Eterniseed › Curriculum › Ieremia
Ieremia 13-14 — cu Maclaren
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul lui Alexander Maclaren, Expositions of Holy Scripture. În capitolele 13 și 14 din Ieremia, Maclaren confruntă încăpățânarea caracterului uman și puterea surprinzătoare a unirii cu Hristos pentru a aduce o reînnoire autentică. Expunerea sa trece de la diagnosticul onest al răului înrădăcinat la promisiunea radiantă a unei noi creații, apoi ancorează totul în strigătul plin de rugăciune al unui popor care se confruntă cu seceta. Pe măsură ce ascultăm, suntem invitați să aducem propriile noastre obiceiuri, eșecuri și dorințe în lumina acestor cuvinte antice. Fie ca Duhul care l-a inspirat pe profet să ne deschidă și inimile pentru a primi ceea ce Maclaren dezvăluie.
Citește
Citire
Așezați-vă într-un spațiu liniștit și citiți Ieremia 13-14 cu încetineală. Observați imaginile vii ale pielii etiopianului, petelor leopardului și pământului crăpat sub secetă. Lăsați întrebările și mărturisirile profetului să răsune în propria voastră poveste. Cereți Domnului să vă arate unde obiceiurile vechi încă vă leagă și unde speranța proaspătă în Hristos poate încă să răzbească. Luați-vă timpul; aceste capitole răsplătesc ascultarea răbdătoare.
Studiu
Maclaren deschide prin a așeza trei texte cheie unul lângă altul.
Puneți aceste trei texte împreună. Primul este o întrebare disperată la care experiența dă doar un răspuns prea trist și decisiv negativ. Este răspunsul multor oameni care ne spun că caracterul trebuie să fie veșnic și al multor bărbați descurajați care spun: 'Nu folosește la nimic-am încercat și nu pot face nimic.' Al doilea text este marele răspuns creștin, plin de încredere. A fost rostit de unul care nu avea o estimare superficială a răului, dar care cunoscuse în sine puterea lui Hristos de a revoluționa o viață și de a face un om să iubească tot ce urâse și să urască tot ce iubise și să arunce tot ce prețuise. Ultimul text prezice împlinirea procesului de renovare aflată departe înainte, dar la fel de sigură ca răsăritul soarelui.Maclaren se îndreaptă apoi spre al doilea text și metafora sa puternică.
Al doilea text prezintă o posibilitate de reînnoire individuală deplină și o face printr-o metaforă puternică.Despre schimbarea adusă de unirea cu Hristos, Maclaren subliniază apoi puterea unei iubiri noi.
Pune toată viața sub influența unei iubiri noi. 'Iubirea lui Hristos constrânge.' Așa cum este iubirea unui om, așa este și viața lui. Cea mai puternică revoluție este să trezești o iubire nouă, prin care iubirile și gusturile vechi sunt alungate. 'O afecțiune nouă' are 'putere expulzivă,' așa cum seva nouă care urcă primăvara împinge frunzele veștede care mai rămăseseră. Astfel, unirea cu El întâmpină dificultatea ivită din înclinația care încă tânjește după rău. Ridică viața la un nivel mai înalt unde creaturile vătămătoare proprii mlaștinilor nu pot trăi. Iubirea nouă dă un motiv nou și puternic pentru ascultare.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie secțiunea cu un cuvânt de speranță pentru fiecare cititor.
Așadar, niciun om nu trebuie să deznădăjduiască, nici să creadă: 'Nu mă mai pot îndrepta acum.' Poate că ați încercat și ați fost înfrânți de o mie de ori. Dar totuși victoria este posibilă, nu fără efort și conflict dureros, dar totuși posibilă. Există speranță pentru toți și speranță pentru mine.În cele din urmă, Maclaren îi îndeamnă pe ascultătorii săi să lase iubirea lui Hristos să-și facă lucrarea de reînnoire.
Fraților, lăsați acea iubire puternică să vă constrângă; și priviți la Hristos ca să vă reînnoiască. Oricare ar fi fost vechiul vostru sine, îl puteți îngropa adânc în mormântul Lui și puteți învia cu El la o viață nouă. Atunci puteți umbla în această lume veche, făpturi noi în Hristos Iisus, așteptând binecuvântata nădejde a reînnoirii depline în asemănarea desăvârșită cu El, omul desăvârșit, într-o lume desăvârșită, unde toate vechile dureri și păcate au trecut și El a făcut toate lucrurile noi. Prin veșnicie, bucurii noi, cunoștințe noi, progres nou, asemănare nouă, slujire nouă vor fi ale noastre-și nicio frunză nu se va veșteji vreodată în cununa nemuritoare, nici 'paharul binecuvântării' nu va deveni vreodată gol sau fad și stătut. Veșnicia va fi doar o reînnoire continuă și o creștere progresivă a unor comori mereu proaspete și mereu familiare. Noul și vechiul vor fi una.
Răspunde
Răspuns
Unde ați văzut obiceiul strângându-și strânsoarea asupra vieții voastre mai tare decât vă așteptați? În ce domeniu sunteți tentați să credeți că schimbarea reală nu mai este posibilă pentru voi? Cum v-ar putea invita promisiunea unirii cu Hristos să aduceți tocmai acel loc la El astăzi?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, mărturisim că nu ne putem schimba inimile noastre, mai mult decât poate etiopianul să-şi schimbe pielea, totuşi Tu singur ai puterea să faci toate lucrurile noi prin Evanghelia Fiului Tău. Rupe stăpânirea păcatelor vechi care se agaţă de noi şi, prin Duhul Tău, sădeşte în noi o dragoste care alungă ce este fals şi ne atrage la o ascultare mai adâncă. Înviorează sufletele şi bisericile noastre uscate cu ploaia prezenţei Tale, ca să mărturisim cu sinceritate, să ne încredem cu îndrăzneală şi să umblăm ca nişte făpturi noi spre slava Ta. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →