← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Proverbele

Proverbe 29-30 — cu Simeon

Proverbele 29-30Charles Simeon — Horae Homileticae20 min
Deschidere
În cadența măsurată a căii de mijloc, ne întoarcem din nou la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară de devoțiune expozitivă creată pentru Biserica Angliei. În Proverbele 29 și 30 Simeon urmărește primejdia sufletului și singurul său refugiu, vorbind cu aceeași tandrețe și fidelitate care i-au marcat amvonul din Cambridge. Cuvintele sale rămân înaintea noastră ca sfat viu, invitându-ne să ascultăm Scripturile din nou sub îndrumarea Duhului care le-a inspirat mai întâi.
Citește

Citire

Să dăm acum ureche atentă capitolelor rânduite. Pe măsură ce cititorul proclamă Proverbele 29 și 30, fie ca fiecare inimă să se liniștească pentru a primi cuvântul care și avertizează și mângâie, ca Duhul să aplice adevărurile sale la starea noastră prezentă.
Studiu
Simeon începe prin a explica primejdia încăpățânării în păcat din Proverbe 29:1. Versetul 1. DISCURS: 820 PRIMEJDIA ÎNCĂPĂȚÂNĂRII ÎN PĂCAT Proverbe 29:1. Cel care, fiind adesea mustrat, își întărește grumazul, va fi nimicit deodată și fără leac. Îngrozitoare, cu adevărat îngrozitoare, este această declarație; totuși este foarte mântuitoare și vrednică de cea mai adâncă atenție. Mulți își închipuie că se potrivește doar cu rânduiala Legii: dar nu este mai puțin potrivită pentru noi sub Evanghelie. Evanghelia nu constă numai din promisiuni, ci și din amenințări: și însuși Sfântul Pavel ne spune că „ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea; și că atunci când oamenii vor zice: Pace și siguranță, atunci va veni peste ei o nimicire subită ca durerile nașterii peste femeia însărcinată, și nu vor scăpa [Notă: 1 Tesaloniceni 5:2-3.].” Apoi se îndreaptă spre importanța slujirilor evanghelice în Proverbe 29:18. Versetul 18. DISCURS: 821 IMPORTANȚA SLUJIRILOR EVANGHELICE Proverbe 29:18. Unde nu este viziune, poporul piere: dar cine păzește Legea este fericit [Notă: Această scurtă schiță este dată ca un subiect util pentru o predică misionară. Contrastul dintre păgâni într-o stare de ignoranță și una de convertire ar fi foarte izbitor.]. DE-A LUNGUL întregii Scripturi, avem o singură mărturie neschimbată despre om. Vedem, în fiecare parte, I. Starea deplorabilă a celor care nu cunosc Evanghelia — Descoperirile către profeți erau adesea făcute în viziuni: și de aceea materia descoperirii era numită „viziunea” lor. Acum, unde nu este nicio descoperire, sau unde, deși este dată, nu este luată în seamă, „poporul piere” — [Aceasta este starea nefericită a lumii păgâne, care este înfățișată constant ca moartă în fărădelegi și păcate și sub stăpânirea lui Satan [Notă: Efeseni 2:1; Efeseni 2:11-13. Romani 3:19; Romani 3:19. Apoi, Simeon abordează teama de om ca o cursă în Proverbe 29:25. Versetul 25. DISCURS: 822 TEAMA DE OM Proverbe 29:25. Teama de om aduce o cursă; dar cine își pune încrederea în Domnul va fi în siguranță. Domnul nostru binecuvântat, chiar la prima introducere a religiei sale în lume, le-a spus urmașilor săi că nu a venit să aducă pace pe pământ, ci o sabie, și să pună la vrajbă unii cu alții pe rudele cele mai apropiate și mai dragi. Nu trebuie totuși să presupunem că acesta era scopul propriu al religiei sale: nu era scopul, ci efectul: și este și trebuie să fie efectul, atâta timp cât va exista un om carnal și nerăscumpărat pe pământ. Ce trebuie atunci să facă urmașii lui Hristos? Să se retragă, pentru că prietenii lor trupești le interzic să înainteze? sau să-și pună lumina sub obroc, ca să nu supere ochii celor care o privesc?
Considerați

Considerare

Simeon insistă asupra caracterului iremediabil al judecății care urmează nepocăinței împietrite. Iremediabil — [Dacă odată Dumnezeu spune Duhului Său Sfânt: „Nu mai lupta cu omul acela: s-a alipit de idoli: lasă-l [Notă: Osea 4:17.];” omul este de fapt lăsat la o nimicire iremediabilă. El va trăi doar ca să „împlinească măsura nelegiuirilor sale” și să „strângă mânie pentru ziua mâniei”. Dar în orice caz, chiar în clipa în care moartea ne oprește, ziua harului nostru se încheie: nu este pocăință în mormânt; nicio posibilitate de a trece prăpastia care este fixată între cer și iad: viermele care roade conștiința nu va muri niciodată; focul care chinuiește trupul nu va fi stins niciodată: mânia care vine va fi veșnic mânia care vine. El încheie cu un cuvânt de încurajare pentru cei care, prin har, au învățat să se încreadă în Domnul mai degrabă decât să se teamă de om. Pentru ei nu rămâne nimic decât „o anumită așteptare înfricoșată a judecății și a aprinderii focului”: pentru voi este pregătită o greutate veșnică de slavă, care va fi sporită în proporție cu încercările pe care le-ați îndurat pentru Dumnezeu și cu slujirile pe care i le-ați adus. Fiți cu inimă bună, deci: căci încercările voastre se „întorc de fapt spre mărturie pentru voi”; și „dacă suferiți împreună cu Hristos”, sunteți asigurați, prin glasul Inspirației, că „veți fi și slăviți împreună”.
Răspunde

Răspuns

Unde în propria mea viață am rezistat mustrărilor repetate ale conștiinței sau ale Scripturii? În ce tovărășie sau împrejurare teama de om amenință încă să înăbușe mărturia credincioasă? Cum ar putea o încredere mai adâncă în răsplata Domnului să mă întărească să umblu mai liber în ascultarea credinței?
Roagă-te

Rugăciune

O, Doamne al întregii răbdări, care ne-ai vorbit prin cuvântul Tău și prin Duhul Tău, dă-ne să nu ne întărim grumazul împotriva mustrărilor Tale. Păzește-ne de cursa laudei omenești și de ruina mai adâncă a nepocăinței finale. Fixează încrederea noastră numai în Tine, ca să fim în siguranță acum și în ziua arătării Tale. Prin Iisus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Charles Simeon — Horae Homileticae · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →