← Curriculum

Eterniseed › Curriculum › Ioan

Ioan 20 — cu Barnes

Ioan 20Notele lui Albert Barnes la Biblie20 min
Deschidere
În lumina clară a Scripturii, deschidem lecția de astăzi cu Notele lui Albert Barnes asupra Bibliei. Expunerea sa verset cu verset din Ioan 20 ne conduce prin mormântul gol, aparițiile Domnului înviat și credința care mărturisește că Isus este Domn și Dumnezeu. Cu precizie reverentă Barnes urmărește mărturia care stabilește învierea și echipează Biserica pentru misiunea sa. Fie ca același Duh care l-a inspirat pe evanghelist să ne deschidă inimile pentru a primi cuvântul cu înțelegere și bucurie.
Citește

Citire

Să citim acum capitolul 20 din Ioan într-un spirit de așteptare liniștită. Auzim din nou prima zi a săptămânii, mormântul gol, plânsul Mariei transformat în închinare, teama ucenicilor schimbată în pace și mărturisirea lui Toma care încununează capitolul. Primiți relatarea așa cum a dat-o Duhul, ca să credeți că Isus este Hristosul și să aveți viață în numele Lui.
Studiu
Barnes se îndreaptă apoi spre momentul în care Maria aude numele ei rostit. Versetul 16. Isus îi spune: Maria - Acestea au fost rostite, fără îndoială, într-un ton de voce care i-a readus imediat aminte de El. Rabboni - Acesta este un cuvânt ebraic care înseamnă, literal, marele meu maestru. Era unul dintre titlurile date învățătorilor evrei. Acest titlu era dat sub trei forme: Rab, sau maestru - cel mai jos grad de onoare. Rabi, maestrul meu - un titlu de demnitate mai înaltă. Rabboni, marele meu maestru - cel mai onorabil dintre toate. Acest titlu, printre evrei, a fost dat doar la șapte persoane, toate persoane de mare eminență. Dat de Maria Mântuitorului, a fost deodată o expresie a bucuriei ei și o recunoaștere a Lui ca Domn și Maestru al ei. Nu este improbabil ca ea, plină de bucurie, să fi fost pe cale să se arunce la picioarele Lui. Apoi, El expune cuvântul Domnului înviat către ea. Versetul 17. Nu mă atinge... - Acest pasaj a dat naștere la o varietate de interpretări. Isus l-a cerut pe Toma să-L atingă Ioan 20:27, și a fost greu de aflat de ce i-a interzis acest lucru acum Mariei. Motivul pentru care L-a îndrumat pe Toma să facă acest lucru a fost că el se îndoia dacă fusese readus la viață. Maria nu se îndoia de asta. Motivul pentru care i-a interzis să-L atingă acum trebuie căutat în circumstanțele cazului. Maria, plină de bucurie și recunoștință, era pe cale să se prosterneze la picioarele Lui, dispusă să rămână cu El și să-I ofere acolo omagiul ei ca Domn înviat. Acest lucru este probabil inclus în cuvântul 'atinge' în acest loc; iar limbajul lui Isus poate însemna asta: 'Nu te apropia de Mine acum în acest scop. Nu zăbovi aici. Alte ocazii vor fi oferite încă pentru a Mă vedea. Nu M-am înălțat încă - adică nu sunt pe cale să Mă înălț imediat, ci voi rămâne încă pe pământ pentru a oferi ucenicilor Mei ocazia de a se bucura de prezența Mea.' Din Matei 28:9, reiese că femeile, când L-au întâlnit pe Isus, L-au ținut de picioare și I s-au închinat. Acest tip de adorație era probabil intenția Mariei să o ofere, iar acest lucru, la acel moment, Isus l-a interzis și a îndrumat-o să meargă imediat și să dea ucenicilor Săi de veste că a înviat. Frații Mei - Vezi Ioan 15:15. Tatăl Meu și Tatăl vostru... - Nimic nu era mai potrivit să le ofere mângâiere decât această asigurare că acest Dumnezeu era al lor; și că, deși fusese ucis, ei erau încă uniți indisolubil în atașament față de același Tată și Dumnezeu. Barnes consideră apoi cererea lui Toma de dovadă. Versetul 25. Dacă nu voi vedea... - Nu se știe care a fost temeiul necredinței lui Toma. Este probabil, totuși, că a fost, în parte cel puțin, efectul unei dureri profunde și al acelei descurajări care umple mintea când o speranță îndelung prețuită este luată. Într-un astfel de caz este nevoie de o dovadă de o claritate și o putere neobișnuite pentru a depăși descurajarea și a ne convinge că putem obține obiectul dorințelor noastre. Toma a fost mult blamat de exegeți, dar el a cerut doar o dovadă care să fie satisfăcătoare în circumstanțele sale. Mărturia celor zece ucenici ar fi trebuit într-adevăr să fie suficientă, dar astfel s-a dat ocazie Mântuitorului să-l convingă pe ultimul dintre ei de adevărul învierii Sale. Acest incident arată, ceea ce dovedește toată purtarea apostolilor, că ei nu au conspirat împreună pentru a înșela lumea. Chiar și ei au fost lenți să creadă, și unul dintre ei a refuzat să se bizuie chiar pe mărturia a zece dintre frații săi. Cât de diferit este asta de purtarea oamenilor care se înțeleg să impună o poveste omenirii! Mulți sunt ca Toma. Mulți acum sunt nevoiți să creadă pentru că nu-L văd pe Domnul Isus, și cu tot atât de puțin temei pe cât a avut Toma. Mărturia acelor unsprezece bărbați - inclusiv Toma care L-a văzut viu după ce a fost răstignit; care au fost dispuși să-și dea viața pentru a atesta că L-au văzut viu; care nu aveau nimic de câștigat prin impostură și a căror purtare era îndepărtată cât se poate de mult de aparența de impostură, ar trebui privită ca o dovadă amplă a faptului că a înviat din morți.
Considerați

Considerare

Barnes apasă mărturisirea apostolică a dumnezeirii lui Hristos. Versetul 28. Domnul meu și Dumnezeul meu - În acest pasaj numele Dumnezeu este dat în mod expres lui Hristos, în propria Sa prezență și de către unul dintre apostolii Săi. Această declarație a fost considerată o dovadă clară a dumnezeirii lui Hristos, din următoarele motive: 1. Nu există nicio dovadă că aceasta a fost o simplă expresie, cum au presupus unii, de surprindere sau uimire. 2. Limbajul a fost adresat lui Isus Însuși - 'Toma... i-a spus'. 3. Mântuitorul nu l-a mustrat sau oprit ca folosind un limbaj nepotrivit. Dacă nu ar fi fost divin, este imposibil să se împace cu cinstea Sa faptul că nu l-a mustrat pe ucenic. Niciun om evlavios nu ar fi permis ca un astfel de limbaj să i se adreseze. Compară Faptele 14:13-15; Apocalipsa 22:8-9. 4. Mântuitorul procedează imediat la a-l lăuda pe Toma pentru că a crezut; dar care a fost dovada credinței sale? A fost această declarație, și numai aceasta. Dacă aceasta a fost o simplă exclamație de surprindere, ce dovadă a fost că Toma a crezut? Înainte de asta se îndoia. Acum a crezut și și-a dat glas credinței sale că Isus era Domnul și Dumnezeul său. 5. Dacă acesta nu a fost sensul lui Toma, atunci exclamația sa a fost un simplu act de profanare, iar Mântuitorul nu l-ar fi lăudat pentru că a luat în zadar numele Domnului Dumnezeului său. Pasajul dovedește, așadar, că este potrivit să se aplice lui Hristos numele Domn și Dumnezeu, și astfel se potrivește cu ceea ce a afirmat Ioan în Ioan 1:1 și ceea ce este stabilit de-a lungul acestei evanghelii. El încheie prin a dezvolta scopul declarat al evanghelistului. Versetul 31. Acestea sunt scrise - Cele consemnate în această evanghelie. Ca să credeți... - Acesta este un indiciu al scopului pe care l-a avut Ioan în vedere scriind această evanghelie. Întregul scop sau finalitate al cărții este de a îndeplini două obiective: A dovedi că Isus a fost Mesia; și, Ca cei care au privit la dovadă să fie convinși și să aibă viață veșnică. Acest scop este ținut în vedere de-a lungul cărții. Minunile, faptele, argumentele, învățăturile și conversațiile Domnului nostru toate tind spre aceasta. Acest punct nu a fost ținut în vedere atât de direct de niciunul dintre ceilalți evangheliști, și a fost rezervat ultimului dintre apostoli să adune acele argumente și să facă o demonstrație legată că Isus a fost Mesia. Dacă acest scop al lui Ioan este ținut constant în vedere, va arunca multă lumină asupra cărții, iar argumentul este de necontestat, alcătuit după cele mai stricte reguli ale raționamentului, infinit dincolo de priceperea omului și având de-a lungul celei mai clare dovezi de demonstrație.
Răspunde

Răspuns

1. Cum modelează adresa personală a Domnului înviat către Maria felul în care aștepți să-L întâlnești în Scriptură astăzi? 2. Unde în propria ta viață a întârziat durerea sau îndoiala, ca la Toma, bucuria de a crede mărturia deja dată? 3. În ce mod concret vei trăi săptămâna aceasta ca unul trimis de Tatăl și de Fiul, purtând pacea pe care Hristos o dăruiește?
Roagă-te

Rugăciune

Părinte îndurător, Te lăudăm pentru învierea Fiului Tău, așa cum a consemnat Ioan, și pentru speranța vie pe care mormântul Său gol o asigură. Prin același Duh care L-a înviat pe Isus din morți, întărește credința noastră ca să mărturisim împreună cu Toma că El este Domnul și Dumnezeul nostru și dăruiește-ne pacea pe care Mântuitorul înviat a suflat-o asupra ucenicilor Săi. Trimite-ne așa cum L-ai trimis pe El, ca viețile noastre să mărturisească victoria Sa până când va veni iarăși. Amin.

Notele lui Albert Barnes la Biblie · Domeniu public

Sursă și verificare

Citatele de aici sunt extrase dintr-o ediție de domeniu public și fiecare este verificat mecanic ca fiind un substring exact al textului sursă.

Vezi originalul, traducerea noastră completă și recenzia →