Eterniseed › Curriculum › Luca
Luca 22 — cu Matthew Henry
Deschidere
În lecția de astăzi ne inspirăm din perspectivele atemporale ale lui Matthew Henry, pe măsură ce el explică capitolul 22 din Luca. Henry ne călăuzește prin ultimele ore dinaintea crucii, evidențiind pregătirile atente, cina solemnă și instituirea unei rânduieli durabile. Comentariul său ne invită să zăbovim asupra fiecărui moment cu reverență și recunoștință. Prin expunerea sa atentă suntem încurajați să vedem cum fiecare detaliu slujește povestea mai mare a mântuirii. Pe măsură ce urmăm îndrumarea sa, fie ca propria noastră credință să se adâncească și închinarea noastră să se îmbogățească prin aceste adevăruri sfinte.
Citește
Citire
Începem prin a citi integral capitolul 22 din Luca. Lăsați narațiunea despre pregătirile Paștelui, complotul trădării și instituirea Cinei Domnului să se desfășoare înaintea voastră. Observați tandrețea cu care Isus își adună ucenicii și greutatea cuvintelor pe care le rostește peste pâine și potir. Citiți încet, oprindu-vă pentru a lăsa scena să se așeze în inima voastră.
Studiu
Henry începe prin a descrie pregătirile precise poruncite pentru cina de Paște.
I. Pregătirea care s-a făcut pentru ca Hristos să mănânce Paștele cu ucenicii săi, chiar în ziua azimelor, când Paștele trebuia junghiat potrivit Legii, v. 7. Hristos a fost supus Legii și a păzit rânduielile ei, în special pe cea a Paștelui, ca să ne învețe pe noi să păzim în același fel instituțiile Evangheliei sale, în special pe cea a Cinei Domnului, și să nu le neglijăm. Este probabil că el s-a dus la templu să predice dimineața, când i-a trimis pe Petru și Ioan pe altă cale în cetate ca să pregătească Paștele. Cei care au însoțitori care le fac treburile lumești în mare măsură nu trebuie să creadă că aceasta le îngăduie să fie leneși; dimpotrivă, îi angajează să se ocupe mai mult de treburi duhovnicești sau de slujirea publică. El i-a îndrumat pe cei pe care i-a folosit încotro să meargă (v. 9, 10): ei trebuiau să urmeze un om care purta un ulcior cu apă, și acesta trebuia să le fie călăuză spre casă. Hristos ar fi putut să le descrie casa; probabil era o casă pe care o cunoșteau, și ar fi putut să spună doar: Mergeți la casa cutare, sau la o casă pe cutare stradă, cu cutare semn, etc. Dar i-a îndrumat astfel ca să-i învețe să depindă de conducerea Providenței și să urmeze acest lucru pas cu pas. Ei au mers fără să știe încotro merg, nici pe cine urmează. Ajunși la casă, trebuiau să ceară stăpânului casei să le arate o odaie (v. 11), și el va face aceasta de bunăvoie, v. 12. Fie că era casa unui prieten sau o casă publică, nu reiese; dar ucenicii și-au găsit călăuza, casa și odaia exact cum le spusese (v. 13); căci nu trebuie să se teamă de dezamăgire cei care merg pe cuvântul lui Hristos; potrivit poruncilor date, au pregătit totul pentru Paște, v. 11.El arată apoi cum Hristos primește cu căldură acest ultim Paște împreună cu ucenicii săi.
1. Cum primește Hristos acest Paște, ca să ne învețe pe noi să primim în același fel Paștele său, Cina Domnului, și să venim la ea cu poftă (v. 15): 'Cu dor am dorit, am dorit cu mare ardoare, să mănânc acest Paște cu voi înainte de a suferi.' El știa că acesta va fi prologul suferințelor sale și de aceea l-a dorit, pentru că era spre slava Tatălui său și mântuirea omului. El s-a bucurat să împlinească chiar și această parte din voia lui Dumnezeu cu privire la el ca Mijlocitor. Vom fi noi nepăsători față de orice slujire pentru el, care a fost atât de înflăcărat în lucrarea mântuirii noastre? Vedeți dragostea pe care o avea față de ucenicii săi; a dorit să-l mănânce cu ei, ca el și ei să aibă puțin timp împreună, doar ei, fără alții, pentru convorbire particulară, pe care nu o puteau avea în Ierusalim decât cu această ocazie. El era pe cale să-i părăsească, dar dorea foarte mult să mănânce acest Paște cu ei înainte de a suferi, ca și cum mângâierea aceea l-ar fi purtat mai cu bucurie prin suferințele sale și le-ar fi făcut mai ușoare. Observați: Paștele nostru evanghelic, mâncat prin credință cu Isus Hristos, va fi o pregătire excelentă pentru suferințe, încercări și chiar pentru moarte.Henry trece apoi direct la instituirea Cinei Domnului.
III. Instituirea Cinei Domnului, v. 19, 20. Paștele și eliberarea din Egipt erau semne tipice și profetice ale unui Hristos care avea să vină, care prin moartea sa ne va elibera de păcat și de moarte și de tirania Satanei; dar nu vor mai zice: 'Domnul este viu, care ne-a scos din țara Egiptului'; o eliberare mult mai mare va eclipsa strălucirea aceleia, și de aceea Cina Domnului este instituită ca semn comemorativ sau memorial al unui Hristos care a venit deja, care prin moartea sa ne-a eliberat; și moartea sa este cea care este pusă în mod special înaintea noastră în acea rânduială.
Considerați
Reflectare
Henry încheie secțiunea notând cum Hristos își ia rămas-bun de la vechile rânduieli ale Paștelui.
2. Cum Hristos, prin aceasta, își ia rămas-bun de la toate Paștele, semnificând astfel abrogarea tuturor rânduielilor Legii ceremoniale, dintre care cea a Paștelui era una dintre cele mai timpurii și una dintre cele mai de seamă (v. 16): 'Nu voi mai mânca din el, nici nu va mai fi sărbătorit de ucenicii mei, până când se va împlini în împărăția lui Dumnezeu.' (1.) S-a împlinit când Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi, 1 Corinteni 5:7. Și de aceea tipul și umbra aceea au fost lăsate deoparte, pentru că acum în împărăția lui Dumnezeu a venit substanța care le-a înlocuit. (2.) S-a împlinit în Cina Domnului, o rânduială a împărăției evanghelice, în care Paștele și-a avut împlinirea, și pe care ucenicii, după revărsarea Duhului, au sărbătorit-o frecvent, după cum aflăm în Faptele Apostolilor 2:42, 46. Ei au mâncat din ea, și s-ar putea spune că Hristos a mâncat cu ei, din cauza comuniunii duhovnicești pe care o aveau cu el în acea rânduială. Se spune că el cinează cu ei și ei cu el, Apocalipsa 3:20. Dar, (3.) Împlinirea deplină a acelei comemorări a libertății va fi în împărăția slavei, când tot Israelul lui Dumnezeu cel duhovnicesc va fi eliberat din robia morții și a păcatului și va intra în posesia pământului făgăduinței. Ceea ce spusese despre mâncatul mielului pascal, repetă despre băutul vinului de Paște, potirul binecuvântării sau al mulțumirii, în care toată adunarea pleda Stăpânul ospățului, la încheierea cinei de Paște. Acest potir l-a luat, potrivit obiceiului, și a mulțumit pentru eliberarea lui Israel din Egipt și pentru păstrarea întâilor-născuți ai lor, și apoi a zis: Luați-l și împărțiți-l între voi, v. 17. Aceasta nu se mai spune mai târziu despre potirul sacramental, care fiind probabil de mult mai mare greutate și valoare, fiind Noul Testament în sângele său, l-ar fi putut da în mâna fiecăruia, ca să-i învețe să-și însușească în mod particular pentru sufletele lor; dar, în ce privește potirul pascal care urmează să fie desființat, este de ajuns să spună: 'Luați-l și împărțiți-l între voi, faceți ce vreți cu el, căci nu vom mai avea nevoie de el, v. 18. Nu voi mai bea din rodul viței, nu-l voi mai lăsa băut, până când va veni împărăția lui Dumnezeu, până când va fi revărsat Duhul, și atunci veți comemora în Cina Domnului o mântuire mult mai glorioasă, din care atât eliberarea din Egipt cât și comemorarea pascală a ei erau tipuri și figuri. Împărăția lui Dumnezeu este acum atât de aproape de a fi așezată încât nu veți mai avea nevoie să mâncați sau să beți până când va veni.' Hristos, murind a doua zi, a deschis-o. Așa cum Hristos cu mare plăcere și-a luat rămas-bun de la toate sărbătorile legale (care au căzut de la sine odată cu Paștele) pentru cele evanghelice, atât duhovnicești cât și sacramentale; tot așa și creștinii buni, când sunt chemați să treacă de la Biserica luptătoare la cea triumfătoare, pot schimba cu bucurie chiar și mesele lor duhovnicești, cu atât mai mult pe cele sacramentale, pentru ospățul veșnic.
Răspunde
Răspuns
Cum vă provoacă pregătirea atentă pentru masă felul în care vă apropiați astăzi de Cina Domnului? În ce feluri ați putea primi prezența lui Hristos la masa voastră cu dor proaspăt? Unde simțiți că Domnul vă invită să renunțați la forme vechi pentru ca realitățile noului legământ să prindă rădăcini mai adânci?
Roagă-te
Rugăciune
Tată Milostiv, pe măsură ce medităm la taina Cinei Fiului Tău din camera de sus, atrage inimile noastre prin Duhul Tău ca să primim pâinea și paharul cu reverență și bucurie, amintindu-ne de trupul dat și de sângele vărsat pentru răscumpărarea noastră. Dăruiește-ne dorul arzător pe care l-a exprimat Hristos și întărește credința noastră ca să umblăm zilnic în libertatea noului legământ, privind mereu la dragostea Ta statornică. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →