Eterniseed › Curriculum › Filipeni
Filipeni 2 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale via media, Horae Homileticae a lui Charles Simeon deschide Filipeni 2 cu gravitate pastorală, îndrumând Biserica către mintea apostolică a lui Hristos. Lecția de astăzi se inspiră din discursurile sale despre unitatea creștină și smerenia care singură o susține, invitându-ne să primim același Duh care a animat îndemnurile apostolului.
Citește
Citire
Să se audă textul sacru cu atenție liniștită. Pe măsură ce cuvintele din Filipeni 2 sunt citite cu voce tare, să fim atenți atât la rugămintea urgentă a apostolului pentru o singură minte, cât și la modelul Domnului care s-a golit de sine pentru noi.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta chemarea apostolică la unitate în cadrul unicei familii a lui Hristos.
Versetele 1-2. DISCURS: 2143 UNITATEA RECOMANDATĂ Filipeni 2:1-2. Dacă, deci, este vreo mângâiere în Hristos, dacă este vreo îmbărbătare în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și îndurare, împliniți-mi bucuria, ca să aveți aceleași gânduri, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur gând. Biserica lui Hristos este o mare familie; toți membrii ei fiind copii ai unui singur Părinte comun și părtași ai unui singur interes comun. A căuta binele întregului este datoria fiecăruia; nimeni nu se gândește la propria mulțumire personală, ci toți unindu-se pentru bunăstarea comună. Acesta a fost un subiect favorit al Apostolului Pavel. Îngrijirea tuturor Bisericilor fiindu-i încredințată, el a avut ocazie constantă să insufle necesitatea unirii printre caracterele multiple și discordante din care erau compuse diferitele societăți.El demonstrează apoi cum unitatea în elementele fundamentale ale credinței poate fi atinsă în toate scopurile practice.
Desigur, o unitate de afecțiune trebuie să fie considerabil împiedicată de aceste circumstanțe: căci noi suntem de acord în mod natural cel mai bine cu cei ale căror sentimente le aprobăm: și dacă există vreo mare diversitate de sentimente pe subiecte importante, suntem înclinați să simțim o înstrăinare proporțională a inimii față de persoana în care există aceasta.] Dar deși o unire perfectă în aceste privințe este dificilă, ea este, în măsura necesară pentru toate scopurile practice, cu siguranță realizabilă— [Ni se învață în mod expres că ea ar trebui și poate să existe în diferiții membri ai trupului mistic al lui Hristos [Notă: 1 Corinteni 1:10.] — — — Calea de a o atinge este să ne limităm la elementele fundamentale ale religiei; și să le facem legăturile unirii; în timp ce adevărurile mai puțin evidente sau mai puțin importante sunt lăsate ca teren neutru, deschis deopotrivă oricărei părți, și să fie ocupat sau nu de fiecare, după cum consideră potrivit.Apoi el expune preceptele distinctive creștine conform cărora fiecare ar trebui să-i considere pe alții mai presus de sine.
Versetul 3. DISCURS: 2144 CONSIDERÂNDU-I PE ALȚII MAI PRESUS DE NOI Filipeni 2:3. În smerenie, fiecare să-l considere pe celălalt mai presus de sine. Este un lucru comun și universal aprobat că pomul se cunoaște după rodul său. Acum am dori ca Evanghelia să fie supusă acestei încercări: și suntem dispuși ca ea să fie acceptată sau respinsă, potrivit rezultatului acestei încercări. Că lucruri bune au fost rostite de oameni neinspirați pe subiectul smereniei, recunoaștem cu ușurință: căci modestia și respectul față de sentimentele altora se recomandă în mod necesar judecății oricărei minți chibzuite. Dar socotim că preceptele dinaintea noastră sunt specifice creștinismului; și, ca maximă în morală, rămâne neîntrecută în întreaga lume. În sprijinul acestei porunci, voi încerca să arăt, I.
Considerați
Considerare
În cele din urmă el urmărește excelența acestei smerenii așa cum împodobește Biserica și recomandă Evanghelia lumii.
Adevărat, ei nu-l vor iubi, pentru că „urăsc lumina” pe care o reflectă un astfel de caracter: dar au o convingere interioară că el are dreptate; și o dorință ca, deși nu trăiesc viața lui, să „moară moartea lui”. Ei știu, în sufletele lor, că Dumnezeu aprobă astfel de caractere și că El le va deosebi cu favoarea Sa, atât aici [Notă: 1 Petru 5:5.], cât și în lumea veșnică [Notă: Luca 18:14.]. Ei văd în astfel de caractere religia împodobită și cinstită [Notă: 1 Petru 3:4.]. Ați dori atunci, fraților, să recomandați religia, cultivați acest duh și socotiți-vă cei mai de jos dintre toți și cei mai mici dintre toți [Notă: 1 Corinteni 15:9.].
Răspunde
Răspuns
Unde în părtășia mea actuală rezist smereniei pe care Hristos a întrupat-o? Ce preferință ascunsă pentru propria mea judecată mai împiedică încă unitatea pentru care s-a rugat Simeon? Cum ar putea practica zilnică de a-i considera pe alții mai presus de mine să-mi reordoneze vorbirea și tăcerea înaintea lui Dumnezeu și a aproapelui?
Roagă-te
Rugăciune
O, Doamne Isuse, care pentru noi nu te-ai agățat de egalitatea cu Dumnezeu, dă-ne nouă mintea care a fost în Tine. Unește-ți Biserica împreună în aceeași dragoste și un singur gând, ca mângâierea Duhului Tău să nu fie stinsă de mândria noastră. Supune în noi orice gând înalt; învață-ne să-i socotim pe alții mai presus de noi; și lasă unitatea pe care o căutăm să fie însăși legătura păcii care declară slava Ta lumii. Prin același Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →