se întoarce direct către cei tineri.
Acum, tineri, nu este oare această imagine una care să vă atingă inimile? Voi credeți, în înflorirea voastră tinerească de putere și interes, că viața va merge mai departe pentru totdeauna așa cum a început și este aproape imposibil să vă faceți să priviți înainte la ceea ce trebuie să ajungă viața. Vreau să învățați din acea imagine a unei bătrâneți calme și luminoase o lecție sau două despre ceea ce va face cu siguranță viața cu voi, ca să întemeiez pe aceste certitudini chemarea veche, veche: Adu-ți aminte acum de Creatorul tău în zilele tinereții tale.El insistă asupra certitudinii că interesele pământești se vor estompa.
I. Viața vă va jefui treptat de interesul vostru față de toate lucrurile pământești.
Considerați
Considerare
Maclaren întreabă deci cum poate fi asigurată o astfel de bătrânețe.
Cum poate fi asigurată o astfel de bătrânețe atât de luminoasă și frumoasă? Răspunsul sigur este unul singur: prin credința în Iisus Hristos.El încheie îndemnând la încrederea în Hristos ca singura cale către un sfârșit pașnic.
Încredeți-vă, iubiți și slujiți lui Iisus, ca astfel zilele voastre de aici de jos să fie calme, frumoase, ca, dacă muriți tineri, să muriți destul de copți pentru cer și ca, dacă Dumnezeu vă cruță până la cinstire și părul argintiu, să încununați o viață sfântă printr-o plecare pașnică și, stând în anticamera morții, să nu vă întristați pentru plecarea tinereții și a puterii și a vioiciunii și a activității, știind că și cei care doar stau și așteaptă slujesc, și apoi să scuturați piedica și povara bătrâneții când treceți în prezența lui Dumnezeu și acolo, ca fiind cel mai recent născut al cerului, să vă reînnoiți tinerețea și mai mult și să intrați într-o viață pe care oboseala și decăderea nu o afectează niciodată, dar cu care tinerețea nemuritoare, cu prerogativele ei de speranță fără sfârșit, de desfătare cea mai vie, de noutate neobosită, de bucurie fără margini, rămâne pentru totdeauna.
Răspunde
Răspuns
1. Ce interes pământesc simțiți deja începând să-și piardă strânsoarea asupra inimii voastre?
2. Ce obicei unic de a-L aminti pe Creator ați putea începe săptămâna aceasta cât timp tinerețea este încă a voastră?
3. Cum reconfigurează speranța reunirii cu cei dragi în Hristos vederea voastră asupra îmbătrânirii?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, în mijlocul anotimpurilor trecătoare și al puterii care se stinge, așa cum sunt înfățișate în Cuvântul Tău, fixează inimile noastre pe nădejdea nestrămutată a Evangheliei în Hristos. Prin Duhul Tău, păzește-ne de împietrirea pe care o aduce întârzierea și adâncește în noi o credință vie care se coace în pace, pe măsură ce privim spre ziua reunirii și a vieții veșnice în prezența Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →