Eterniseed › Curriculum › Galateni
Galateni 2 — cu Simeon
Deschidere
În cadențele măsurate ale căii de mijloc, ne întoarcem astăzi la Horae Homileticae a lui Charles Simeon, acea comoară a expunerii anglicane care dezvăluie Scripturile cu gravitate pastorală și claritate evanghelică. Pentru al doilea capitol din Galateni, Simeon urmărește apărarea statornică a Apostolului Pavel a libertății Evangheliei, arătând cum pertinacitatea sfântă și deferența caritabilă pot locui împreună în aceeași inimă reînnoită. Discursurile sale ne invită să cântărim atât necesitatea de a lupta pentru credința odată încredințată, cât și harul de a ne aminti de cei săraci, toate în cadrul vieții ordonate a Bisericii.
Citește
Citire
Să ascultăm acum textul sacru însuși. Cu voce liniștită, să citim capitolul 2 din Galateni, oprindu-ne după fiecare paragraf pentru ca cuvintele Apostolului despre libertate, unitate și singura temelie să pătrundă adânc în inimă. Să îngăduim Duhului să pregătească mintea pentru reflecțiile ce urmează din expunerea atentă a lui Simeon.
Studiu
Simeon începe prin a prezenta prilejul poziției hotărâte a lui Pavel la Ierusalim.
Totuși, în pasajul pe care tocmai l-am citit, vedem nu doar o inflexibilitate a minții, ci o asemenea exprimare a ei pe care cu greu ne-am fi așteptat de la un om atât de blând și bun. Când se afla la Ierusalim, însoțit de un tânăr ucenic pe nume Tit, a fost îndemnat să-l circumcidă; nu pentru a înlătura prejudecata și a câștiga un acces mai ușor la mințile oamenilor, ci din ideea că respectarea acelei rânduieli era necesară pentru împlinirea creștinismului și pentru dobândirea mântuirii prin Evanghelie. La astfel de sfătuitori nu a vrut să asculte nici o clipă. Oricare le-ar fi fost rangul sau influența în Biserică, nu i-a considerat vrednici de cea mai mică deferență din partea lui într-o asemenea chestiune [Notă: Vezi ver. 6.]; deoarece o conformare la dorințele lor ar vătăma și ar invalida cu totul Evanghelia lui Hristos. Acum, pentru ca această inflexibilitate a sa să fie apreciată cum se cuvine, voi arăta, I.El arată apoi când fermitatea devine o virtute de primă necesitate.
];” și când a fost tratat cu tot felul de cruzimi pe cruce, s-a rugat și a cerut iertare pentru ucigașii săi: „Părinte, iartă-le, căci nu știu ce fac [Notă: Luca 23:34 .].”] Dar, în ciuda urâciunii pertinacității în general, există vremuri, II. Când ea devine o virtute de primă necesitate — O fermitate de caracter este indispensabilă adevăratului creștin: și el trebuie să fie absolut „neclintit [Notă: 1 Corinteni 15:58 .]”, 1. Când altfel ascultarea de Hristos ar fi încălcată — [Nu numai faptele noastre, ci „chiar și gândurile noastre trebuie aduse în robie ascultării de Hristos [Notă: 2 Corinteni 10:5 .]”. O poruncă de la El înlătură orice autoritate omenească și trebuie ascultată în orice împrejurare.Simeon trece la cazul în care credința lui Hristos ar fi altfel compromisă.
El îl circumcisese mai înainte pe Timotei, pentru că socotea că acea măsură i-ar fi ușurat accesul la frații săi iudei și acceptarea lor. Dar circumcizia lui Tit era cerută ca fiind necesară pentru a împlini și desăvârși mântuirea prin Evanghelie. A consimți la ea în acea privință ar fi însemnat să-și trădeze încrederea ca slujitor al neamurilor. El știa că Legea lui Moise fusese desființată: și, atât de departe ar fi fost respectarea ei de a desăvârși lucrarea lui Hristos, încât ar fi invalidat-o cu totul [Notă: Galateni 5:2 .] și ar fi făcut ca Hristos însuși să fi murit în zadar [Notă: Galateni 5:4 .]. Putea el atunci să cedeze unei asemenea cereri? Nu, nici măcar o oră; nici măcar o clipă. Dimpotrivă, dacă Petru însuși era condus să disimuleze și să compromită în vreun fel credința lui Hristos, Pavel „îl mustra în față” și aceasta înaintea întregii Biserici [Notă: ver. 11.
Considerați
Considerare
Simeon încheie prin a sublinia necesitatea unei minți luminate care păzește puritatea Evangheliei.
Și atât de fermi trebuie să fim în alipirea noastră de El și atât de simpli în încrederea noastră, încât, dacă un înger din ceruri ar insufla minților noastre vreo învățătură care ar interfera cu aceasta, să nu ezităm să-l denunțăm ca blestemat [Notă: Galateni 1:6-8 .]: atât de „stăruitor trebuie să luptăm pentru credință [Notă: Iuda, ver. 3.]” și atât de hotărât trebuie s-o păstrăm curată și nepătată.] Vedeți, deci, 1. Câtă nevoie avem să ne luminăm mințile cum se cuvine — [Presupuneți, pentru o clipă, că Sfântul Pavel s-ar fi dovedit la fel de neștiutor sau nestatornic ca Sfântul Petru, ce rele s-ar fi abătut atât asupra Bisericii, cât și asupra lumii întregi! De fapt, întreaga credință a lui Hristos ar fi fost răsturnată; și, dacă Dumnezeu nu ar fi intervenit în alt fel ca s-o împiedice, întreaga lume ar fi fost ruinată. Totuși, cât de puțin este luat în seamă acest punct de către mulți care totuși se numesc creștini!El încheie insistând asupra uniformității indispensabile a doctrinei între toți cei ce-L propovăduiesc pe Hristos.
Toți propovăduiau pocăința și iertarea păcatelor în numele lui Isus Hristos. Și în aceasta nu poate fi admisă nicio deosebire; căci nu este „altă temelie pe care să poată zidi cineva, decât Isus Hristos [Notă: 1 Corinteni 3:11 .]”; „nici alt nume dat, prin care să poată fi mântuit vreun om [Notă: Faptele Apostolilor 4:12 .]”. De aceea, când Petru a încuviințat ideea că respectarea Legii era necesară și a întunecat astfel puritatea Evangheliei, Sfântul Pavel l-a mustrat în față înaintea întregii Biserici [Notă: ver. 11.]. Atât de departe de a tolera ceva ce ar înlocui doctrina mântuirii prin credință numai, Sfântul Pavel a rostit un blestem chiar și împotriva unui înger din ceruri, dacă s-ar fi găsit unul care să propovăduiască vreo învățătură ce ar interfera cu aceasta. Uniformitatea în această privință a fost, așadar, luată ca atare.
Răspunde
Răspuns
Unde în propria mea viață sunt ispitit să cedez adevărul Evangheliei de dragul unei păci vremelnice? Cum stă chemarea de a ne aminti de cei săraci alături de râvna mea pentru puritatea doctrinală? În ce măsură reflectă purtarea mea zilnică atât fermitatea lui Pavel, cât și caritatea recomandată de apostolii de la Ierusalim?
Roagă-te
Rugăciune
Doamne, care l-ai întărit pe slujitorul Tău Pavel să stea împotriva chiar și a unui apostol când adevărul Evangheliei era primejduit, dă-ne aceeași sfântă curaj îmblânzit de caritate. Păzește-Ți Biserica de orice greșeală care ar adăuga sau ar micșora lucrarea împlinită a lui Hristos și fă-ne sârguincioși să ne amintim de cei săraci ca membri vii ai Trupului Său. Călăuzește pașii noștri pe calea cea dreaptă, susține-ne ca să nu ne alunece pașii și ține-ne pururea neclintiți în credința odată încredințată sfinților; prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.
Sursă și verificare
Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.
Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →