Eterniseed › Curriculum › Exodul
Exodul 17-18 — cu Maclaren
Deschidere
Astăzi ne întoarcem la clasicul lui Alexandru Maclaren, Expuneri din Sfânta Scriptură, concentrându-ne pe capitolele 17 și 18 din Exod. Maclaren extrage lecții veșnice din călătoria lui Israel prin pustiu, arătând cum conflictul, conducerea și identitatea sunt modelate de încrederea în Domnul. Reflecțiile sale despre altarul numit Iehova Nissi și despre numele fiilor lui Moise ne invită să ne vedem propriile vieți prin prisma prezenței și puterii lui Dumnezeu. Pe măsură ce ascultăm, fie ca aceste scene străvechi să trezească o credință și un curaj proaspăt pentru bătăliile și pelerinajele cu care ne confruntăm în fiecare zi.
Citește
Citire
Așază-te într-un loc liniștit și citește Exodul 17-18 cu încetineală. Observă lupta cu Amalec, ridicarea mâinilor lui Moise, zidirea altarului și sfatul înțelept al lui Ietro. Observă de asemenea numirea fiilor lui Moise și lecțiile tăcute ale exilului și ale ajutorului. Lasă narațiunea să te învăluie înainte de a asculta expunerea lui Maclaren.
Studiu
Maclaren începe prin a descrie altarul memorial ridicat după lupta cu Amalec.
Toți suntem familiarizați cu acel incident pitoresc al conflictului dintre Israel și Amalec, care s-a încheiat cu biruință și cu ridicarea acestui trofeu memorial. Moise, după cum vă amintiți, s-a suit pe munte în timp ce Iosua și bărbații de război luptau în câmpie. Dar mă îndoiesc că atașăm de obicei sensul corect simbolismului acestui eveniment. De obicei, presupun, ne gândim la Moise ca mijlocind pe munte cu Dumnezeu. Dar nu există niciun cuvânt despre rugăciune în poveste, iar atitudinea lui Moise este contrară ideii că ocupația lui era mijlocirea. El stătea acolo, cu toiagul lui Dumnezeu în mână, iar toiagul lui Dumnezeu era simbolul și vehiculul puterii divine. Când ridica toiagul, Amalec fugea dinaintea lui Israel; când toiagul cădea, Israel fugea dinaintea lui Amalec. Adică, mâna ridicată nu era mâna mijlocirii, ci mâna care transmitea putere și biruință. Și astfel, când conflictul s-a sfârșit, Moise zidește acest memorial de mulțumire adus lui Dumnezeu și adună aceste pietre mari — care poate că mai stau și acum în unele din văile neexplorate ale acelei regiuni pustii și ciudate — pentru a învăța pe Israel legile conflictului și condițiile biruinței. Aceste legi și condiții sunt cuprinse în numele pe care l-a dat altarului pe care l-a zidit — Iehova Nissi, 'Domnul este steagul meu'.Maclaren trece apoi la a doua îndemnare trasă din numele steagului.
II. A doua dintre îndemnările care vin de la altar și de la numele lui este: Aduceți-vă aminte ale cui porunci urmați.În cele din urmă, Maclaren prezintă a treia lecție privind izvorul biruinței.
III. În cele din urmă, a treia lecție pe care aceste pietre cenușii ne-o predică este: Recunoașteți prin a cui putere biruiți.
Considerați
Considerare
Maclaren încheie prima secțiune îndemnând pe credincioși să scrie Iehova Nissi peste viețile lor.
Și apoi, când viețile noastre se vor sfârși, fie ca singura inscripție de pe piatra care ne acoperă să fie 'Iehova Nissi: Domnul este steagul meu'! Trofeul care comemorează biruința creștinului nu trebuie să poarte alt nume decât al Aceluia prin a cărui har suntem mai mult decât biruitori. 'Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.'Maclaren leagă apoi cele două nume date de Moise pentru a arăta cum străinul și ajutorul aparțin împreună.
Pe de altă parte, nu vom spune și simți niciodată 'Domnul este ajutorul meu' așa cum se cuvine, până când nu vom avea adânc în inimile noastre și statornicit în conștiința noastră cealaltă convingere că suntem străini aici. Numai când ne dăm seama că nu există altă permanență pentru noi, întindem mâinile și apucăm Veșnicul, ca să nu fim măturați de valurile întunecate ale curentului grăbit al Timpului. Numai când toate celelalte reazeme ne sunt smulse, ne odihnim toată greutatea pe acel unic stâlp puternic și central, care nu poate fi niciodată mișcat. Învață că Dumnezeu ajută, căci aceasta face posibil să spui 'Sunt un străin' și să nu plângi. Învață că ești străin, căci aceasta stimulează să-L iei pe Dumnezeu ca ajutor. Așa cum, când apele ies din matcă, oamenii sunt împinși spre pământul cel mai înalt ca să-și salveze viețile, tot așa, când vedem valurile apelor timpului rostogolindu-se peste toate lucrurile create, ne luăm zborul spre Stânca veacurilor. Pune-le împreună și se potrivesc unul cu altul și ne întăresc.
Răspunde
Răspuns
În care dintre bătăliile tale actuale ai nevoie cel mai mult să-ți amintești că Domnul este steagul tău? Cum ar putea adevărurile gemene de a fi străin aici și de a-L avea pe Dumnezeu ca Ajutorul tău să remodeleze o alegere practică astăzi? În ce domeniu ești ispitit să te bizui pe toiege sau pe Moise în loc să privești doar la Domnul?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne al steagului și Ajutorul nostru neclintit, mulțumim Ție pentru mărturia Scripturii și pentru perspectivele expunătorilor credincioși. Învață-ne să luptăm ca ostașii Tăi consacrați, ridicându-ne ochii de la orice încredere mai mică doar spre Tine. Când ne simțim străini în această lume trecătoare, apropie-ne de casa care este cu Hristos. Dă-ne inimi liniștite care așteaptă poruncile Tale și mâini statornice care țin puterea Ta. Fie ca fiecare biruință să fie atribuită lui Iehova Nissi, și fie ca viețile noastre să poarte doar acest nume. În numele lui Isus, Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →