← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Prietenul Familiar și Cerbul Însetat: Psalmii 41 și 42

Psalmii 41-42Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale)20 min
Deschidere
Psalmul 41 încheie prima carte a Psaltirii, iar Psalmul 42 deschide a doua; împreună cuprind întregul arc de la trădare la dor. Psalmul 41 este psalmul 'prietenului meu familiar, în care am avut încredere, care a mâncat și din pâinea mea, și-a ridicat călcâiul împotriva mea' — versetul pe care Însuși Domnul l-a aplicat lui Iuda, 'ca să se împlinească Scriptura', și pe care Biserica Răsăritului îl cântă în lunga noapte a Joii Mari. Este de asemenea psalmul săracilor și al celor lipsiți, deschizându-se cu 'Fericit este cel ce ia aminte la sărac și la cel lipsit', pe care Părinții l-au înțeles atât despre milostenie, cât și, mai minunat, despre Dumnezeu care din fericirea veșniciei Sale ne-a luat în seamă pe noi, săracii și lipsiții, și S-a pogorât să ne mântuiască. Psalmul 42 — 'Precum dorește cerbul izvoarele apelor, așa dorește sufletul meu spre Tine, Dumnezeule' — este marele psalm baptismal al dorului, cântat peste catehumeni, strigătul sufletului însetat de Dumnezeul cel viu. Părinții lui Neale văd Cerbul ca pe Hristos, care pe Cruce a însetat de mântuirea noastră, și ca pe orice suflet creștin însetând după izvoarele ce curg din coasta Sa străpunsă.
Citește

Citire

Citește mai întâi Psalmul 41. Se deschide cu binecuvântare: 'Fericit este cel ce ia aminte la sărac și la cel lipsit: Domnul îl va izbăvi în ziua necazului.' Trece la un pat de boală și o rugăciune: 'Zis-am: Doamne, miluiește-mă: vindecă sufletul meu, că am greșit Ție.' Apoi se adună vrăjmașii și șoptesc: 'Vrăjmașii mei grăiesc rău despre mine: când va muri și numele lui va pieri?… Toți vrăjmașii mei șoptesc împreună împotriva mea: chiar împotriva mea cugetă acest rău.' Iar trădarea este numită: 'Chiar și prietenul meu familiar, în care am avut încredere, care a mâncat și din pâinea mea, a pus mare cursă pentru mine.' Se încheie cu nădejdea învierii și doxologie: 'Dar Tu, Doamne, miluiește-mă: ridică-mă iarăși, și le voi răsplăti… Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel: din veac în veac. Amin.' Acum citește Psalmul 42, suspinul sufletului: 'Precum dorește cerbul izvoarele apelor, așa dorește sufletul meu spre Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu: când voi veni și mă voi arăta înaintea feței lui Dumnezeu? Lacrimile mele au fost hrana mea ziua și noaptea: în timp ce ei zic zilnic către mine: Unde este acum Dumnezeul tău?' Și observă refrenul care liniștește furtuna: 'Pentru ce ești atât de mâhnit, suflete al meu: și pentru ce te tulburi înlăuntrul meu? Pune-ți nădejdea în Dumnezeu.'
Studiu
Balamaua Psalmului 41 este trădarea — 'prietenul meu familiar… care a mâncat și din pâinea mea' — și Biserica Răsăriteană veghează asupra ei. Triodionul Joii Mari plânge peste Fața schimonosită a Domnului, Bucuria Îngerilor pătată pentru păcatele fiicei poporului Său, și adună toată pocăința într-un singur strigăt de iubire. Sfântul Ambrozie, pe care Răsăritul și Apusul îl cinstesc deopotrivă, întoarce batjocura vrăjmașilor — 'când va muri și numele lui va pieri?' — împotriva lor înșiși: nebuni, care au crezut că autorul vieții poate muri! Departe de a pieri, acest Nume doar a crescut: biserica îi râde în față, crezând că, deși, după predeterminarea lui Dumnezeu, S-a supus pentru o vreme legii morții, chiar această moarte nu va face decât să-i sporească faima și slava. Chiar și trădarea este întoarsă spre milă: Domnul a încredințat cheile chiar omului care avea să-L trădeze, spun Părinții, pentru ca poporul Său din toate veacurile să învețe să nu deznădăjduiască de nimeni, oricât de adânc în păcat. Iar despre sufletul uns cu milă, Isihie al Ierusalimului spune cu simplitate că alunecă și scapă, ca un atlet încercat, din mâinile celor ce vor să-l doboare — căci untdelemnul milei face ca strânsoarea luptătorului să eșueze.
Considerați

Considerare

Psalmul 42 preface întreaga putere a sufletului în sete. 'Precum dorește cerbul izvoarele apelor' — și Părinții văd mai întâi Cerbul care este Hristos, care pe Cruce a strigat 'Mi-e sete', nu pentru ușurare, ci, după cum spune imnul, pentru mântuirea noastră; și apoi fiecare suflet botezat însetând după prețiosul șuvoi ce curge din coasta Sa. Fericitul Augustin dă alegoria de care Evul Mediu nu s-a săturat: cerbul ucide șerpii și apoi însetează și mai aprig după izvoarele apelor — iar șerpii sunt viciile noastre. distruge șerpii nelegiuirii, atunci vei dori și mai mult izvorul adevărului. Dar dorul este udat cu lacrimi: 'Lacrimile mele au fost hrana mea ziua și noaptea.' Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând la Sfântul Matei, arată de ce lacrimile și furtunile nu sunt împotriva noastră, ci pentru noi: precum ploaia care cade pe pământ ridică plantele fragede, tot așa necazul, căzând peste suflet, îl face să răsară spre cer. Fericirea pământească ne lipește de pământ; adversitatea ne desparte de lucrurile pieritoare și ne ridică. Așadar, când adâncurile se răspund — 'un adânc cheamă pe altul' — Părinții aud adâncul mizeriei noastre chemând adâncul milei lui Dumnezeu, iar peste întreaga furtună revine de trei ori refrenul: 'Pune-ți nădejdea în Dumnezeu: căci Îi voi mulțumi iarăși.'
Răspunde

Răspuns

Acești doi psalmi întreabă, mai întâi, în cine ai încredere și cum binecuvântezi. Binecuvântarea din Psalmul 41 cade peste cel ce 'ia aminte la sărac și la cel lipsit' — iar Părinții vor ca tu să iei în seamă atât pe săracul de la ușa ta, cât și pe Cel sărac și lipsit care din fericirea Sa veșnică te-a luat în seamă pe tine. Iartă pe prietenul familiar care și-a ridicat călcâiul; învață de la Domnul, care a încredințat cheile chiar trădătorului Său, să nu deznădăjduiești de nimeni, oricât de adânc în păcat. Iar când vrăjmașii șoptesc că numele și cauza ta vor pieri, nu te teme: Biserica râde de ei în față, știind că Autorul Vieții nu a putut fi ținut de moarte, și că ceea ce pare înfrângere este doar sămânța slavei Sale. Apoi lasă Psalmul 42 să-ți pună sufletul însetat. Ucide șerpii — viciile care te țin departe de apă — și vei înseta și mai mult, nu mai puțin, după Izvorul Adevărului. Nu disprețui lacrimile tale; ele sunt ploaia care ridică planta fragedă, necazul care înalță sufletul spre cer. Iar când adâncurile mizeriei tale strigă, lasă-le să strige către adâncul milei lui Dumnezeu, și liniștește-ți inima cu refrenul psalmului însuși: 'Pentru ce ești atât de mâhnit, suflete al meu? Pune-ți nădejdea în Dumnezeu: căci Îi voi mulțumi iarăși.'
Roagă-te

Rugăciune

O, Hristoase Dumnezeul nostru, care ai fost Cel sărac și lipsit luat în seamă de niciun om, și Prietenul familiar trădat cu o sărutare, și Autorul Vieții pe care moartea nu L-a putut ține: miluiește-ne pe noi și vindecă sufletele noastre, că am greșit Ție. Când prietenii noștri familiari își ridică călcâiul împotriva noastră, învață-ne să iertăm cum ai făcut Tu, care ai încredințat chiar trădătorului cheile, ca poporul Tău să învețe să nu deznădăjduiască de nimeni. Ridică-ne iarăși împreună cu Tine, care Te-ai supus pentru o vreme legii morții numai ca Numele Tău să fie preaslăvit într-o recoltă de credincioși. Și fă sufletele noastre să înseteze, o, Cerb al lui Dumnezeu, care pe Cruce ai însetat de mântuirea noastră — fă-ne să suspinăm după izvoarele apelor ce curg din coasta Ta străpunsă. Ucide șerpii nelegiuirii din noi, ca să dorim și mai mult Izvorul Adevărului; preface lacrimile noastre în ploaia care înalță sufletul spre cer; și când adâncul cheamă adâncul, lasă adâncul mizeriei noastre să strige către adâncul milei Tale. Ție, o, Hristoase, împreună cu Tatăl Tău cel fără de început și cu Duhul Tău cel prea-sfânt și bun și de viață dătător, slavă, cinste și închinare, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Un comentariu la Psalmi din scriitori primitivi și medievali (Neale & Littledale) · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →