← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Psalmii

Psalmii 83-84 — cu Maclaren

Psalmii 83-84Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi20 min
Deschidere
Bine ați venit la această lecție zilnică extrasă din clasicul Expositions of Holy Scripture al lui Alexander Maclaren. În tratarea Psalmilor 83-84, Maclaren explorează dorul profund al sufletului după prezența lui Dumnezeu, contrastul dintre neliniștea umană și mulțumirea creaturilor, și calea pelerinului care duce de la dorință la locuința cu Domnul. Perspectivele sale ne invită să ne examinăm propriile inimi și să găsim odihnă în încredere. În următoarele câteva minute vom citi Scriptura, vom studia pasaje selectate din Maclaren, vom considera forța lor practică, vom răspunde în reflecție și vom încheia în rugăciune.
Citește

Citire

Întoarceți-vă acum la Psalmii 83 și 84. Lăsați cuvintele acestor doi psalmi să vă învăluie încet. Primul strigă în mijlocul dușmanilor din jur; al doilea cântă despre dorul după curțile Domnului și despre fericirea celor ale căror inimi sunt îndreptate spre pelerinaj. Citiți-i cu glas tare dacă este posibil, oprindu-vă după fiecare strofă pentru a observa mișcarea de la necaz la dorință și de la dorință la încredere sigură.
Studiu
Maclaren începe prin a aminti cuvintele sfântului Rutherford. Zicerea binecunoscută a sfântului Rutherford, când a fost redus la tăcere și exilat din parohia sa, răsună și explică aceste cuvinte. 'Când mă gândesc,' spunea el, 'la vrăbii și la rândunele care își clădesc cuiburile în biserica din Anwoth și la sabaturile mele mute, ochii mei întristați și încețoșați privesc pieziș la Hristos și Îl înfățișează ca mânios.' Așa suspina slujitorul prezbiterian în inactivitatea sa silită într-un oraș scoțian prosaic din secolul al șaptesprezecelea, răspunzând fratelui său de inimă din vremuri îndepărtate și în împrejurări atât de diferite. Psalmistul era probabil un membru al familiei levitice a fiilor lui Core, care erau 'portari în casa Domnului.' El știa ce spunea când își prefera slujba sa umilă tuturor onorurilor printre cei nelegiuiți. Maclaren trasează apoi o paralelă cu spusa lui Hristos despre Fiul Omului. Dar, oricât de patetică este plângerea, privită ca suspinul unui slujitor al sanctuarului exilat de la altarul care îi era ca o casă și de la închinarea care era ocupația și desfătarea sa, ea sună o notă mai adâncă și una care trezește ecouri în inimile noastre, când auzim în ea, așa cum putem, plângerea omenirii care își pune în contrast neliniștea cu soarta mai fericită a creaturilor inferioare. Vă amintiți cine a spus – și cu ce prilej a spus – 'Vulpile au vizuini și păsările cerului au locuri de odihnă, dar Fiul Omului n-are unde să-Și plece capul'? Acea spusă, ca și textul nostru, are o aplicare mai îngustă și una mai largă. În prima zugrăvește patetic pe Hristos fără cămin, un rătăcitor într-o țară 'a Sa' în mod deosebit, și îl avertizează pe entuziastul său urmaș potențial de soarta pe care acesta se angaja cu atâta ușurință să o împărtășească. Dar când Isus Se numește pe Sine 'Fiul Omului,' El pretinde a fi idealul realizat al omenirii, și când, ca în acea spusă, El pune în contrast condiția 'Fiului Omului' cu cea a creației animale, abia dacă putem evita să dăm cuvintelor aplicarea lor mai largă la același contrast dintre lipsa de cămin a omului și odihna creaturilor pe care am găsit-o în suspinul Psalmistului. Maclaren continuă oferind o rugăminte și o făgăduință din cuvintele Psalmistului. 'Altarele Tale, Doamne al oștirilor! Împăratul meu și Dumnezeul meu.' Psalmistul Îl roagă pe Dumnezeu și se prinde, pentru încrederea sa, de faptul că creaturile care nu înțeleg ce înseamnă altarul pot construi lângă el, iar cele care nu au nicio noțiune despre cine este Dumnezeul căruia îi este închinată casa sunt totuși îngrijite de El. Și se gândește în sinea lui: 'Dacă pot spune "Împăratul meu și Dumnezeul meu," cu siguranță Cel care are grijă de ele nu mă va lăsa pe mine neîngrijit.' Neliniștea sufletului care este capabil să și-L însușească pe Dumnezeu este o neliniște care are în ea, dacă o înțelegem cum se cuvine, asigurarea că va fi potolită și mulțumită. Cel care este capabil să intre în strânsa relație personală cu Dumnezeu exprimată de acea mică pronume elocventă și de repetarea ei cu cele două cuvinte, 'Împărat' și 'Dumnezeu' – o astfel de creatură nu poate striga în zadar după odihnă, nici nu poate căuta în zadar, ca un rătăcitor fără cămin, ușa casei Tatălui.
Considerați

Considerare

Maclaren încheie arătând spre calea încrederii. Așadar, fraților! dacă vrem odihnă, să-L strângem pe Dumnezeu ca al nostru; dacă dorim o casă caldă, sigură, adăpostită de orice vânt care suflă și inaccesibilă dușmanilor, să ne cuibărim, ca rândunelele, sub streașina Templului. Să-L luăm pe Dumnezeu ca Speranța noastră. Cei care țin comuniune cu El – și toți putem face aceasta oriunde ne-am afla și orice am face – aceștia, și numai aceștia, 'locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții lor.' De aceea, cu cea mai adâncă simplitate a expresiei, psalmul nostru continuă să descrie, ca fiind la fel de beneficiari ai fericirii, 'pe cei ce locuiesc în casa Domnului' și pe cei 'în a căror inimă sunt căile' care duc la ea, și să explice în cele din urmă, așa cum am arătat deja, că atât cei ce locuiesc în ea, cât și pelerinii spre acea intimitate a rămânerii cu Dumnezeu sunt cuprinși în binecuvântarea revărsată peste cei ce se alipesc de El: 'Fericit este omul care se încrede în Tine!' În cele din urmă, Maclaren afirmă sosirea sigură a pelerinilor în Sion. Fiți siguri că 'fiecare dintre ei apare înaintea lui Dumnezeu în Sion.'
Răspunde

Răspuns

Unde, în împrejurările voastre actuale, simțiți aceeași lipsă de cămin pe care o descrie Psalmistul? Cum ar putea numirea lui Dumnezeu ca 'Împăratul meu și Dumnezeul meu' să schimbe felul în care întâmpinați cerințele zilei de azi? Ce pas de pelerinaj puteți face săptămâna aceasta care să transforme o vale a plângerii într-un loc de izvoare?
Roagă-te

Rugăciune

Domnul oștirilor, Împăratul și Dumnezeul nostru, stârnește în noi aceeași dorință care l-a umplut pe psalmist, ca inimile noastre să fie îndreptate spre căile ce duc la prezența Ta. Transformă lacrimile noastre în fântâni de binecuvântare și acoperă deșerturile noastre cu ploaia Duhului Tău. Dă-ne tărie crescândă pe drum până când fiecare dintre noi va apărea înaintea Ta în Sion și păzește-ne să nu ne zidim cuiburile cu indiferență față de slava Ta. Amin.

Expunerile lui Alexander Maclaren asupra Sfintei Scripturi · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →