Eterniseed › Curriculum › 1 Corinteni
1 Corinteni 6 — cu Ioan Calvin
Deschidere
Comentariul lui Ioan Calvin la 1 Corinteni capitolul 6 oferă o examinare pătrunzătoare a luptelor bisericii cu disputele și compromisul moral. Cuvintele sale ne îndrumă să vedem cum Evanghelia cheamă credincioșii la un standard mai înalt de răbdare, dreptate și sfințenie. Pe măsură ce ascultăm astăzi de Calvin, suntem invitați să ne examinăm propriile inimi și comunități în lumina învățăturii clare a Scripturii. Perspectivele sale rămân remarcabil de relevante pentru oricine caută să trăiască cu credincioșie în mijlocul conflictului și ispitei. Să ne pregătim mințile și spiritele pentru acest studiu bogat.
Citește
Citire
Ne întoarcem acum la 1 Corinteni capitolul 6. Luați câteva clipe liniștite pentru a citi întregul capitol încet și cu rugăciune. Observați cuvintele directe ale apostolului Pavel despre procesele dintre credincioși și chemarea la curăție. Lăsați textul să vorbească înainte de a ne întoarce la expunerea atentă a lui Calvin. Ce vă atrage atenția la această primă citire?
Studiu
Calvin începe prin a identifica greșeala litigiului printre corinteni.
Aici începe să mustre o altă greșeală printre corinteni — o dragoste excesivă pentru litigii, care a izvorât din lăcomie. Această mustrare constă din două părți. Prima este că, aducându-și disputele înaintea tribunalelor celor nelegiuiți, ei fac prin aceasta Evanghelia disprețuită și o expun batjocurii. A doua este că, în timp ce creștinii ar trebui să îndure nedreptățile cu răbdare, ei au pricinuit nedreptate altora, mai degrabă decât să se lase supuși vreunei neplăceri. Astfel, prima parte este particulară: cealaltă este generală.La versetul 1, Calvin abordează prima afirmație privind controversele.
1. Îndrăznește vreunul dintre voi Aceasta este prima afirmație — că, dacă cineva are o controversă cu un frate, ea ar trebui hotărâtă înaintea judecătorilor evlavioși și nu înaintea celor neevlavioși. Dacă se cere motivul, am spus deja că este pentru că se aduce ocară Evangheliei, iar numele lui Hristos este ținut ca și cum ar fi de batjocură de către cei neevlavioși. Căci cei neevlavioși, la instigarea lui Satana, sunt mereu cu ochii în patru [316] după ocazii de a găsi prilej de calomnie împotriva doctrinei evlaviei. Acum, credincioșii, când îi fac părtași în disputele lor, par ca și cum ar furniza cu bună știință un prilej de hulă. Un al doilea motiv poate fi adăugat — că ne purtăm cu dispreț față de frații noștri, când îi supunem de bunăvoie hotărârilor celor necredincioși.Calvin prezintă apoi un argument de la mai puțin la mai mare privind rolul sfinților în judecată.
2. Nu știți că sfinții. Aici avem un argument de la mai puțin la mai mare; căci Pavel, dorind să arate că se face o nedreptate Bisericii lui Dumnezeu când judecățile asupra unor chestiuni de dispută legate de lucruri pământești sunt duse înaintea celor necredincioși, ca și cum nu ar exista nimeni în societatea celor evlavioși calificat să judece, raționează astfel: "Deoarece Dumnezeu i-a socotit pe sfinți vrednici de o asemenea cinste, încât i-a rânduit să fie judecători ai lumii întregi, este nerezonabil ca ei să fie excluși de la a judeca în privința unor lucruri mici, ca niște persoane necalificate pentru aceasta." De aici rezultă că corintenii își fac singuri nedreptate, renunțând în mâinile celor necredincioși la cinstea [318] care le-a fost conferită de Dumnezeu.Calvin trece la a doua parte a mustrării, abordând greșeala generală de a se judeca unii pe alții.
7. Acum, într-adevăr, este cu totul o greșeală. Aici avem a doua parte a mustrării, care conține o doctrină generală; căci el îi mustră acum, nu pe temeiul că expun Evanghelia batjocurii și disprețului, ci pe temeiul că se judecă unii pe alții. Aceasta, spune el, este o greșeală. Trebuie totuși să observăm proprietatea termenului pe care îl folosește. Căci hettema în greacă înseamnă slăbiciune a minții, ca atunci când cineva este ușor doborât [332] de nedreptăți și nu poate îndura nimic; mai târziu se aplică la vicii de orice fel, deoarece toate izvorăsc din slăbiciune și lipsă de tărie. [333] Ceea ce condamnă Pavel la corinteni este aceasta — că se hărțuiesc unii pe alții cu procese. El arată motivul — că nu erau pregătiți să îndure nedreptățile cu răbdare. Și, desigur, deoarece Domnul ne poruncește (Matei 5:44; Romani 12:21) să nu fim biruiți de rele, ci dimpotrivă să biruim nedreptățile prin fapte de bunătate, este sigur că cei care nu se pot stăpâni astfel încât să sufere nedreptățile cu răbdare săvârșesc păcat prin nerăbdarea lor. Dacă certurile în procese printre credincioși sunt un semn al acelei nerăbdări, rezultă că este greșit
Considerați
Considerare
Calvin explorează implicațiile mai profunde pentru purtarea creștină în căutarea remediilor legale.
În acest fel, totuși, pare să respingă cu totul judecățile privind treburile individuale. "Cei care se duc la judecată sunt cu totul în greșeală. Prin urmare, nu va fi îngăduit nimănui să-și susțină drepturile recurgând la un magistrat." Unii răspund acestei obiecții spunând că Apostolul declară că acolo unde sunt procese există cu totul o greșeală, deoarece, în mod necesar, unul sau celălalt are o cauză rea. Totuși, ei nu scapă prin această sofismă, deoarece el spune că sunt în greșeală nu doar când pricinuiesc nedreptate, ci și când nu o îndură cu răbdare. Din partea mea, răspunsul meu este pur și simplu acesta — dând cu puțin mai înainte permisiunea de a recurge la arbitri, a arătat cu suficientă claritate că creștinii nu sunt opriți să-și urmărească drepturile cu moderație și fără nicio încălcare a dragostei. De aici putem deduce foarte ușor că severitatea sa se datora faptului că lua în considerare în mod deosebit circumstanțele cazului. Și, fără îndoială, oriunde există un recurs frecvent la procese, sau unde părțile se ceartă una cu alta cu încăpățânare și cu rigoare a legii, [334] este în acel caz pe deplin clar că mințile lor sunt aprinse în mod imoderat de dispoziții greșite și nu sunt pregătite pentru echitate și îndurarea nedreptăților, potrivit poruncii lui Hristos. Ca să vorbesc mai clar, motivul pentru care Pavel condamnă procesele este că ar trebui să suferim nedreptățile cu răbdare. Să vedem acum dacă cineva poate purta un proces fără nerăbdare; căci dacă este așa, a merge la judecată nu va fi greșit în toate cazurile, ci doar epi to polu — în cea mai mare parte. Recunosc totuși că, deoarece obiceiurile oamenilor sunt corupte, nerăbdarea, sau lipsa de răbdare (cum spun ei) este un însoțitor aproape inseparabil al proceselor. Totuși, aceasta nu împiedică să deosebești lucrul în sine de însoțitorul nepotrivit. Să ne aducem deci aminte că Pavel nu condamnă procesele pe temeiul că ar fi un lucru greșit în sine să susții o cauză bună recurgând la un magistrat, ci pentru că este aproape întotdeauna însoțit de dispoziții corupte; ca, de exemplu, violența, dorința de răzbunare, dușmăniile, încăpățânarea și altele asemenea.
Răspunde
Răspuns
Unde în viața sau comunitatea voastră simțiți ispita de a căuta îndreptățire mai degrabă decât să practicați răbdarea? Cum ar putea accentul lui Calvin pe rolul viitor al sfinților în judecată să vă schimbe perspectiva asupra conflictelor prezente? În ce mod practic puteți urmări împăcarea înainte de a apela la autorități din afară?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne Dumnezeul nostru, prin harul Fiului Tău și puterea Duhului Tău, dăruiește-ne răbdare ca să răbdăm nedreptățile mai degrabă decât să apelăm la curțile lumești, știind că sfinții vor judeca lumea împreună cu Hristos. Păzește-ne de toată necurăția, pentru ca să Te slăvim în trupurile cumpărate cu sângele Lui și locuite ca temple ale Duhului Tău Sfânt. Susține-ne prin credincioșia legământului Tău până în ziua judecății drepte. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →