← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › 2 Samuel

2 Samuel 5-6 — cu Maclaren

2 Samuel 5-6Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la lecția Eterniseed de astăzi extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În aceste pagini Maclaren urmărește ascensiunea lui David de la Hebron la Ierusalim și întoarcerea dramatică a chivotului, arătând cum Dumnezeu pregătește și purifică poporul Său. Vom asculta expunerea sa atentă a 2 Samuel 5-6, permițând perspectivelor sale să lumineze textul și să ne îndemne inimile spre o încredere și reverență mai profunde.
Citește

Citire

Luați câteva clipe liniștite pentru a citi 2 Samuel capitolele 5 și 6. Observați unificarea mult așteptată a semințiilor, capturarea Ierusalimului de către David și procesiunea veselă, dar sobră, a chivotului. Lăsați narațiunea să vorbească; observați contrastele dintre prezumție și reverență, dintre frică și binecuvântare.
Studiu
Maclaren începe prin a examina supunerea formală a bătrânilor la Hebron. I. Acest pasaj tratează mai întâi supunerea semințiilor și reunirea regatului divizat. O comparație între 2 Samuel 5:1 și 2 Samuel 5:3 arată că o delegație formală de bătrâni din toate semințiile care ținuseră de Isboșet a venit la Hebron cu supunerea lor. Relatarea din 1 Cronici este o copie textuală a acesteia, cu adăugarea unei imagini strălucitoare a ospățului și bucuriei însoțitoare. De asemenea, pune mult accent pe sinceritatea noilor supuși ai lui David, care necesita o oarecare confirmare; căci loialitatea care a fost neloială atât timp cât a îndrăznit poate fi suspectată. Bătrânii au gurile pline de motive excelente pentru a recunoaște domnia lui David: el este fratele lor; el a fost adevăratul lor conducător în război, chiar și în vremea lui Saul; el a fost numit de Dumnezeu să fie rege și comandant. Maclaren reflectă apoi asupra drumului lui David spre tron ca model pentru vieți nobile. Așadar David a ajuns în cele din urmă la tron. Format prin suferință și în deplina maturitate a puterilor sale, îmbogățit de experiențele singular de variate ale vieții sale schimbătoare, temperat de alternanțele rapide de căldură și frig, șlefuit prin frecare, consolidat prin lovituri grele, el a fost sudat într-un instrument potrivit pentru scopurile lui Dumnezeu. Astfel El pregătește întotdeauna pentru un serviciu mai mare. Astfel El răsplătește întotdeauna încrederea răbdătoare. Prin încercări spre un tron este legea pentru toate viețile nobile în ceea ce privește progresul lor pământesc, precum și în ceea ce privește relația dintre pământ și cer. Dar David nu este doar un exemplu profetic al modului în care Dumnezeu își pregătește slujitorii, ci este o persoană profetică; și în progresul său spre regatul său avem umbrit în mod vag, dar real, calea prin care Fiul și Domnul său ajung la al Său, o cale presărată cu spini și care se cufundă în 'văi ale umbrei morții' comparativ cu care ora cea mai întunecată a lui David era însorită. Psalmii exilului persecutat au răsunând prin ei o durere mai adâncă; căci ei 'au mărturisit dinainte suferințele lui Hristos'. 'Fără cruce, fără coroană' este lecția vieții timpurii a lui David. Maclaren urmărește apoi creșterea regatului sub prezența Domnului. III. Avem, în cele din urmă, creșterea regatului. Trec peste chestiuni topografice, care nu ne privesc aici. Punctele consemnate sunt stabilirea lui David în fortăreață, adăugirile sale la cetate, măreția sa crescândă și motivul ei în prezența și favoarea 'Dumnezeului oștirilor', exemplul special al acestui lucru în relațiile prietenoase cu Hiram din Tir și angajarea lucrătorilor tirieni, și recunoașterea sursei și scopului prosperității sale de către regele evlavios. Vedem aici condițiile adevăratului succes: 'Domnul, Dumnezeul oștirilor, era cu el'. Vedem de asemenea folosirea corectă a acestuia: 'David a înțeles că Domnul l-a stabilit rege'. El nu a fost umflat de importanță de sine prin înălțarea sa, ci a văzut cu evlavie și claritate cine l-a pus în locul său înalt. Și, așa cum și-a trasat regalitatea de la Dumnezeu, tot așa a recunoscut că a primit-o nu pentru sine, ci ca o încredințare de folosit nu în autoindulgență, ci pentru binele național: 'și că El și-a înălțat regatul de dragul poporului Său Israel'. Oricine se ține ferm de aceste două gânduri și le trăiește va împodobi poziția sa, oricare ar fi ea, și va fi unul dintre regii încoronați ai lui Dumnezeu, oricât de obscur ar fi lotul său și mici îndatoririle sale. Cel care le lipsește va abuza de darurile sale și își va strica viața, iar cu cât înzestrările sale sunt mai splendide și poziția mai înaltă, cu atât mai vizibilă va fi ruina sa și mai grea vina sa.
Considerați

Considerare

Maclaren trage în cele din urmă lecția din casa lui Obed-Edom cu privire la efectul dublu al chivotului. III. Ultima secțiune 2 Samuel 6:10-2 Samuel 6:12 ne oferă binecuvântările asupra casei lui Obed-Edom și mutarea cu bucurie a chivotului la Ierusalim. Obed-Edom este numit 'Ghitit' sau om din Gat; dar nu pare să fi fost un imigrant filistean, ci un originar din alt Gat, o cetate levitică, și el însuși un levit. Există un Obed-Edom în listele leviților lui David din Cronici care este probabil același om. El nu s-a temut să primească chivotul și, primit cu vrednicie, prezența care fusese o sursă de dezastru și moarte pentru idolatri, pentru cei curioși în mod profan care cercetau taina sa și pentru ireverența prezumțioasă, a devenit un izvor de binecuvântare neîntreruptă. Acest efect dublu al aceleiași prezențe este doar un simbol al unei legi solemne care străbate toată viața și se manifestă în mod special în efectele lucrării lui Hristos asupra oamenilor. Totul are două mânere și depinde de noi înșine de care dintre ele îl apucăm și dacă vom primi un șoc care ucide sau binecuvântări. Aceleași circumstanțe de sărăcie sau bogăție sau durere sau ispită îl fac pe un om mai bun și pe altul mai rău. Aceeași prezență a lui Dumnezeu va fi pentru un om o bucurie; pentru altul, o teroare. 'Ceea ce face cerul, face și iadul'. Aceeași evanghelie primită este izvorul vieții, curăției, păcii; și, respinsă sau neglijată, este sursa răului și morții. Isus Hristos este 'pus spre căderea și ridicarea multora'. Fie El este mireasma vieții spre viață, stânca pe care zidim, fie este mireasma morții spre moarte, piatra peste care ne poticnim și ne zdrobim mădularele.
Răspunde

Răspuns

Unde în viața mea a precedat încrederea răbdătoare o responsabilitate mai mare? Cum aș putea cultiva o reverență mai profundă pentru ceea ce este sfânt în loc să tratez lucrurile sacre cu superficialitate? În ce circumstanță actuală sunt invitat să primesc prezența lui Dumnezeu ca binecuvântare mai degrabă decât ca amenințare?
Roagă-te

Rugăciune

Doamne al oștirilor, Îți mulțumim pentru mâna statornică care l-a modelat pe David prin ani de așteptare și pentru aceeași mână care ne modelează pe noi astăzi. Dă-ne smerenia de a primi cu bucurie domnia Ta și reverența care primește prezența Ta ca viață. Unde am devenit familiari și nepăsători, restabilește uimirea; unde frica a redus la tăcere bucuria, restabilește încrederea. Fie ca locuința Ta printre noi să aducă binecuvântare gospodăriilor noastre și putere poporului Tău, prin Hristos Domnul nostru. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →