← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Daniel

Daniel 3 — cu Whedon

Daniel 3Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament20 min
Deschidere
În lumina caldă a sfințeniei wesleyene și a încrederii arminiene în harul liber, deschidem Comentariul lui Daniel D. Whedon asupra Vechiului și Noului Testament pentru studiul nostru al capitolului 3 din Daniel. Whedon ne ghidează prin încercarea martorilor credincioși sub un regat mândru al lumii, arătând cum Dumnezeul tuturor veacurilor îi susține pe cei care refuză să se închine. Notele sale atente despre istorie, limbă și credință ne invită să stăm cu cei trei evrei în curaj și speranță.
Citește

Citire

Să citim acum cu voce tare capitolul 3 din Daniel, cu inimi pline de evlavie, ascultând glasul singurului Dumnezeu adevărat care umblă cu poporul său în cuptorul necazului și cheamă fiecare neam să recunoască puterea sa suverană.
Studiu
Whedon începe prin a încadra soarta oamenilor drepți sub un regat al lumii. Introducere. SOARTA OAMENILOR DREPȚI SUB UN REGAT AL LUMII. Apoi explorează identitatea chipului de aur ca fiind cea a lui Bel-Marduk. Budge este sigur că această statuie era chipul zeului Bel, al cărui principal lăcaș la Babilon se numea E-sagili, „cu capul înalt”. Inscripțiile vorbesc despre ridicarea unor astfel de statui ale zeilor, de exemplu de către Asurnazirpal, care spune: „Am ridicat un chip al lui Ninib… din piatră de munte aleasă și din aur curat”. Deși zeii erau de obicei reprezentați așezați mai degrabă decât în picioare, au fost găsite unele statui drepte, precum cea a lui Ramses menționată anterior, iar Pausanias afirmă că Bathycles din Magnesia tocmai în această epocă (550 î.Hr.) ridica lângă Sparta un tron pentru o statuie de bronz în picioare a lui Apollo, înaltă de 30 de coți. Dacă acesta era într-adevăr un chip al lui Bel-Marduk, atunci cei care refuzau să se închine înaintea lui sfidau marele zeu al Babilonului, căruia Nebucadnețar în inscripțiile sale îi atribuie constant stăpânirea peste cele patru colțuri ale lumii. Trecând la pedeapsa cuptorului de foc, Whedon detaliază rădăcinile sale babiloniene și persane. Versetul 6. 6. Dacă acest chip era într-adevăr cel al zeității principale babiloniene, nu este de mirare că pedeapsa cu moartea să cadă asupra celor care refuzau să i se închine. Knabenbauer (p. 7) dă un exemplu din vremuri relativ moderne, pe o autoritate oarecum îndoielnică totuși, unde, sub pedepse severe, împăratul Japoniei a suspendat tot cultul religios al imperiului, cu excepția unui idol anume. Cei care refuzau supunerea față de zeii țării erau considerați trădători ai guvernului. (Vezi Pusey, 444, etc.) Desigur, cultul lui Bel nu ar fi exclus, din punct de vedere păgân, și cultul lui Iahve; dar din punct de vedere evreiesc, cel care se închina Dumnezeului Unuia nu putea să se închine altuia fără apostazie. Pedeapsa prin foc era conform obiceiului babilonian și persan (Ieremia 29:22). Bertin și Budge s-au înșelat presupunând anterior că aceste cuptoare de foc erau crematorii, deoarece se știe acum că practica arderii morților printre babilonieni era „practic necunoscută” (Jastrow); dar mai multe texte vorbesc despre arderea de vie a dușmanilor regelui. Acest obicei a continuat clar până în vremurile macabeice (2 Macabei 7:5). Asurbanipal (668-626 î.Hr.) spune despre un prinț care rostise blesteme împotriva zeilor săi favoriți: „Peste un cuptor l-au pus și l-au mistuit” (Records of the Past, 1:76-79; 9:56). Deoarece zeul focului (Nusku) era „mesagerul” și „întâiul născut” al lui Bel, dacă evreii refuzau să se închine acestei zeități principale a Babilonului, pedeapsa cu moartea prin foc ar fi fost deosebit de potrivită. În răspunsul statornic al celor trei evrei, el subliniază încrederea lor neclintită. Versetele 16-18. 16-18. Ca răspuns la remarca regelui despre Iahve, evreii au răspuns: „Nu avem nevoie să-ți răspundem cu un cuvânt în această privință. Dacă Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, este în stare să ne izbăvească [deloc], este în stare să ne izbăvească din cuptorul de foc aprins și din mâna ta, o, rege; și dacă nu, să-ți fie cunoscut” adică, chiar dacă din vreun motiv inexplicabil Iahve nu i-ar izbăvi, ei totuși ar muri încrezându-se în el și refuzând supunerea față de orice alt zeu sau idol. Prince traduce: „Dacă Dumnezeul nostru… există, este în stare să ne izbăvească… și din mâna ta, o, rege, ne va izbăvi”.
Considerați

Considerare

La apariția celei de-a patra figuri în cuptor, Whedon subliniază recunoașterea bruscă a regelui. Versetul 25. 25. Construcția cuptorului babilonian în care există dovezi monumentale că uneori criminalii de rang înalt erau executați nu este bine înțeleasă. Se pare că exista o ușă laterală prin care regele putea privi. În focuri, regele uimit vede nu numai trei bărbați umblând nevătămați, ci și un altul cu ei, „iar înfățișarea celui de-al patrulea este ca a unui fiu al zeilor”. Era acest al patrulea Gibil-Nusku, zeul focului și „mesagerul” lui Bel, care astfel exprima bunăvoința zeului babilonian față de acești oameni? Nu; regele este suficient de logic să vadă, cel puțin pentru moment, că acesta este mesagerul lui Iahve (Daniel 3:28) și, prin urmare, că acest domn suprem al focului este o zeitate mai mare decât chiar Marduk însuși. Această izbăvire a celor trei copii evrei a stimulat imaginația unei mulțimi de artiști și poeți; așa a cântat chiar și Caedman: Atunci a fost în cuptor Când a venit îngerul Vântos și încântător asemenea vremii când acolo în vremea verii, este trimisă o cădere de picături în durata zilei un duș cald al norilor. Așa Samuel Wesley (1724) a parafrazat narațiunea: Lăudăm pentru totdeauna Numele tău preaslăvit, O, Fiul lui Dumnezeu, coborând din ceruri În chip de om ca să potolești flacăra înfuriată, A cărui Prezență face din iad un paradis. Whedon încheie cu decretul regal care protejează onoarea Dumnezeului Preaînalt. Versetele 28-29. 28, 29. Aceasta sună ca vorbirea unui evreu, nu a unui babilonian, iar decretul (Daniel 3:29; compară Daniel 6:25-28) este foarte diferit de cele descoperite la Babilon; dar vezi nota Daniel 3:26; Daniel 4:1-3. Mânia lui Nebucadnețar arde acum la fel de fierbinte ca și cuptorul său împotriva acuzatorilor evreilor (Daniel 3:12) care, după cum crede acum regele, aproape că l-au făcut pe acest Dumnezeu puternic un dușman al imperiului și, prin urmare, cei care vor spune de acum înainte „orice greșit” („orice calomnie”, Kautzsch) împotriva acestui Dumnezeu vor pieri ei înșiși. Osânda rostită aici nu este nenaturală. Asurbanipal spune: „I-am aruncat în groapă, le-am tăiat membrele și i-am făcut să fie mâncați de câini, urși, vulturi, ulii, păsări ale cerului și pești ai adâncului”. (Vezi și Daniel 2:5.)
Răspunde

Răspuns

1. Unde în viața ta zilnică este chemarea de a te închina înaintea puterilor mai mici cea mai insistentă? 2. Cum întărește răspunsul statornic al celor trei evrei propria ta hotărâre de a te încrede numai în Dumnezeu? 3. În ce feluri ar putea biserica de astăzi să dea mărturie că Domnul cuptorului este mai mare decât orice tron pământesc?
Roagă-te

Rugăciune

Dumnezeule milostiv și atotputernic, care ai umblat cu cei trei evrei credincioși în mijlocul focului, dă-ne același curaj de a refuza fiecare idol al vremii noastre. Prin puterea harului tău liber, păstrează-ne inimile loiale numai ție. Fie ca mărturia tovarășilor lui Daniel să aprindă îndrăzneala sfântă în biserica ta, ca conducătorii și neamurile să mărturisească totuși numele tău. Prin Hristos Domnul nostru, care izbăvește pe toți cei care te cheamă, amin.

Comentariul lui Daniel D. Whedon la Vechiul și Noul Testament · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →