Eterniseed › Curriculum › Iov
Iov 3-4 — cu Benson
Deschidere
În tăria liniștită a tradiției wesleyene ne întoarcem din nou la Comentariul asupra Vechiului și Noului Testament al lui Joseph Benson. Aici strigătele străvechi ale lui Iov întâlnesc sfatul statornic al prietenilor, iar fiecare rând ne invită să cercetăm atât suferința cât și pe Dumnezeu care o îngăduie. Expunerea cumpătată a lui Benson ne călăuzește prin bocetul crud și prin răspunsul măsurat, amintindu-ne că lupta cinstită cu durerea nu trebuie să ne despartă de frica de Domnul. Pe măsură ce ascultăm, Duhul să ne dăruiască aceeași inimă smerită și statornică care i-a însemnat pe cei numiți metodiști.
Citește
Citire
Să auzim acum cuvântul Domnului din capitolele trei și patru ale cărții Iov. Cu evlavie și atenție primim prima revărsare a durerii lui Iov și primul răspuns al lui Elifaz temanitul. Citim încet, lăsând cadența măsurată a textului să se așeze în inimă. Observăm cum plângerea și sfatul stau alături, fiecare mărturisind taina necazului sub mâna lui Dumnezeu.
Studiu
Benson începe prin a schița prilejul bocetului lui Iov.
Introducere. A.M. 2484. Î.Hr. 1520. Avem aici pe Iov blestemându-și ziua nașterii și plângându-se că s-a născut, Iov 3:1-10. Plângându-se că nu a murit îndată ce s-a născut, Iov 3:11-19. Plângându-se că viața i-a fost prelungită acum când este în nenorocire, Iov 3:20-26.Benson îl prezintă apoi pe Elifaz și linia de raționament pe care o va urma.
Introducere. A.M. 2484. Î.Hr. 1520. Elifaz recunoaște folosul de mai înainte al lui Iov, dar deduce din starea și purtarea lui de acum că era un ipocrit, Iov 4:1-6. El afirmă că Dumnezeu nu îl necăjește pe om decât pentru răutatea lui, Iov 4:7-11. El își confirmă afirmația prin cuvintele pe care le-a auzit într-o viziune, Iov 4:12-21. Prin toate acestea el urmărește să-l facă pe Iov și pocăit și răbdător sub suferințele sale.Benson desfășoară apoi apelul lui Elifaz la experiență și la o viziune pomenită.
Versetul 1. Iov 4:1. Atunci Elifaz temanitul a răspuns. Cei trei prieteni ai lui Iov raționau pe principiile unei providențe drepte și presupuneau că necazul nu se putea întâmpla decât ca pedeapsă, ceea ce implica în mod necesar vinovăție, iar plângerile lui depășeau, după părerea lor, limitele decenței; cel mai vârstnic dintre ei, Elifaz, intervine aici. El dorește ca Iov să se adune, să nu se lase purtat de bocete fără rod, ci să pună în practică lecțiile pe care le-a recomandat adesea altora. Îi amintește de acea maximă, după el infailibilă, că cei care seceră nenorocire au semănat fărădelege, maximă pe care o confirmă prin propria experiență particulară și pe care o presupune acceptată de toată omenirea. Iar în expunerea acestei maxime el strecoară multe dintre împrejurările particulare ale nenorocirii lui Iov, dând de înțeles că acesta trebuie să fi fost un mare, deși ascuns, asupritor și că, de aceea, suflarea lui Dumnezeu l-a pârjolit dintr-o dată. El confirmă, de asemenea, adevărul acestui principiu printr-o descoperire care, zice el, i-a fost făcută într-o viziune. El mai adaugă că, presupunând că Iov nu ar fi vinovat de vreo crimă foarte atroce, totuși slăbiciunile obișnuite ale firii omenești sunt de ajuns pentru a explica orice necazuri pe care Dumnezeu ar binevoi să le trimită omului; dar are grijă, pe măsură ce înaintează (după cum se va vedea în capitolul următor), să-i facă cunoscut că aveau despre el o părere mult mai rea, înfățișându-l ca rău și nebun și ca un obiect potrivit al mâniei dumnezeiești.Benson încheie secțiunea cântărind puterea acuzației lui Elifaz.
Versetul 7. Iov 4:7. Adu-ți aminte, te rog, Consultă-ți propria experiență, observație sau lectură și dă un singur exemplu. Cine a pierit vreodată, adică a fost atât de desăvârșit nimicit ca tine, atât de nenorocit lovit de judecăți atât de fără seamăn și de felurite din partea lui Dumnezeu și a oamenilor, toate unindu-se împotriva ta, fiind fără vină, adică cine nu și-a provocat, prin răutatea lui, pe un Dumnezeu atât de milostiv să facă ceea ce este atât de neobișnuit și contrar firii Sale milostive. Așadar ești vinovat de unele mari, deși ascunse, fărădelegi, iar păcatul tău te-a găsit acum și a adus peste tine aceste calamități uimitoare. Sau, unde au fost cei drepți nimiciți? Prin sabia răzbunării dumnezeiești înainte de vremea lor, ceea ce este probabil să ți se întâmple ție. Astfel Elifaz înaintează aici cu un alt argument pentru a dovedi că Iov este ipocrit, luat nu numai din nerăbdarea lui sub necazuri, ci și din însăși necazurile lui.
Considerați
Cugetare
Benson reflectează în cele din urmă asupra adevărului parțial, dar a temerității finale a concluziei lui Elifaz.
Judecata lui în această privință a fost fără îndoială pripită și falsă, dar nu lipsită de o anumită aparență de adevăr; căci Dumnezeu făcuse multe făgăduințe, nu numai de binecuvântări duhovnicești și veșnice, ci și de binecuvântări vremelnice, tuturor celor ce aveau să-I slujească și să-L asculte cu credincioșie, pe care le-a și împlinit din vreme în vreme pentru astfel de oameni, după cum vedem în exemplele lui Noe, Lot, Avraam, Isaac și Iacov și, fără îndoială, ale multor altora care au trăit în zilele lor sau înaintea lor. Și, într-adevăr, aceasta a fost metoda obișnuită a lui Dumnezeu în toate timpurile Vechiului Testament, după cum vedem la poporul lui Israel, care era în general fie într-o stare fericită și înfloritoare, fie într-o stare necăjită și nenorocită, după ascultarea sau lepădarea de Dumnezeu. Și, de aceea, nu este de mirare că Elifaz și prietenii săi au căzut în această greșeală.
Răspunde
Răspuns
1. Unde în propria mea poveste am simțit, ca Iov, greutatea unor zile pe care le-am primit odinioară cu bucurie? 2. Cum primesc un sfat care sună adevărat, dar poate totuși să piardă plinătatea sfatului lui Dumnezeu? 3. De ce har am nevoie astăzi ca să țin împreună și bocetul cinstit și încrederea statornică înaintea Domnului?
Roagă-te
Rugăciune
Părinte milostiv, care nu disprețuiești inima zdrobită, Îți mulțumim pentru mărturia credincioasă a slujitorului Tău Joseph Benson. Dă-ne, Te rugăm, aceeași îndrăzneală evlavioasă de a aduce durerile noastre în prezența Ta și aceeași smerită disponibilitate de a auzi Cuvântul Tău prin sfatul altora. Ferește-ne de judecata pripită și de plângerea deznădăjduită. Duhul Fiului Tău să stăpânească gândurile noastre, astfel încât orice încercare să ne apropie mai mult de cruce și orice cuvânt rostit de noi să zidească trupul în dragoste. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →